Decizia nr. 4215/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4215/R/2012
Ședința din 08 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. C. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta S. P.-A. S. împotriva sentinței civile nr. 1016 din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 01 octombrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1016 din 5 iunie 2012 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția tardivității contestației invocată de intimata SC P. A. SA B. M.
A fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul M. I. T. împotriva deciziei de concediere nr. 22-4/6/(...) emisă de intimata SC P. A., s-a dispus anularea deciziei și a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat contestatorul.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere.
A fost respinsă cererea de acordare a dobânzilor legale și a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția tardivității introducerii contestației s-a reținut că această excepție este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 268 (1) Codul muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la îndeplinirea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă";. Decizia de concediere a fost emisă la date de (...), iar contestația la instanță a fost înregistrată la (...). Din cuprinsul contestației rezultă că se contestă decizia de concediere care nu are o cauză reală, serioasă și efectivă deși se amintește și de preavizul de concediere, termenul de contestare a deciziei de concediere fiind respectat, întrucât se socotește de la (...) și nu de la data precizării în scris a contestației - (...).
Pe fond, instanța a reținut că potrivit deciziei de concediere nr. 22-4/(...) s- a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în baza art. 65 (1) Codul muncii republicat, pe motiv că societatea desființează locul demuncă - încasator și cititor de contoare ocupat de contestator, din motive fără legătură cu persoana contestatorului, respectiv cu (...) intimata a externalizat activitatea de evidență contabilă, astfel că postul ocupat de contestator s-a desființat efectiv.
Durata preavizului de 20 zile lucrătoare în perioada (...)-(...) a fost comunicat la (...).
Intimata susține că desființarea efectivă a postului ocupat de contestator a avut la bază H. C. de A. din (...), anexă la acesta fiind organigrama întocmită.
Potrivit Hotărârii C. de A. din (...) se desființează postul de contabil sef respectiv director economic de la societate, serviciul contabilitate externalizându- se și se va întocmi noua organigramă de la societate care va cuprinde minim 20 angajați, trei administratori și trei cenzori.
Din noua organigramă anexată hotărârii sus menționate, rezultă că la serviciul productiv se mențin 17 persoane pe postul de taxator, similar cu postul deținut de contestator.
Așadar motivul încetării contractului individual de muncă (art. 65 al. 1
Codul muncii) nu respectă condiția de legalitate impusă de lege respectiv desființarea locului de muncă nu este efectivă, câtă vreme în noua organigramă se regăsesc posturi similare cu cel deținut de contestator -- încasator și cititor de contoare și desființarea locului de muncă nu are o cauză reală și serioasă, motiv pentru care s-a apreciat că decizia de concediere a fost nelegală, urmând ca în baza art. 80 al. 1, al. 2, al. 3 Codul muncii modificat, să dispună anularea deciziei de concediere, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere cu obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
A fost respinsă cererea de acordare a dobânzilor legale și a daunelor morale motivat de lipsa vreunei prevederi legale ori convenționale în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC P. A. SA B. M.,solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii contestației.
În motivare s-a arătat, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prima instanță a respins în mod greșit excepția tardivității introducerii contestației împotriva deciziei de concediere nr. 22-4/(...), reținând, în mod nelegal și eronat, că decizia a fost atacată la (...).
Contestatorul a atacat, inițial, prin cererea introductivă, preavizul de concediere nr. 21-4/(...), comunicat acestuia la (...), prin intermediul executorului
Judecătoresc Pintea B., în dos. nr. 75/N./2011.
Rezultă din formularea contestației că este făcută împotriva preavizului de concediere-deciziei de încetare, iar actul criticat a fost comunicat la (...) prin executor judecătoresc.
La (...), contestatorul precizează oral contestația, în sensul că înțelege să conteste și decizia de concediere nr. 22-4/(...).
Decizia de concediere a fost comunicată contestatorului, prin executor judecătoresc, la (...).
Contestația inițială a fost depusă la O. poștal 9 Satu M. la data de (...), iar decizia de concediere a fost comunicată la (...).
Contestația a fost formulată înainte de a-i fi adusă la cunoștința contestatorului decizia de concediere și motivele acesteia.
Raportat la data precizării acțiunii - (...), contestația împotriva deciziei de concediere nr. 22-4/(...) este cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului, termen prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. a] din Legea nr. 53/2003.
Pe fondul cauzei, contestația este neîntemeiată.
Decizia de concediere a fost emisă respectând cerințele prevăzute de art. 76 din Codul Muncii.
Motivul care a determinat concedierea reclamantului a fost desființarea locul de muncă ocupat de acesta, cel de încasator și cititor contoare, fiind un motiv fără legătură cu persoana concediată.
Desființarea locului de muncă al reclamantului este efectivă și are o cauză reală și serioasă - reducerea activității societății.
Locul de muncă al reclamantului a fost desființat pe motiv că societatea pârâtă a redus activitatea, implicit numărul de angajați la 20.
Desființarea efectivă a postului ocupat de reclamant a avut la bază hotărârea consiliului de administrație din 09 mai 2011, anexă la aceasta fiind organigrama întocmită și rezultă din Programul ReviSal cu numărul de angajați din luna iunie 2011 (nr.crt.21), anterioară concedierii, și, respectiv (comparativ) din luna decembrie 2011 (mențiunea încetat) în registrul salariați, extras din ReviSal din luna decembrie 2011 contestatorul nu mai figurează ca având contractul de muncă „., ci încetat.
În realitate a avut loc o reorganizare a activității angajatorului, corespunzătoare nevoilor acestuia. Decizia de reorganizare a activității angajatorului-societate comercială cu capital integral privat - nu poate fi supusă cenzurii instanței pentru motive de oportunitate, ci este una de afaceri, potrivit art. 1441 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, fiind atributul exclusiv al consiliului de administrație. „. de afaceri, în sensul prezentei legi, este orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite masuri cu privire la administrarea societății";. Cenzura deciziei de afaceri se realizează mai întâi de către acționari, în adunarea generală, și numai apoi, hotărâre a adunării generale a acționarilor poate fi supusă verificării legalității și nu oportunității, în temeiul și condițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990. Societatea pârâtă nu a putut să-i ofere reclamantului un alt loc de muncă ori să-i cuprindă într-o formă de recalificare profesională. În fine, în cazul concedierii întemeiate pe dispozițiile art. 65 (1) din Codul muncii, lista locurilor vacante nu este trebuie prevăzută în decizie. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele: Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. În primul rând, raportat la excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește atacarea deciziei de concediere, Curtea notează că acțiunea inițială a fost formulată „împotriva preavizului de concediere-deciziei de încetare a contractului individual de muncă";, fiind astfel clar specificat faptul că se referă inclusiv la decizia de concediere. Este adevărat că se menționează, la motivele în fapt, că actul criticat a fost comunicat prin executor judecătoresc la data de (...) (or acest act este preavizul de concediere, iar nu decizia în sine, care a fost emisă ulterior formulării acțiunii, la (...), în timp ce acțiunea a fost înregistrată la data de (...), fiind expediată prin poștă la (...)), însă acțiunea, așa cum a fost formulată inițial, conține critici cu privire la decizia de concediere, respectiv că nu are o cauză reală, serioasă și efectivă, ci reflectă intenția semnatarului de a-l îndepărta de la societate. Se mai arată că nu este specificată în cuprinsul actului cauza reală și efectivă a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. Chiar în condițiile în care prin respingerea excepției, se interpretează că acțiunea a fost formulată înainte de emiterea deciziei de concediere, acest lucru nu poate conduce la o altă dezlegare dată excepției, întrucât în mod evident, prin contestația expediată prin poștă la data de (...), a fost atacată decizia deconcediere, despre iminența emiterii căreia reclamantul cunoștea din cuprinsul actului intitulat „preaviz de concediere";, astfel încât lipsa inițială a obiectului acțiunii a fost complinită la data emiterii deciziei de concediere, situație în care tribunalul a procedat la soluționarea cauzei pe fond. Nici motivul de recurs formulat în legătură cu soluția pe fond pronunțată de tribunal nu este întemeiat. Astfel, corect a reținut tribunalul că desființarea locului de muncă al reclamantului nu are o cauză reală și serioasă. Se constată, din cuprinsul deciziei de concediere (fila 15 dosar fond) faptul că la motivarea deciziei se face mențiunea că „societatea desființează locul de muncă taxator ocupat de dvs., din motive fără legătură cu persoana dvs. Începând cu (...), societatea comercială a externalizat activitatea de evidență contabilă, astfel că postul ocupat de dvs. s-a desființat efectiv";. Or, nu există, sau cel puțin nu se prefigurează din înscrisurile depuse la dosar, vreo legătură între postul de încasator și cititor de contoare deținut de reclamant în cadrul societății pârâte, și serviciul de evidență contabilă, care a fost externalizat. În plus, se constată din registrul general de evidență a salariaților (filele 5-7 dosar recurs) că au fost menținute mai multe posturi similare cu cel al reclamantului, ulterior concedierii acestuia; or în mod evident, dacă externalizarea activității de evidență contabilă ar fi avut vreo legătură cu exercitarea funcției de taxator/încasator, ar fi trebuit ca toate aceste posturi să fie desființate. Prin urmare, motivul indicat în decizia de concediere ca stând la baza acestei măsuri nu este cel real. Or, pentru legalitatea deciziei de concediere motivată pe dispozițiile art. 65 Codul muncii, este necesar ca desființarea locului de muncă să aibă o cauză reală și serioasă, iar conform art. 76 Codul muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea (se înțelege, cele reale). Pe de altă parte, simpla mențiune că societatea desființează locul de muncă taxator (făcând abstracție de mențiunea fără legătură cu persoana reclamantului că s-a externalizat activitatea de evidență contabilă) nu se poate accepta că indică o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, întrucât nu se justifică prin această simplă mențiune desființarea acestui post, ci doar se enunță desființarea. Prin urmare, și în această ipoteză, decizia de concediere apare ca lovită de nulitate absolută, pentru aceleași considerente legale. În plus, potrivit prevederilor art. 79 Codul muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Ca urmare, sunt neavenite trimiterile pe care recurenta le face la hotărârea consiliului de administrație din data de 0(...), la organigrama anexă la aceasta și la o reorganizare a activității angajatorului corespunzătoare nevoilor acestuia, atâta timp cât toate acestea nu au fost menționate în decizia de concediere. Neîntemeiate sunt și susținerile privitoare la afirmata imposibilitate a instanței de a cenzura decizia de reorganizare a activității angajatorului - societate comercială cu capital privat, față de prevederile art. 132 și art. 1441 alin. 3 din Legea nr. 31/1990. Deși în mod cert decizia de afaceri aparține consiliului de administrație, legalitatea modului de aducere la îndeplinire a acesteia este supusă cenzurii instanței, în speță, a celei specializate în soluționarea conflictelor de muncă, în măsura în care este afectat, în acest proces de punere în operă a deciziei deafaceri, un contract individual de muncă. În acest sens statuează, în mod imperativ, art. 78-80 Codul muncii. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. P.-A. S. împotriva sentinței civile nr. 1016 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. D. S. D. D. C. G. G. C. M. Red.S.D./S.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. M.
| ← Decizia nr. 2740/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2216, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
