Decizia nr. 3606/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3606/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC XS S. C. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 785 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta B. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 septembrie 2012, prin fax și la 11 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 523/100/(...), reclamanta B. S. a chemat în judecată pe pârâta S. „XS S. C. S. B. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești în sumă totală de 9.128 lei, reprezentând diferențe salariale aferente perioadei aprilie 2009 - iulie 2011 și drepturile bănești aferente concediului de odihnă neefectuat în anii 2010 - 10 zile și în anul 2011 - 8 zile, urmând ca drepturile solicitate să fie actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost angajata pârâtei înce- pând cu data de (...), în funcția de economist, conform contractului individual de muncă nr. 514341/(...).
S-a mai arătat că raportul de muncă dintre părți a încetat la data de (...), prin demisie fără preaviz, motivat tocmai de faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind plata drepturilor salariale. Salariul net lunar la care reclamanta era îndreptățită era de 1.218 lei, dar pârâta îl plătea doar parțial, fie 1.200 lei, fie 800 lei, fie 1.000 lei.
Reclamanta a mai arătat că, la data înaintării cererii de demisie, a notificat pârâta cu privire la sumele datorate, dar aceasta nu a înțeles să facă plata acestora, astfel că a fost nevoită să promoveze prezenta acțiune.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 785/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B. S., în contradictoriu cu pârâta
S. „XS S. C. S. și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma totală de 9.128 lei, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății, reprezentând drepturi salariale restante și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2010 și 2011.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de (...), în funcția de economist, conform contractului individual de muncă înregistrat la I. M. sub nr.
514341/(...). Raportul de muncă dintre părți a încetat la data de (...), prin demisie.
Potrivit contractului încheiat între părți, salariul de bază lunar brut a fost stabilit la nivelul sumei de 1.700 lei.
Aplicând reținerile lunare, respectiv CAS, C., șomaj și impozitul pe salariu, venitul net lunar al reclamantei era de 1.218 lei.
Din situația întocmită de reclamantă și necombătută de pârâtă, tribunalul a reținut că sumele lunare nete plătite în perioada cât aceasta a fost angajată au variat, de cele mai multe ori fiind sub nivelul de 1.218 lei și doar lunile iunie, iu- lie 2011 i-a fost achitat salariul integral.
S-a mai reținut că au fost și două luni în care suma achitată cu titlu de salariu a fost mai mare, respectiv în luna martie 2010 s-a plătit 1.500 lei, iar în luna iunie 2010 s-a plătit 2.000 lei.
T. a reținut că, pentru întreaga perioadă lucrată, reclamantei i se cuvine o diferență de drepturi salariale de 8.131 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 159 alin.1 și 2 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă în baza unui contract individual de muncă, iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la salariu.
Conform art. 166 alin. 4 Codul muncii, potrivit căruia întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului cauzat salariatului, tribunalul a apreciat întemeiat capătul de cerere privind plata drepturilor salariale neachitate, la valoare actualizată.
În ceea ce privește cererea de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2010-10 zile, respectiv în anul 2011- 8 zile, prima instanță a reținut că cererea este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 146 alin. 4
Codul muncii, potrivit căruia compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă în cazul încetării contractului individual de muncă. Suma totală datorată de către angajator cu acest titlu s-a reținut a fi de 997 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. „XS S. C. S., arătând că este de acord cu plata drepturilor salariale stabilite de către instanță, însă în ceea ce privește compensarea in bani a concediului de odihna consideră că, atâta timp cat intimata nu a solicitat decât 10 zile de concediu in anul 2010 și 8 zile în anul 2011, nefiindu-i refuzata nicio cerere de concediu, nu este întemeiata o astfel de cerere.
Mai mult decât atât, se arată că intimata, la data înaintării cererii de demisie, a notificat firma recurentă cu privire la sumele de bani datorate, fără a solicita și sumele privitoare la compensarea in bani a concediului de odihna.
In drept, se invocă dispozițiile art.159 alin 1 si 2 Codul muncii și art.146 alin.4 Codul muncii raportat la art.304 pct. 7 C.pr.civ..
Analizând recursul formulat de pârâta S. „XS S. C. S., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, pentru următoareleconsiderente:
Deși sarcina probei îi revine în acest litigiu, recurenta nu a probat niciuna dintre susținerile formulate prin cererea de recurs privind efectuarea de către intimată a concediului de odihnă integral la care aceasta era îndreptățită, potrivit legii, în anii 2010 și 2011, nefiind depuse la dosar cererile de concediu aprobate, dovezile privind plata indemnizației de concediu pentru zilele de concediu efectuate, probe privind modul în care angajatorul a înțeles să-și îndeplinească obligația de a garanta salariatei efectuarea integrală a concediului de odihnă cuvenit.
Având în vedere scopul major avut în vedere de către legiuitor în reglementarea concediului de odihnă, corelativ dreptului fundamental al salariaților la efectuarea concediului prevăzut de lege, conform art.41 alin.2 din Constituție, angajatorului îi revine îndatorirea de a asigura angajaților beneficiul efectiv al acestei perioade de odihnă, în cadrul obligației generale de asigurare a sănătății și securității în muncă a angajaților.
Având în vedere faptul că în cauză angajatorul nu a reușit să probeze nici efectuarea integrală a concediului de odihnă la care reclamanta era îndreptățită în anii 2010 și 2011, nici plata drepturilor bănești cuvenite pentru acesta, se reține că în mod corect prima instanță a obligat recurenta-pârâtă la plata dreptu- rilor bănești aferente concediului de odihnă neefectuat, astfel cum acestea au fost solicitate de către reclamantă, actualizate în funcție de rata inflației.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. „XS S. C. S. se va menținesentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. „XS S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 785 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G.
G. C.
Red.C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: V.C.
| ← Decizia nr. 1093/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2469/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
