Decizia nr. 3578/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 3578/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 289 din 21 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. precum și pe pârâții intimați G. Ș. F. S. M., Ș. CU C. I - V. N. S. M., C. N. „. V."; S. M., G. Ș. PENTRU I. M. ȘI S. S. M., G. Ș. „. L. B. M., C. LOCAL S. M., P. M. S. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că reclamantul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22 august 2012 prin care se solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Având în vedere că atât recurenții prin memoriul de recurs cât și reclamantul prin întâmpinarea formulată au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 289 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., invocată de acesta.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. F. P. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate de P. municipiului B. M. prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu ceilalți pârâți și în consecință:
Au fost obligați pârâții G. Ș. F. S. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 1 S. M., C. N. „D.
V. S. M., G. Ș. pentru I. M. și S., G. Ș. „G. L. B. M. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat A. G., B. A., B. A., B. I., B. I., B. I. F., B. S. A.,
B. V., C. R., C. A., C. L., C. I., D. V., D. I., G. A., G. I., G. L., H. C., H. P. V., I. V., J. R., K. C., L. I., L. L., L. M. R., L. M., M. M., M. M., M. G., M. M., M. A., M. P., Nan M., N. G., P. C., P. B., P. Z., P. P., P. M., P. H., P. M. B., I. M., P. Ion, R. M., S. N., S. S., S. I., S. V., S. M., S. L., M. A., T. M., V. D., V. H., V. Ana M., N. E. corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații pârâților, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile L. 330/2009 și ale O.U.G. 1/2010, coroborate cu prevederile L. 2. de a- probare cu modificări a O.G. 1., începând de la data de (...) și până la (...) și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, iar pentru membrii de sindicat B. O. M., B. L. și O. C., de la data angajării, respectiv (...) până la (...).
Au fost obligați pârâții C. local S. M., P. municipiului S. M., C. local B. M., P. municipiului B. M., să aloce unităților de învățământ pârâte a căror finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale menționate.
A fost respinsă cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
S-au invocat prevederile O.G. nr. 22/2002, ale art. 19 lit. a), g), h) și i) din
L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1., într-un recurs în interesul legii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. municipiului B. M., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, primarul are calitatea de ordonator principal de credite, instanța a apreciat că legitimitatea procesuală pasivă a pârâtului P. orașului B. M. este conferită de art. 21 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din L. nr. 84/1995
și s-a respins excepția invocată.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de P. municipiului B. M. instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă „. persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată";, iar art. 42 Cod procedură civilă se dispune că „persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate…";. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații, iar capacitatea de exercițiu constă în aptitudinea unei persoanei de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale. Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși. Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin. 2 și 4 din L. 84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale. Așadar primarul în calitatea de ordonator principalde credite, are capacitate procesuală pasivă, iar excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai pârâtelor unități școlare, potrivit adeverințelor depuse, și nu au beneficiat, începând cu (...) de drepturile salariale în conformitate cu L. nr. 330/2009 coroborată cu L. nr. 2. de aprobare cu modificări a Ordonanței de G. nr. 1., respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin dispozițiile OG nr. 1., privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr.
2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare
1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...), aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale.
Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (D. nr. 1221/12 noiembrie 2008, D. nr.
842/2 iunie 2009, D. nr. 989/30 iunie 2009).
Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie
2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor L. 2. și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salari- ului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de înca- drare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie
2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr.
1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie
2009, aprobată prin L. nr. 3..
Însă, cum prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Față de considerentele expuse, instanța a admis conform dispozitivului.
Instanța a respins cererea reclamatului privind obligarea unităților de învățământ pârâte la completarea corespunzătoare a carnetelor de muncă a membrilor de sindicat, având în vedere că acestea nu mai sunt deținătoarele carnetelor de muncă, iar potrivit art. 6 al. 2 lit. d din H.G. nr. 257 din 20 martie
2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prezenta hotărâre judecătorească reprezintă un document doveditor al drepturilor salariale pe care le-a recunoscut în favoarea membrilor de sindicat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de aceștia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În motivarea recursului declarat de pârâtul P. mun. B. M., sunt invocate prevederile art. 21 alin. 1 și 2 și ale art. 77 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată.
În motivarea recursului declarat de pârâtul C. local al mun. B. M., se invocă prevederile art. 41 coroborate cu art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 20 și 21 din L. 215/2001, republicată, conform cărora C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
C. Local este, potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001, autoritatea administrației publice locale cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., cf. art.36 L. nr.215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție („… pune în aplicare hotărârile consiliului local…"; cf. art.61 din L. nr.215/2001, republicată).
Aceste autorități ale unității administrativ-teritoriale nu au personalitate juridică proprie, nici capacitate și nici patrimoniu.
În ce privește a doua excepție, se arată că pârâtul a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din L. nr.215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.63 alin.1 lit.c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al municipiului B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. municipiului B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 august 2012 reclamantul S. L.din Î. M. a solicitat respingerea recursului.
În combaterea motivelor de recurs sunt invocate prevederile art. 41 alin. 1
și art. 42 C.proc.civ., redându-se definiții doctrinare ale capacității procesuale de folosință și de exercițiu. T., sunt invocate dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a, art. 63 alin. 4 lit. a și b din L. nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare, art. 4 din O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare, art. 3 alin.
1 lit. c), art. 7 alin.2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, articolul unic din L. nr. 2. și ale O.G. nr. 1., art. 28 din L. dialogului social nr. 62/2011, art. 283 alin.
1 lit. c) din Codul Muncii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile poartă exclusiv asupra modului de soluționare în primă instanță a excepțiilor lipsei capacității procesuale pasive și a celei a calității procesuale pasive a pârâților recurenți.
Sunt neîntemeiate aceste motive de recurs.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Aceste considerente sunt valabile și raportat la dispozițiile L. nr. 1. - art. 104 - (legea în vigoare la data promovării acțiunii și în ultima parte a perioadei vizate prin acțiune, în timp ce L. nr. 84/1995 era în vigoare în prima parte a perioadei în care s-au derulat raporturile juridice supuse judecății), similare în ce privește chestiunea finanțării unităților din învățământul preuniversitar.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C.ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități și a atribuțiilor care îi revin în consecință, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. T., consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr.
215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Toate acestea conturează cadrul legal care conferă calitate procesuală pasivă acestor pârâți, raportat la petitele acțiunii.
Nu poate fi admisă nici excepția lipsei capacității procesuale a pârâților, având în vedere că deși este cert că personalitate juridică are unitatea administrativ teritorială, în acord cu prevederile art. 21 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliul local nu a fost chemat în judecată pentru plata drepturilor litigioase, ci pentru a asigura sumele necesare plății, deci pentru a face demersurile care îi sunt atribuite prin lege, conform textelor citate mai sus, în vederea asigurării la bugetul local a acestor sume. Or, în calitatea sa de autoritate publică deliberativă, poate sta în judecată raportat la modul de îndeplinire a atribuțiilor sale legale, astfel fiind de altfel în mod constant practica instanțelor de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M. împotriva sentinței civile nr. 289 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
G.,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
| ← Decizia nr. 1891/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2173/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
