Decizia nr. 3618/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3618/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. S. B. împotriva sentinței civile nr. 5054 din 14 mai 2012, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați A. V., A. N., B. M., C. G.,
C. A. I., C. A., C. C., D. D. D., G. M. V., I. I., I. C., K. I., M. P., M. V., M. G. I., N. I. A., P. P., R. I., S. E., S. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat
C. G. și reprezentantul Federației Reparatorilor de L., F. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și ceilalți reclamanți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 septembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea
Federației Reparatorilor de L. în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat reclamanți, întâmpinare.
La solicitarea instanței, părțile prezente precizează, referitor la valabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, că a expirat în luna iunie 2010, însă a fost prelungit printr-un act adițional până în luna aprilie 2011.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Federației Reparatorilor de L. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat C. G. solicită de asemenea respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4567/117/(...) pe rolul T. C., reclamanții:
A. V., A. N., B. M., C. G., C. A. I., C. A., C. C., D. D. D., G. M. V., I. I., I. C., K. I., M. P., M. V., M. G. I., N. I. A., P. P., R. I., S. E., S. V. au chemat în judecată pe pârâta S. DE R. L. C.-S. B. și au solicitat obligarea pârâtei să plătească fiecăruiacâte un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat cu rata inflației la data plății pentru anii
2009-2010, a primei ocazionate de Z. ceferiștilor și de P. pe anul 2010, echivalente cu nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizate cu rata inflației la data plății, precum și a primei ocazionate de sărbătorile de C. aferente anilor
2009-2010 la nivelul clasei 1 de salarizare și contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru fiecare zi lucrată pentru perioada (...)-(...), actualizate cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că, potrivit prevederilor contractelor colective de muncă la nivelul pârâtei, sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art.67 și art.37 și 71 din C. colectiv de muncă la nivelul pârâtei și la nivelul grupului de unități din transportul feroviar.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, motivând că nu există posibilitatea acordării acestor drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr. 5054/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții A. V., A. N., B. M., C. G., C. A. I., C. A., C. C., D. D. D., G. M. V., I. I., I. C., K. I., M. P., M. V., M. G. I., N. I. A., P. P., R. I., S. E. și S. V., în contradictoriu cu pârâta S. C. DE R. L. C.-S. B. S.A și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților, pentru anii 2009 și
2010, salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază din luna decembrie a anului respectiv, prima aferentă Zilei F. și de P. pentru anul 2010, precum și prima de C. pentru anii 2009 și 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizate cu indicele de inflație.
A fost respinsă cererea privind plata contravalorii tichetelor de masă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.30 alin.1 din C. colectiv de muncă nr.1781/(...) pentru anii 2009-2010 încheiat la nivelul pârâtei, se prevede că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv este prevăzut
și la art.30 din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar din anii 2006-2010.
Conform prevederilor art.67 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei pentru anii 2009-2010 se prevede că, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor beneficia de următoarele drepturi bănești cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar conform prevederilor art.71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar se prevede că salariaților li se va acorda un premiu de Z. feroviarului la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceste contracte colective de muncă au fost înregistrate la D. de M. și P. S.
și produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă. Prin urmare, prevederile lor sunt obligatorii pentru părți, iar pârâta, conform prevederilor art.40 alin.2 lit. c Codul muncii are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicat.
Pârâta nu și-a onorat niciuna dintre aceste obligații, situație în care s-a reținut de către tribunal că cererile reclamanților privind obligarea pârâtei, pentru anii 2009 și 2010, la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază din luna decembrie a anului respectiv, a primei aferente Zilei F. și de P.pentru anul 2010, precum și a primei de C. pentru anii 2009 și 2010, la nivelul clasei 1 de salarizare, actualizate cu indicele de inflație sunt fondate.
Cererea privind acordarea tichetelor de masă a fost respinsă de către tribunal cu motivarea că acestea se acordă efectiv pentru ziua de muncă în condițiile Legii nr.142/1998 și nu este permisă acordarea contravalorii acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. S.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.283 alin.1, lit. e din
Codul Muncii, potrivit căruia "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestuia" .
In conformitate cu prevederile acestui articol, instanța de fond trebuia sa observe ca dreptul la acțiune era prescris.
S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art.30 alin 1 si 3 din
Contractele C.e de M. aplicabile pe anii 2009-2010 la nivelul S. C.-S. B. S.
"pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Din veniturile realizate fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Se invocă de către recurentă că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinita motivat de faptul ca S. N. de T. F. de C." C. C." S., este acționar unic la S. C.- S. B. S., fiind o societate cu capital de stat aflata sub autoritatea M.ui T.urilor si unul din agenții economici monitorizați in baza prevederilor O.U.G. nr.79/2001 si O.U.G. 79/2008 (nu O.U.G. 81/1997, cum greșit a reținut instanța de fond) privind întărirea disciplinei economico- financiare si alte dispoziții cu caracter financiar existând obligația respectării prevederilor din acest act normativ, conform cărora: " ... indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculate in unități fizice sau după caz in unități valorice in condiții comparabile, in funcție de specificul activității. "
In ceea ce privește pretențiile reclamantului cu privire la ajutoarele pentru Z. Ceferiștilor 2010, Z. de P. 2010 și Z. de C. 2009-2010, s-a arătat că aceste ajutoare se acorda de către C. de A. cu consultarea delegaților aleși al sindicatelor
- prevedere care nu lasă loc de interpretare privind modul de acordare a acestor ajutoare -, ori o asemenea conciliere nu a avut loc, mai mult toate celelalte ajutoare prevăzute de art.67 din C. C. de munca al S. C. S. B. S. pentru anii
2009-2010 au fost acordate, mai puțin cel pentru Z. Ceferistului 2010, C. 2009-
2010. respectiv ajutorul material de P. 2010 si asta din lipsa de fonduri si nu din rea credința dându-se prioritate salariilor si celorlalte ajutoare.
S-a mai susținut că în mod eronat instanța de fond a susținut ca in 2009 ar fi aplicabile prevederile clauzelor contractuale din C. C. de M. valabil pe anul
2008 ,ori in C. C. de M. pe anul 2009-2010 la art.67 se prevede ca "In afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. si de C. se vor acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, in cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului material sunt in CFS cu durata de un an.
- pentru Z. Ceferiștilor se va acorda o premiere stabilita de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare;
Aceste prevederi se aplica cu (...)".
De altfel si in Actul adițional la C. C. de M. nr.(...) s-a convenit de comun acord cu sindicatele ca aceste ajutoare se vor acorda începând cu (...).
Analizând recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. S., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește soluționarea excepției prescrierii dreptului la acțiune,
Curtea reține că drepturile salariale solicitate în prezenta acțiune se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 160 Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Potrivit art. 171 alin. 1 și art. 268 alin. 1 lit. c) Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestui drept, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă este plata unor drepturi salariale neacordate.
Art. 268 alin. 1 lit. e) Codul muncii stipulează termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, însă acest text de lege are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 268 alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
În consecință, Curtea reține că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 Cod.proc.civilă.
Se mai constată că în mod corect prima instanță a obligat recurenta și la plata salariilor suplimentare cuvenite reclamanților, în temeiul art. 30 alin. 3 din
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2008-2009 și 2009-
2010, care prevăd că:„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr. 79/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O.U.G. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Curtea mai reține că în mod corect prima instanță a soluționat acțiunea având ca obiect ajutoarele/primele solicitate de către reclamanți de Z. F. și de P. pentru anul 2010, precum și a primei de C. pentru anii 2009 și 2010, criticile recurentei sub acest aspect fiind nefondate.
Premiile acordate cu ocazia Zilei feroviarului și de P. au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia aceste prime ar fi un
„ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nici o prevedere a contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 67 din C. C. de muncă pe anii 2008-2009 și 2009-
2010 pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către
C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestor drepturi exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării lor în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestor prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al primelor.
Ca atare, C. de administrație nu putea decide în contra unor prevederi contractuale exprese nici neacordarea primelor, nici acordarea acestora la un cuantum inferior celui stabilit de părți.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care singură și-a asumat-o prin semnarea contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate, privind renunțarea partenerilor sociali la acordarea acestor prime/ajutoare pe anii 2009 și 2010, se reține că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză este aplicabil art.71 din C. C. de M. la nivel de G. de U. din T.ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M., reclamanții fiind îndreptățiți la plata drepturilor solicitate în temeiul acestui contract colectiv.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. - S. B. S. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. C. DE R. L. C. S. B. S. împotriva sentinței civile nr. 5054 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...)
Jud.fond: Tribunalul Cluj: P.U..
| ← Decizia nr. 3985/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 987/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
