Decizia nr. 3738/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3738/R/2012
Ședința publică din data de 25 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 4611 din 3 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat M. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul societății recurente - consilier juridic J. C. și reprezentantul reclamantului intimat - avocat M. D.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depuse la dosar note de ședință din partea intimatului înregistrate la data de 18 septembrie 2012 precum și precizări formulate de societatea recurentă, înregistrate în cauză la 20 septembrie 2012.
Aceste înscrisuri s-au comunicat reciproc între reprezentanții părților iar la acest termen de judecată reprezentantul recurentei depune adresa federației
Mecanicilor de L. din România privind cazurile sociale a membrilor de sindicat cu propunerile către societate referitoare la persoanele care să fie scoase de pe listele de disponibilizare.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că are cunoștință de conținutul acelei adrese.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii contestației formulate.
Reprezentantul reclamantului pune concluzii de respingere a recursului arătând în esență că reclamantul a fost concediat pentru nu are pregătire superioară însă acest criteriu nu este aplicabil atâta vreme cât numitul S. E. a obținut note mai slabe decât reclamantul iar acesta nu a fost concediat pe motiv că reprezintă un caz social.
În replică, reprezentantul societății arată că numitul S. E. a fost propus pentru concediere dar cu privire la acesta s-a făcut sesizarea conform adresei depuse azi în instanță că este caz social iar salariaților propuși de către sindicate societatea le-a oferit alte posturi față de cele avute.
Reprezentantul intimatului solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4611 din 3 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S.
S-a dispus anularea Deciziei de concediere nr.3CZ 2.(...) din (...) emisă de către pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei.
S-a obligat pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
S-a respins petitul privind plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia Decizia nr. 3CZ 2.(...) din (...), ca urmare a concedierilor colective operate în cadrul pârâtei conform Programului de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a dispus concedierea reclamantului de pe postul de mecanic ajutor din cadrul Depoului Dej Triaj, începând cu data de (...), reținându-se ca motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, la art. 4 fiind indicate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și anume: cumulul de funcții respectiv cumulul pensiei cu salariul, calitatea de asociat la alte societăți comerciale, îndeplinirea condițiilor de vârstă, standard și stagiu de cotizare pentru pensionare, îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere. C. minimale aplicabile după cele prioritate au fost indicate ca fiind următoarele: aplicarea unor sancțiuni pentru consum de băuturi alcoolice, pentru abateri de la regulile de siguranță a circulației, pentru abateri care au cauzat prejudicii societății, respectiv pentru absențe nemotivate, absențele nemotivate, sancționarea pentru alte abateri disciplinare, rezultatele slabe la verificarea profesională periodică, lipsa unei alte forme de calificare sau pregătire profesională, suplimentarea celei necesare postului ocupat, luarea în considerare a situației familiale respectiv existenta a doi soți angajați, a copiilor în întreținere, respectiv existența a 3 ani până la pensionarea la cerere.
S-a reținut că reclamantului i s-a aplicat criteriul II h vizând lipsa unei alte forme de calificare profesională și că este inapt medical.
Potrivit art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, prevăzută de lege sau în contractele colective de muncă se aplică numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Prin urmare, criteriile prev. de art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță. Este lipsită de relevanță împrejurare că pârâta nu a stabilit prin C. C. de M. procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță, de altfel în art. 61 alin. 5 din CCM aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective. Pârâta nu și-a putut invoca propria culpă în acest sens deoarece art. 69 alin. 3 din Codul Muncii stabilește un drept al salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor salariatului.
Astfel, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
În cazul concedierii reclamantului s-a constatat că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați.
Nici cu privire la criteriile subsecvente, enumerate în art.4 din decizia de concediere nu s-a făcut nici o analiză în cuprinsul deciziei, nefiind evidențiată nici o comparație între reclamant și ceilalți angajați.
Existența unei inaptitudini medicale temporare nu a justificat desființarea locului de muncă, obligația angajatorului fiind cea de a oferi angajatului un alt post care să corespundă situației acestuia, or, pârâta nu a făcut dovada că ar fi oferit reclamantului un astfel de post.
Prin urmare, încălcându-se prev art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art. 78 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral suferit din culpa pârâtei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din Codul Muncii, instanța a admis în parte acțiunea, s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr.3CZ 2.(...) din (...) emisă de către pârâtă, s-a dispune reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei, s-a obligat pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective, s-a respins petitul privind plata daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. C. M. SA prin care a solicitatadmiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și respingerea contestațieiintimatului M. N.
În motivarea recursului a arătat că soluția instanței de fond, prin care s-a admis contestația formulată de către contestatorul M. N. împotriva deciziei de concediere nr.3CZ 2.(...)/2011, ca fiind nelegală și netemeinică.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că societatea recurentă nu a respectat dispozițiile legale prevăzute de art.69 alin.3 din Codul Muncii și a constată că "nu a operat nici o evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți angajați".
Ori, așa cum a arătat prin precizările depuse pentru termenul din (...) la personalul din siguranța circulației, unde se încadrează și funcția de mecanic ajutor pe care o ocupă intimatul, se efectuează verificări profesionale-periodice de către C., singurul organism competent să facă evaluări profesionale operatorilor feroviari.
La evaluarea profesională efectuată în anul 2010, evaluare avută în vedere la concedierea colectivă din 2011, intimatul a avut media generală cea mai mică, respectiv 6.97 .
Astfel, instanța de fond s-a aflat în eroare când susține că nu a fost operată nici o evaluare a competenței sale profesionale.
Potrivit art.69 alin.3 din Codul Muncii criteriile pentru departajarea salariaților se aplică după evaluarea realizării obiectivelor de performanță, astfel, la evaluarea realizării obiectivelor de performanță, evaluare concretizată în procesul verbal încheiat de C. cu ocazia examenului de verificare profesională, pe care la anexat, reclamantul intimat a obținut rezultate mai slabe decât colegii lui.
Cu privire la aplicarea criteriilor subsecvente instanța de fond reține că
"existența unei inaptitudini medicale temporare nu justifică desființarea locului de muncă, obligația angajatorului fiind cea de a oferi angajatului un alt post care să corespundă situației acestuia".
Într-adevăr "existența unei inaptitudini medicale temporare nu justifică desființarea postului" aceasta fiind justificată de dificultățile economice ale societății măsuri concretizate în Programul de reorganizare si restructurare.
Deși a depus la dosar avizele medicale ale reclamantului intimat instanța de fond a vorbit despre o inaptitudine medicală temporară, ori de fapt acesta a fost declarat inapt temporar 3 luni prin avizul medical nr.389 din (...), însă la reexaminare (după 3 luni) prin avizul medical nr.S29 din (...) este declarat inapt mecanic locomotivă, societatea nemaiputându-se folosi de serviciile lui.
Într-adevăr în CCM se prevede că salariații care nu mai sunt apți medical vor fi trecuți într-o funcție corespunzătoare nivelului de salarizare în cazul în care este posibil, însă având în vedere restructurarea și reorganizarea prin care trece societatea și faptul că nu doar că nu există posturi vacante ci au fost desființate și o serie de posturi fiind concediate persoanele care le ocupau, nu a existat posibilitatea de a i se oferi un alt loc de muncă. Faptul că societatea nu se poate folosi de serviciile contestatorului și nici nu își permite luxul de a-l menține in funcție și a-l plăti fără a beneficia de serviciile lui a dus la concedierea acestuia.
Mai mult decât atât nu putea să concedieze un salariat al cărui post nu a fost desființat pentru a-l oferi reclamantului intimat.
Pârâtul M. N. prin întâmpinare (f.9-11) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cum s-a văzut, contestația împotriva deciziei de concediere a fost admisă în primă instanță în raport de neaplicarea de către pârâtă, la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, a criteriului competenței profesionale, primordial, potrivit prevederilor art. 69 alin. 2 Codul muncii.
Referitor la acest aspect, Curtea constată că în contractul colectiv de muncă al S. „. M. S. (atât în cel de la data demarării procedurii concedierii colective, la art. 61 alin. 5 și 6 cât și în cel în vigoare la data emiterii deciziei de concediere contestate, la art. 60 alin. 5 și 6, filele 76-85 dosar fond) era prevăzut ca un criteriu prioritar de aplicat în cazul reducerii de personal cel al competenței profesionale: „angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de competență egale , în ordine: (…)";.
Prin urmare, pârâta avea obligația, conform contractului colectiv de muncă pe care l-a semnat (art. 229 - fostul art. 236 - alin. 4 Codul muncii), să aplice acest criteriu cu prioritate, ceea ce impunea, pe de-o parte criteriilor de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei și, ulterior, evaluarea salariaților din sectoarele unde urmau a fi reduse aceste posturi prin raportare la aceste criterii.
Pârâta susține că a avut în vedere la stabilirea ordinii de prioritate verificarea profesională periodică efectuată de C., singurul organism competent să facă evaluări profesionale operatorilor feroviari.
O astfel de apărare nu poate fi însă reținută, evaluarea profesională periodică fiind distinctă de cea ce ar fi trebuit făcută în cadrul procedurii de concediere colectivă. Așa cum rezultă din regulamentul citata mai sus, evaluarea trebuia făcută ulterior luării deciziei concedierii colective, având o componență mult mai largă, ce include nu doar partea profesională, ci și cea ce ține de disciplina muncii, urmând a fi făcută pe baza unor criterii de apreciere identice pentru toți salariații, stabilite tot în cadrul procedurii de concediere.
Recurenta nu a făcut dovada stabilirii unor astfel de criterii și, implicit, nici a evaluării salariaților în vederea concedierii, așa cum impun normele legale mai sus menționate.
Așadar, evaluarea profesională realizată în anul 2009 nu poate satisface exigențele menționate anterior, întrucât pe de o parte nu a fost avută în vedere în cadrul procedurii de concediere colectivă, iar pe de altă parte s-a realizat cu mult timp înaintea declanșării procedurii concedierii colective.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
Or, art. 69 lit. d Codul muncii face referire la criteriile avute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 C.muncii și ale art. 61 alin. 5 din CCM 2009-2010 a C. M., echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din C.muncii, constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii și art. 78 din C.muncii, că decizia de concediere este nulă, soluția primei instanțe fiind astfel legală și temeinică.
Față de această situație, Curtea apreciază ca fiind superfluă analizarea celorlalte motive de recurs ale pârâtei, ce vizează incapacitatea de muncă a reclamantului, acesta fiind un motiv prin el însuși ce să justifice desființarea postului, în condițiile în care temeiul juridic indicat în decizia de concediere atacată este art. 65 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, reținând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, în temeiul art. 312 alin. 1
C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 4611 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...) pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului M. N., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI G.-L. T. I. T. D. C. G.
:
GREFIER, N. N.
Red./dact. D.C.G./V.R./2ex (...)
Jud. fond I. P.
| ← Decizia nr. 1286/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3126/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
