Decizia nr. 364/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 364/R/2012
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta T. V. M. împotriva sentinței civile nr. 2509 din 16 mai 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimatul I. DE S. ÎN C. - ISC având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 17 ianuarie 2012, respectiv în încheierea ședinței publice din data de 24 ianuarie 2012 când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A, asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub numărul (...), reclamanta T.
V. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul I. de S. în C. - ISC, anularea deciziei de concediere nr. 285/(...); repunerea reclamantei în locul de muncă ocupat anterior, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat; obligarea pârâtului la plata celui de al 13-lea salariu pentru anii 2008 și 2009, a sumei de 1000 lei reprezentând indemnizația de P. și C. pentru anii 2009 și 2010, a sumei de 1000 lei reprezentând indemnizația de vacanță neachitată pe anul 2010, a tichetelor de masă pentru anii 2009 și
2010 și a cheltuielilor de judecată.
S-a arătat în motivare, în esență, că postul reclamatei nu a fost desființat efectiv, ci este cuprins în continuare în organigramă.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acțiunii, arătându-se în motivare că la nivelul ITC N.-V. C. existau aprobate două posturi de economist ocupate de contestatoare și de numitul M. V., iar prin ordinul nr. 2143/(...), la nivelul ITC C. s-au desființat un nr. de 10 posturi, fiind aprobat un singur post de economist, iar ca urmare a aplicării criteriilor din procesul verbal nr.
3597/(...), stabilite de angajator cu reprezentanții salariaților, s-a decis concedierea reclamantei, care avea vechimea cea mai mică în unitate.
Prin sentința civilă nr. 2509 din 16 mai 2011 s-a respins acțiuneaîmpotriva deciziei de concediere nr.285/(...).
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că între parți a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat la ITM C. sub nr
1/0613/ /(...), contestatoarea fiind angajata in funcția de economist gr I in cadrul ITC C.
Prin D. nr. 285/(...) intimatul a dispus concedierea contestatoarei in temeiul art. 65 din C. muncii, urmare a desființării locului de munca al acesteia.
Analizând sub aspectul legalității decizia emisa de intimat instanța a reținut ca aceasta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 74 C. muncii.
Astfel, dispozițiile alt. 74 lit, d) din C. muncii se aplică în raport de prevederile art. 64 din același cod, numai în cazul concedierilor întemeiate pe dispozițiile art. 61 lit. c) și d) și alt. 56 lit. f), iar nu și în situația în care concedierea s-a dispus în temeiul art. 65. Condiția înscrisă în art. 74 alin.1 lit. d) din C. muncii, referitoare la inserarea în cuprinsul deciziei de concediere a listei tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru un astfel de loc de muncă, în condițiile alt.
64 din cod, este valabilă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică și psihică a salariatului, întemeiate pe dispozițiile art. 61 lit. c), a concedierilor pentru necorespundere profesională, dispuse în baza art. 61 lit. d), precum și în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, în situația prevăzută de alt. 56 lit. f) din C. muncii.
Prin urmare, având în vedere că, în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 65 din C. muncii, nu este prevăzută de legiuitor această obligație, mențiunile prevăzute de art. 74 lit. d) din C. muncii nu pot fi aplicabile prin analogie, pentru a suplini o eventuală carență legislativă. In acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 6 din
9 mai 2011 pronunțata in soluționarea recursului in interesul legii.
Sub aspectul temeiniciei Deciziei nr. 285/(...) instanța a avut in vedere dispozițiile art. 77 din C. muncii potrivit cărora in caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Conform deciziei analizate, concedierea s-a dispus in temeiul alt 65 alin
1 C. muncii, ca urmare a desființării locului de munca ocupat de salariat determinat de "reorganizarea instituției intimate, in conformitate cu O. M. D. R. si T. nr. 2143/(...) pentru aprobarea S.ului de funcții al I. de S. in C. precum si ținând seama de "criteriul legal prevăzut de art. 81 din CCM unic la nivel național in vigoare-persoana care nu are copil în întreținere și a aplicării criteriului de respectare a vechimii în ISC stabilit în cadrul consultărilor cu reprezentanții salariaților, raportat la ocupantul unicului post de economist din schema ICS";.
In conformitate cu prevederile art. 65 alin 1 C. muncii cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desființarea locului de munca din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia, desființare care trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa (art.65 alin 2 C. muncii).
Desființarea locului de munca este efectiva atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorica a angajatorului, evidențiata in statul de funcții si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reala când prezintă un caracter obiectiv si este serioasa când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea.
Din analiza deciziei de concediere rezulta caracterul real si obiectiv al desființării locului de munca ocupat de contestatoare, in realitate desființarea locului de munca fiind cauzata de reorganizarea determinata de existenta unor motive obiective, fără legătura cu persoana salariatului.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauza rezulta ca postul ocupa de către contestatoare a fost efectiv suprimat din organigrama intimatei, urmare a reorganizării instituției in temeiul HG nr. 8. pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a I. de S. în C. - ISC, aprobat prin HG nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, respectiv O. M. D. R. și T. nr. 2397/(...) pentru aprobarea S.ului de funcții al I. de S. în C.
Existenta motivelor temeinice care au stat la baza deciziei de reorganizare a activității intimatei, mai precis existenta unor studii, analizarea unor date sau indicatori din care sa reiasă caracterul necesar al desființării unor posturi in cadrul instituției intimate nu poate fi analizata in acest cadru procesual, in masuri in care reorganizarea s-a produs in baza unui O. al M., in ființa, care continua sa își producă efectele si care nu a fost supus analizei sub aspectul legalității si temeiniciei in fata jurisdicției de contencios administrativ.
Reținând caracterul necesar al desființării postului cauzat de reorganizarea determinată de existența unor motive obiective, fără legătură cu persoana salariatului, de asemenea cauza reală și serioasă a concedierii instanța a constatat legalitatea și temeinicia decizie de concediere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a motivat soluția prin invocarea unor considerente străine de natura pricinii, în sensul că prin acțiunea introductivă a criticat decizia de concediere, sub aspectul legalității ei prin aceea că nu s-a respectat procedura legală în vigoare privind concedierile colective și s-a încălcat nu numai procedura prev. de art.68 și urm. C.muncii, dar și prevederile contractului colectiv la nivel național și aplicarea greșită a ordinii de priorități potrivit art. 74 lit. c C. muncii, în condițiile în care reclamantei nu-i erau aplicabile aceste dispoziții. Acțiunea introductivă nu a invocat ca motiv de nelegalitate art.74 lit.d C. muncii.
Apoi, lipsesc motivele instanței de fond care au stat la baza respingerii celorlalte petite din acțiunea introductivă.
Prin O. nr.482/(...) s-a dispus reorganizarea I. T. C. și reclamanta a fost trecută în cadrul DJCC pe post de economist gr.I fiind menționată în cadrul noului stat de funcții și personal aprobat prin O. 483/(...); celălalt economist care funcționa în structură avea funcție de conducere a ITC N. V. - noua structură aflată în subordinea aceluiași minister și fără a avea directo legătură de ierarhie cu D. U. la următoarea fază a reorganizării această nouă structură
- înființată intermediar - a fost desființată în totalitate, iar problema reorganizării s-a pus numai în legătură cu fostele Direcții Județene, astfel că nu se poate interpreta ca postul de economist pe care-l deținea în cadrul DJCC trebuia disputat între reclamantă și fostul șef al acestei structuri. Singura interpretare reală este că reorganizarea prevăzută prin H. nr. 8. a vizat fostele
DJCC, iar nu acele inspectorate teritoriale înființate la un moment dat din considerente politice și desființate, la fel, independent de reorganizarea prevăzută pentru D.
Consideră că instanța de fond a apreciat greșit cadrul procesual al acțiunii și a pronunțat o hotărâre prin care a încălcat textul de lege aplicabil, aplicându-l în mod greșit, în defavoarea reclamantei. Prin acțiune nu a contestat un ordin al ministrului ci a atacat o decizie de concediere nelegală,emisă de către o instituție a statului în baza unui ordin al ministrului de resort, astfel că interpretarea dată de instanță este greșită.
Instanța de fond a reținut fără a fi sesizată cu un astfel de obiect, caracterul necesar al desființării postului cauzat de reorganizarea determinată de existența unor motive obiective, în pofida faptului că este de necontestat faptul că postul nu a fost desființat, iar esența litigiului este practic încălcarea legii privind aplicarea criteriilor de prioritate în această situație.
Nu se poate reține aplicarea criteriilor de prioritate fără a se analiza în concret posturile efectiv desființate în cadrul procedurii de reorganizare.
Motivarea instanței este lapidară și de principiu, instanța nu evidențiază probele administrate în cadrul motivării sentinței, astfel că nu se poate interpreta decât o lipsă a motivelor pe care acesta își sprijină soluția simpla referire generală la materialul probator.
I. de S. în C. - ISC prin întâmpinare (f.9-12) a solicitat respingerearecursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
În motivare, a arătat că decizia de concediere atacată cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 74 C. muncii; că procedura de concediere colectivă a fost legală, transparentă; că prin H. nr. 8. s-a reconsiderat din punct de vedere funcțional structura organizatorică a ISC la nivel de aparat central și la nivelul structurilor teritoriale, în sensul aplicări prevederilor O.U.G. nr. 1/2010. potrivit art. 1 alin. 2 din H. nr. 8. numărul maxim de posturi aprobate pentru ISC este de 875, prin restructurarea și desființarea unui număr de 155 posturi, fapt ce a declanșat procedura concedierii colective în cadrul ISC. Primul dintre criteriile stabilite de angajator împreună cu reprezentanții salariaților prin procesul verbal nr. 3597/(...) (s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 81 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, cele prevăzute de art. 6 din L. nr.
329/2009) a fost cel al vechimii în ISC (ultimul venit, primul plecat).
Nu este adevărată susținerea recurentei că nu ar fi fost desființat postul ocupat de aceasta.
Recurenta a fost angajată la ISC începând cu data de (...) și la data concedierii își desfășura activitatea în cadrul ITC C. Anterior și-a desfășurat activitatea în cadrul ITC N.-V./D. J. de C. în C. C., pe postul de economist gradul I.
La nivelul ITC N.-V. C. existau aprobate un număr de 2 posturi de economist în statul de funcții de la data de (...), ocupate de reclamantă, angajată în (...) și de numitul M. V., angajat la data de (...), ambii economiști cu gradul I.
În executarea H. nr. 8., ITC N.-V. C. s-a reorganizat în ITC C. Așadar, atât ITC N.-V. cât și DJCC C. s-au reorganizat, și nu doar ITC N.-V. așa cum în mod incorect arată recurenta. În acest sens au fost semnate acte adiționale prin care a fost modificat locul de desfășurare a muncii al angajaților din ITC N.-V. C. în ITC C., în cazul numitului M. V., nr. 3/(...).
Prin statul de funcții aprobat prin O. nr. 2143/(...), la nivelul ITC C. s-a prevăzut un singur post de economist. R. i s-a propus ocuparea unui post de economist gradul II în cadrul ITC Sălaj, acceptat inițial de aceasta, dar la care apoi a renunțat.
Recurenta nu a contestat criteriul aplicat, respectiv că ar fi ultima angajată în cadrul ISC.
Faptul că desființarea postului a fost una reală, efectivă, este dovedit prin statul de funcții.
Raportat la motivul de recurs privitor la obligarea angajatorului la plata unor sume de bani (al 13-lea salariu, indemnizația de P. și C., indemnizația devacanță), intimata a făcut dovada în fața instanței de fond că nu are datorii față de recurentă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În primul rând, raportat la motivul de recurs prin care se invocă includerea unor considerente străine de natura pricinii în sentința atacată, Curtea constată că deși este adevărată susținerea recurentei în sensul că acțiunea nu cuprinde invocarea încălcării dispozițiilor art. 74 lit. d) C. muncii ca motiv de nulitate a deciziei de concediere, trimiterea pe care o face prima instanță la acest text de lege nu poate fi asimilată unui motiv străin de natura pricinii.
În mod evident, nu poate fi considerată ca străină de natura pricinii analiza respectării dispozițiilor art. 74 C. muncii în cadrul unui litigiu ce poartă asupra legalității unei decizii de concediere.
Faptul de a analiza un aspect de nelegalitate neinvocat de părți poate corespunde analizei din oficiu a unor aspecte de ordine publică, și chiar în ipoteza în care nu s-au pus în discuție aceste chestiuni părților, faptul includerii în sentință a unei atari analize (sub aspectul respectării unor dispoziții imperative ale C.ui muncii cu ocazia emiterii deciziei de concediere atacate) nu este invocat ca lezionar de către recurentă, ci doar ca o chestiune de imprecizie în analiza cauzei. Practic, se invocă analizarea unor aspecte neinvocate de către reclamantă, fără a se sublinia în ce mod este îngreunată situația juridică a acesteia prin această extindere a cadrului procesual de către instanța de fond, situație în care critica formulată în recurs sub acest aspect apare ca lipsită de interes.
Al doilea motiv de recurs vizează lipsa considerentelor care au stat la baza respingerii celorlalte petite din acțiunea introductivă (al 13-lea salariu, indemnizația de P. și C., indemnizația de vacanță, tichetele de masă).
Se constată însă că sentința recurată nu doar că este deficitară sub aspectul motivării raportat la aceste petite, dar nu cuprinde nici o dispoziție cu privire la acestea, practic lipsind pronunțarea în raport de aceste pretenții.
Or, potrivit prevederilor art. 2812a C.proc.civ., astfel cum a fost reglementat prin L. nr. 2., completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812 C.proc.civ. Așa fiind, în recurs, nu poate fi admis acest motiv de recurs și modificată sentința în sensul admiterii acestor petite, întrucât singurele căi ce pot fi uzitate în acest sens sunt cea a completării hotărârii sau cea a formulării unei noi acțiuni cu acest obiect. Prin ultimul motiv de recurs se invocă practic faptul că nu postul deținut de reclamantă a fost desființat, astfel încât concedierea sa apare ca nelegală. Susținerea reclamantei nu este întemeiată. Practic, reclamanta se întemeiază pe modul în care s-a produs reorganizarea structurilor teritoriale specializate în inspecția în construcții, afirmând că desființarea a vizat doar ITC N.-V., motiv pentru care postul ocupat de recurentă în cadrul DJCC nu ar fi trebuit disputat între aceasta și fostul șef al structurii desființate, ITC N.-V.. Prin înscrisurile depuse la dosar, intimata a dovedit faptul că succesiunea cronologică a raporturilor de muncă ale reclamantei și ale persoanei despre care reclamanta afirmă că a fost vizată în realitate de măsura desființării locului de muncă cu organismele teritoriale a inspecției de stat în construcții a fost următoarea: Recurenta a fost angajată la I. de S. în C. începând cu data de (...) (fila 49 dosar recurs) pe postul de economist gradul I, locul de muncă fiind la I. J. în C. C. La data de (...) s-a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă în care angajator apare tot I. de S. în C., dar locul de muncă este modificat la I. T. în C. N.-V. (fila 53 dosar recurs). La data de (...) s-a încheiat un nou act adițional la contractul individual de muncă al reclamantei, angajator fiind tot I. de S. în C., prin care locul de muncă este modificat la D. J. de C. în C. C. (fila 54 dosar recurs). În cazul numitului M. V., nu s-a depus copia contractului individual de muncă încheiat la data de (...), însă este afirmat în cuprinsul întâmpinării depuse în recurs și necontestat de recurentă faptul că aceasta este data angajării acestuia în cadrul unității pârâte, și pe de altă parte, nici nu este formulată vreo critică de nelegalitate a deciziei de concediere sub acest aspect (al modului de respectare a criteriului vechimii în unitate). S-au depus însă copia contractului individual de muncă încheiat între M. V. și I. de S. în C. din data de (...), în care este precizat ca loc de muncă I. T. în C. N.-V. (fila 55 dosar recurs), apoi actul adițional nr. 1/(...) prin care se modifică locul de muncă la I. T. în C. C., actul adițional nr. 2/(...) prin care se modifică felul muncii prin specificarea funcției de revizor contabil gr. I (fila 59 dosar recurs), actul adițional nr. 3/(...) prin care se modifică locul de muncă la I. J. în C. C. (fila 60 dosar recurs) și in fine actul adițional nr. 4/(...) încheiat în baza Legii nr. 40/2011 prin care se completează contractul individual de muncă cu criteriile de evaluare a activității profesionale (fila 61 dosar recurs). Într-o privire comparativă a succesiunii cronologice a modificărilor contractelor individuale de muncă ale reclamantei și ale persoanei indicată ca ocupând postul desființat, se constată că ambii au lucrat în cadrul I. T. în C. N.-V., reclamanta de la data de (...), iar numitul M. V. de la data de (...). La data de (...) reclamanta a trecut în cadrul Direcției Județene de C. în C. C. Se constată, din copiile statelor de funcții și personal valabile din data de (...) (filele 43-46 dosar recurs), respectiv din data de (...) (fila 47 dosar recurs) că dacă la (...) structura în cadrul căreia lucra reclamanta era subordonată celei în care lucra numitul M. V. (D. J. de C. în C. C. fiind în subordinea I. T. în C. N.-V.), la data de (...) nu mai există nici una din aceste structuri teritoriale, ci există doar I. T. în C. C., care preia întocmai compartimentele care compuneau D. J. de C. în C. C. (compartimentul supraveghere piață produse, cel de avizare lucrări publice, acorduri și autorizare personal etc.). Astfel, prin H. nr. 8. pentru modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a I. de S. în C. - I., aprobat prin G. nr. (...), pentru modificarea Hotărârii G. nr. (...) privind organizarea și funcționarea M.ui D. R. și T. și a Hotărârii G. nr. 405/2007 privind funcționarea Secretariatului General al G., la art. 8 alin. 1 din anexă, se prevede că „ I . are în structură un număr de 40 de inspectorate teritoriale în construcții, or ganizate la nivel jud ețean , și I. T. în C. B.-Ilfov, unități fără personalitate juridică";. Anterior, conform H. nr. (...), art. 10 alin. 1 și 2 din anexă, „(1) I. are în subordine direcțiile j udețene de control î n construcții , unități fără personalitatejuridică. (2) Î n vederea coordonării activității direcțiilor județene de control în construcții, I . are în subordine un nu măr de structuri te ritoriale, denumite inspectorate teritoriale în construcții , unități fără personalitate juridică";. Concluzia este că, aparent, prin măsurile luate cu ocazia punerii în operă a dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare înfuncții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, nu structura județeană din care a făcut parte reclamanta a fost desființată, ci aceea regională din care a făcut parte numitul M. V., desființându-se practic structura regională (N.-V.) și păstrându-se cea județeană (C.), cu modificarea denumirii din D. J. de C. în C. C. în I. T. în C. C. În acest punct, reclamanta indică faptul că în mod eronat s-a reținut de către angajator și apoi de către prima instanță că s-ar fi desființat locul său de muncă, în fapt, indicând ca desființat locul de muncă similar (cel de economist) din cadrul suprastructurii teritoriale desființate. Totuși, consecința acestei înlănțuiri de transformări la nivel structural nu este cea preconizată de reclamantă, întrucât privind restructurarea teritorială din perspectiva angajatorului, se constată că acesta nu a procedat la o simplă desființare a structurii regionale de nord-vest, ci, fapt indicat prin chiar modificarea denumirii structurii județene, a procedat la o reașezare a structurilor teritoriale prin desființarea suprastructurii regionale de nord vest și comasarea personalului în structura județeană C., concomitent cu reducerea unui număr de posturi, astfel încât pe unicul post de economist păstrat din cele două care existau în cadrul celor două structuri anterioare, a fost păstrat angajatul cu cea mai mare vechime în unitate, M. V.. Altfel spus, chiar dacă aparent, postul reclamantei ar putea apărea ca fiind păstrat, iar al numitului M. V. ca desființat, în fapt, prin modul de reglementare a modificărilor structurale la nivelul teritorial al I. de S. în C., nu se precizează desființarea unor anumite structuri ca atare, ci se trece de la o modalitate de organizare structurală în teritoriu la alta, astfel încât angajații structurilor existente anterior sunt supuși în egală măsură reîncadrării în noile structuri, situație în care imperativul de a disponibiliza un anumit număr de angajați îi vizează în egală măsură, așa încât apare ca legitimă aplicarea criteriilor de departajare pentru măsura concedierii în raport de toți acești angajați. Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că a avut loc o desființare a locului de muncă ocupat de reclamantă, modalitate prescurtată de a se reține faptul că odată cu restructurarea la nivel teritorial a I. de S. în C., a avut loc și o constricție a numărului de personal care a afectat locul de muncă pe care reclamanta l-ar fi putut reclama în cadrul noii structuri teritoriale înființate, dacă ar fi favorizat-o criteriile de departajare negociate între angajator și reprezentanții salariaților. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7-9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. V. M. împotriva sentinței civile nr. 2509 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. G.-L. T. GREFIER N. N. Red.I.T./ dact.SzM 2ex.; (...)
| ← Decizia nr. 1137/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1154/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
