Decizia nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/RC/2012
Ședința publică din 19 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea C. R. D. împotriva deciziei civile nr. 1. din 13 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC N. SRL și P. F., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintăr eprezentanta contestatoarei C. R. D., avocat G. P.,și reprezentantul intimatei SC N. SRL, avocat B. Z. M., lipsă fiind contestatoarea și intimatul P.
F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 martie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, intimata SC N. SRL a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei contestatoarei.
De asemenea, se constată că la data de 16 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, intimatul P. F. a depus la dosar întâmpinare, înmânându-se un exeplar reprezentantei contestatoarei și un exemplar reprezentantului intimatei SC N. S.
Atât reprezentanta contestatoarei cât și reprezentantul intimatei SC N. SRL solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studiul întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei contestatoarei și reprezentantului intimatei SC N. SRL să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintăr eprezentanta contestatoarei C. R. D., avocat G. P.,și reprezentantul intimatei SC N. SRL, avocat B. Z. M., lipsă fiind contestatoarea și intimatul P. F.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar copia plângerii penale, copia Ordonanței prin care s-a dispus efectuarea expertizei în dosarul penal și copia de lămuriri suplimentare la raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în ianuarie 2008, câte un exemplar înmânându-se reprezentantului intimatei SC N. S.
Reprezentantul intimatei SC N. SRL arată că nu cunoaște ce releveanță au aceste probe.
Atât reprezentanta contestatoarei cât și reprezentantul intimatei SC N.
SRL arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântula supra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei civile nr. 1. din 13 ianuarie
2012, pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), iar rejudecând cauza să se admită excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință să se dispună admiterea recursului declarat de intimata SC N. SRL împotriva sentinței civile nr. 4251 13 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), susținând pe larg motivele expuse înscris prin memoriul contestației în anulare depusă la dosar. S. cheltuieli de judecată la fond și recurs, nu și pentru prezenta contestație în anulare.
Reprezentantul intimatei SC N. SRL solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile nr. 1. din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată conform copiilor facturilor pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 127 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admis recursul declarat de reclamanta S. „. S. împotriva sentinței civile nr. 4251 din 13 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care a casat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, aplicabile în cauză în soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, cererile în vederea stabilirii răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator se soluționează, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Răspunderea patrimonială întemeiată pe disp.art.270 din Codul muncii este o varietate a răspunderii civile contractuale cu particularități determinate de specificul raporturilor juridice de muncă, astfel încât, momentul nașterii dreptului angajatorului la acțiune pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a salariaților îl constituie cel prevăzut de disp.art.8 din Decretul nr.167/1958, respectiv data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.
În speță, acest moment îl constituie data la care reprezentantul legal al angajatorului, cel care putea acționa în justiție intimații-pârâți pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a acestora, a luat cunoștință despre producerea prejudiciului și pe cei care răspund de cauzarea acestuia.
În acest sens, pentru a acționa în justiție un salariat în condițiile disp.art.270 din Codul muncii, angajatorul, prin reprezentantul său legal,trebuie să aibă convingerea că sunt întrunite toate condițiile pentru a fi antrenată această răspundere, respectiv fapta ilicită săvârșită de către angajat, prejudiciul cauzat societății, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În consecință, la momentul declanșării acțiunii judiciare, angajatorul trebuie să aibă date economice concrete din care să rezulte că prejudiciul, condiție esențială a răspunderii patrimoniale, este real, cert și determinat sau determinabil.
În speță, s-a reținut că, astfel cum rezultă din ordon anț a de scoatere de
sub ur măr ire pen al ă ș i de apl ic are a un e i s ancț iun i ad min is tr ative d in d ata de
(...) a P arche tulu i de pe l âng ă T r ibun alul Clu j, pron unț ată în dos arul nr.1108/P/2004, deși societatea reclamantă a formulat plângere penalăîmpotriva intimatei C. R. D. la data de (...), arătând că pârâta, în perioada
1996-2004, prin activități apreciate ca fiind infracționale, a cauzat acesteia un prejudiciu estimat la suma de 3 miliarde lei vechi, această plângere a fost soluționată abia în luna august 2008, prin scoaterea de sub urmărire penală a intimatei pentru faptele prevăzute și pedepsite de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.43 alin.1 din legea nr.82/1991 republicată, raportat la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 1000 de lei.
S-a reținut prin această ordonanță faptul că din cuprinsul plângerii penale formulate de către societatea recurentă rezultă că aceasta a sesizat nereguli în activitatea desfășurată de către învinuită, din punct de vedere financiar-contabil, motiv pentru care a solicitat sprijinul S. „CONT.TER"; S. C., pentru a efectua o analiză de specialitate la acest compartiment.
Prin raportul de analiză financiar-contabilă în discuție, pe care s-a fundamentat plângerea penală, pretins a fi întocmit de către auditorul financiar Lidia M. la data de (...), dar care nu este semnat de către acest specialist, se reținuse că „situațiile financiare ale SC N. P. SRL nu sunt întocmite în conformitate cu cadrul general de raportare financiar-contabilă cerut de reglementările în vigoare și nu reflectă corect operațiunile efectuate în cursul exercițiului financiar";. S-a mai arătat să societatea ar fi fost prejudiciată cu suma de 1034036001 lei vechi, reprezentând sume încasate de la clienți și nedepuse la casieria societății și prin urmare nici nu au fost înregistrate în contabilitate și că suma de 241200000 lei vechi a fost înregistrată pe cheltuieli fiind diminuate nejustificat avansurile spre decontare.
Având în vedere faptul că acest raport de analiză nu este vizat, nu este înregistrat și nici nu poartă semnătura persoanei care l-a întocmit, s-a considerat, prin ordonanță, că acesta nu poate fi apt să furnizeze indicii temeinice care să contureze săvârșirea infracțiunilor care formează obiectul plângerii penale.
În consecință, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile
pentru clarificarea modului de desfășu rare a activității fi nanciar -contabile în cadrul firmei petente în perioada 2001-2004, când de acest compartiment a
răspuns intimata C. R. D.
A fost desemnat în acest sens expertul C. M., care a reținut, prin raportul
de expertiză întocmit la data de (...), deficiențe , în sensul că: nu s-au întocmitregistre de casă în valută pentru nicio operațiune de încasări și plăți; nu s-au întocmit registre de casă în lei pentru toate operațiunile de încasări și plăți; angajați ai societății, în calitate de titulari de deconturi, încasau în numele societății numerar de la diverși clienți sau ridicau sume din conturile societății care erau folosite pentru a efectua plăți în numele firmei, decontând sume mai mici cu documente justificative, dar fără a mai proceda la decontarea diferenței de bani.
Pentru perioada de referință s-a identificat de către expert: un minus în casieria în lei a societății în cuantum de 96408,99 RON, minus generat de neînregistrarea în registrul de casă și în contabilitate a încasărilor în numerar de la clienți, efectuate pe baza chitanțelor emise de societate; s-au acordat avansuri de trezorerie în valoare de 4. lei vechi, sumă din care s-a putut justifica cu documente întocmite incomplet sau incorect doar suma de
1147390243 lei vechi; suma de 6448,5 E. reprezentând avansuri pentru deplasare nu a fost justificată sau a fost incorect justificată.
Î n ceea ce privește valoarea totală a cheltuielilor efectuate de către SC N.
P. SRL, în perioada 2002-2004, expertul a stabilit că suma de 1., 16 RON
reprezintă cheltuieli efectuate fără a avea la bază documente justificative și care prin urmare, nu puteau fi înregistrate în contabilitate. Contravaloarea
delegațiilor în valută se trecea pe cheltui eli în momentul ridi cării sumelor de la
bancă, fără a exista , cel puțin nu au f ost găsite de către expert, documente justificative.
Experta a reținut și alte deficiențe în activitatea financiar-contabilă a societății.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a reținut, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, că „..din actele dosarului, printre care și raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cauză, nu rezultă în mod cert faptul că învinuita a executat acte de apropiere, de însușire a fondurilor firmei pentru folosire în scop personal.";
S-a mai constatat că: „ Î nvinuita, conform propriilor declarații și a celor date de fostul director executiv al firmei, în speță Albert F., nu a avut drept de
semnătură în bancă pentru a dispune direct asupra conturilor firmei, de aceste privilegii bucurându-se cel din urmă care, în esență, se ocupa de derularea
operațiunilor de încasări și plăți în cadrul firmei, gestionând în esență aceste
fonduri. Î nvinuita reflecta scriptic mișcarea valorilor firmei și prin urmare nu
avea atribuții de casier, nu avea contact material cu fondurile.";
De asemenea, ordonanța reține următoarele: „Faptul că operațiu nile de
casă și în general înregistrările contabile efectuate de către învinuită nu
respectă cerințele L egii contabilității, nefiind cronologice și sistematice, nu a
ajutat cauzei și nu a creat o „oglindă"; a intrărilor și ieșirilor contabile, neputându-se dovedi prin urmare dacă lipsa constatată de expert este generată
de o înregistrare superficială a operațiunilor sau de o conduită infracțională de sustragere.
Faptul că administratorii și asociații firmei nu s-au implicat în verificarea periodică a directorilor executiv și economic și asupra compartimentelor lor și nu au monitorizat performanțele profesionale, a permis desfășurarea activităților decurgând din exercitarea funcțiilor deținute, într-o manieră relaxată, lejeră, care a fost semnalată prea târziu.";
S-a reținut că, odată formulată plângerea penală , potrivit principiului
„penalul ține în loc civilul"; , se impune ca angajatorul să aștepte și pronunțarea unei hotărâri definitive privind fapta, făptuitorul și vinovăția, având în vedere, pe de o parte, că fapta aduce atingere în principal unor interese generale, iar,
pe de altă parte, imperativul de a se evita luarea unor decizii contradictorii,
acestea fiind și motivele pentru care se impune ca stabilirea faptei, a
făptuitorului și a vinovăției să rămână din acest moment în sarcina
autorităților cu competențe în procesul penal.
Cele stabilite prin hotărârea definitivă a instanței pe nale au, conform
art.22 Cod.proc.penală, autoritate de lucru judecat în fata instanței civile care
judeca acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit -o și a vinovăției acesteia.
Astfel cum rezultă din considerentele ordonanței pronunțate, faptele săvârșite de către intimați și prejudiciul cert au fost stabilite doar la data pronunțării acesteia, respectiv la data de (...), moment față de care acțiunea reclamantei, promovată la data de (...), apare ca fiind introdusă în termenul de prescripție prevăzut disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, în forma în vigoare la data respectivă.
De altfel, se reține că și în ipoteza în care reclamanta formula acțiune în răspundere patrimonială în anul 2004, atunci când a avut doar indicii cu privire la faptele săvârșite de către pârâtă, vinovăția acesteia și la întinderea prejudiciul cauzat, plângerea penală formulată în același an atrăgea oricum, conform art.19 alin.2 Cod.proc.penală, suspendarea judecății in fata instanței civile până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, s-a admis recursul declarat de reclamanta S. „. S., se a casat în tot sentința primei instanțe și, potrivit disp.art.312 alin.5 Cod.proc.civilă, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva acestei decizii a formulat contestația în anulare contestatoarea C. R. D. solicitând în temeiul art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă anulareadeciziei pronunțate de Curtea de A. C., iar rejudecând cauza, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și să se dispună respingerea recursului declarat de S. N. S. F. împotriva sentinței civile nr.4251/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...).
În motivare contestatoarea a arătat că sintagma erori materiale prevăzută de art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă are în vedere erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății și care a avut drept consecință darea unei soluții greșite. În acest sens s-a exprimat opinia că legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului.
În speță, în opinia contestatoarei, greșeala materială constă în aceea că din actele dosarului reiese că acțiune a fost promovată după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, iar instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, reiterând desfășurarea elementelor apreciate ca fiind importante din cauza soluționată de instanța de recurs, contestatoarea a arătat că termenul de la care începe să curgă prescripția este data înregistrării plângerii penale (respectiv (...)), dată în raport de care acțiunea înregistrată în data de
(...) este formulată după împlinirea termenului de prescripție.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de apel reține următoarele:
Prin „eroare materială";, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă (invocat de contestatoare) se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Drept urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate.
Contestatoare invocă în esență modul greșit în care instanța de recurs a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând instanței care judecă contestația în anulare să dea o altă interpretare probelor administrate în cauză și dispozițiilor legale aplicabile.
Drept urmare, motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior și reiterează motivele expuse în întâmpinarea din recurs, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță, componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția E.peană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
De asemenea, în Cauza Mitrea contra României (Hotărârea din 29 iulie
2008) Curtea E.peană a Drepturilor Omului a statuat că „dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de A. 6 alineatul 1 trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la C., care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al S. C. U. dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționatdefinitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării";.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile contestatoarei necesită o analiză în drept și nu se încadrează prin urmare în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă.
Întrucât contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar și greșite, date în recurs, instanța fiind ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justețea soluției pronunțate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimatei SC N. SRL întrucât nu s-a dovedit achitarea acestora, facturile depuse la dosar nefiind însoțite de chitanțele care să ateste plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea C. R. D. împotriva deciziei civile numărul 127 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.recurs: C.M./S.B./I.R. M.
PT. GREFIER, C. M.în CM semnează
PRIM-GREFIER
M.LENA T.
| ← Decizia nr. 3115/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4059/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
