Decizia nr. 3673/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3673/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 731 din 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. I. C. din C. S. E. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 septembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, iar la data de 19 septembrie 2012, concluzii scrise și practică judiciară, solicitând respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 731 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de S. I. C. din cadrul S. E. C., în numele membrilor de sindicat: G. P. A. M., P. L., S. I., H. G., S. A. G., B. V., P. G. în contradictoriu cu pârâta SC E. C. SA B. și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească membrilor de sindicat G. P. A. M., P. L., S.
I., H. G., S. A. G., B. V., P. G. salariul suplimentar pe anii: (...) echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv potrivit art. 32 alin.1 din C. colectiv de muncă pe 2005-2006 prelungit prin acte adiționale pe anii (...) și art. 32 din contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 și art. 32 din contractul colectiv de muncă pe anii 2010-2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate potrivit art. 137 al. 1 Cod procedură civilă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât tribunalul a constatat că este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Salariul suplimentar prevăzut de art. 32 din C. C. de M. pe anii (...) și pe anii
2010-2011 reprezintă drepturi salariale neacordate și potrivit art. 283 al. 1 lit. c)
Codul muncii, „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul C.ui individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate";.
Pe fond s-a reținut că reclamanți sunt salariați ai pârâtei, iar prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat salariul suplimentar pe anii (...).
Potrivit art. 32 alin. 1 din C. C. de M. pe 2005-2006 la nivel de unitate „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";. C. C. de M. la nivel de unitate pe 2005-2006 înregistrat la D. B. sub nr. 6682/(...) a fost prelungit cu 8 acte adiționale până la (...).
De asemenea, potrivit art. 32 alin. 1 din C. C. de M. la nivel de unitate pe anii
2009-2010 „. munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Potrivit art. 241 al. 1 lit. a) Codul muncii clauzele C.ui C. de M. produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul C.ui C. de M. încheiat la acest nivel, iar potrivit art. 243 Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. D. similare se regăsesc și în Legea nr. 130/96.
Pârâta face vorbire despre anexa VI la contractul individual de muncă care stipulează criteriile ce condiționează acordarea salariului suplimentar însă nu a făcut dovada vreunei sancțiuni aplicate membrilor de sindicat care să facă inaplicabile dispozițiile art. 32 al. 1 din contractul colectiv de muncă sus menționat.
Având în vedere prevederile art. 32 al. 1 din contractul colectiv de muncă sus menționate instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În considerarea celor de mai sus acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC E. C. SA B., solicitândmodificarea hotărârii atacate, cu respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare pârâta critică sentința atacată în sensul ca instanța a reținut eronat faptul că SC „E. C."; SA nu a onorat obligațiile asumate potrivit art. 32 din
Contractele C.e de M. ale SC „E. C."; SA pe anii 2008 - 2010.
Consideră că pentru a putea acordat acest drept societatea ar trebui să aibă profit, sau cel puțin să nu aibă pierderi, dar din nefericire societatea trece prin momente foarte grele generate de climatul economic nefavorabil, ajungând pe locul trei în topul național al datornicilor față de bugetul statului, fiind monitorizată de F. M. I., iar anul trecut au fost nevoiți să treacă printr-o restructurare masivă de personal.
Astfel conform prevederilor art. 32(1) și (3) pentru munca ireproșabilă se constituie fondul necesar pentru acordarea acestui drept din veniturile realizate, acest fond ar trebui constituit lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar, așa cum demonstrează prin înscrisurile depuse la dosar (Execuție bugetara pe 2004-2010), din care rezulta faptul ca veniturile realizate de societate sunt mai mici decât cheltuielile cu salariile.
Este imposibil de apreciat ca fiind ireproșabila activitatea tuturor salariaților desfășurată în 17 cursul unui an calendaristic, pentru ca aceștia să primească drepturi suplimentare în condițiile în care societatea realizează numai pierderi, deși angajatorul plătește pentru fiecare salariat în parte toate datoriile individuale pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, din execuția bugetara rezultând ca angajatorul nu are nici o profitabilitate cu munca prestata de salariat.
Cu toate că acele prevederi contractuale, prevăzute de C. C. de M. art. 32, au fost negociate de ambele părți, ea nu a putut fi materializată în fapt datorită situației economice dificile pe care a avut-o și pe care o traversează societatea.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea contractului colectiv de muncă - în art. 32 - constituie un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către societate, care se vede astfel în situația oneroasă de ași atrage o situație economico-financiară foarte dificilă.
Întrucât există argumentații de natură juridică ce dovedesc teoria impreviziunii, solicită instanța să le aprecieze.
Scopul teoriei este tocmai acela de a-l salva pe debitor de paguba care ar suferi-o ca o consecință a dezechilibrului grav intervenit datorită pierderilor economice, iar executarea obligației ar deveni atât de anevoioasă încât ar prejudicia grav interesele societății.
Mai mult contractul colectiv de muncă invocat de reclamant ca temei de drept pentru solicitările formulate art. 32 alin. 3 prevede: „(3) D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar";.
După cum se poate observa înțelegerea dintre reprezentanții pârâtei și liderii sindicatelor reprezentative din societate, înțelegere care a luat forma C.ui C. de M. fondul pentru acordarea salariului suplimentar se constituie din venitul societății, dar având în vedere situația economică nefavorabilă a subscrisei venitul societății a fost mai mic decât cheltuielile.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că pe fondul unei crize economice, în anul 1997, Guvernul a emis OUG nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13 salariu sau a altor sume de această natură suportate din fondul de salarii, care de regulă, se acordă la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăti restante fată de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiu anul, al 13-lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 septembrie 2012 (f.11-14) reclamanta I. C. din cadrul S. E. C. în numele și pentru salariații menționați în tabelul anexa la prezenta acțiune, a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea constată că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor de natură salarială, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Salariul suplimentar este prevăzut la art. 32 din CCM încheiate la nivelul pârâtei, iar acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10%din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și prevederile art. 33 alin. 1 care face trimitere la criteriile de acordare a salariului suplimentar, prevăzute în anexa 6, din care rezultă că plata dreptului este obligatorie, cu excepția unor situații care țin de conduita disciplinară a salariaților.
În ceea ce privește OUG nr. 81/1997, deși invocate în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Prin urmare, criticile aduse prin motivele de recurs ale pârâtei, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și fundamentate pe teoria impreviziunii, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale cu atât mai mult cu cât acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC E. C. SA B. împotriva Sentinței civile nr. 731 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. M.
G.
G. C.
| ← Decizia nr. 190/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3142/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
