Decizia nr. 4260/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4260/R/2012
Ședința din 15 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. R. DE T. F. DE C. împotriva sentinței civile nr. 878 din 15 mai 2012, pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. "L. C. F." C. în numele membrului de sindicat C. V., și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.878 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA, și a excepției prescripției dreptului material la acțiune privind acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2007 și 2008 a premiului acordat de Z. C. pentru anul 2009 și a tichetelor de masă aferente perioadei (...)-(...), excepții invocate de pârâtă.
A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului S. L. C. F. C., excepție invocată de R. de T. F. de C.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul S. L. C. F. C. formulată împotriva pârâtelor S. N. de T. F. de C. C. C. S., și R. de T. F. de C., 7
și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului C. V. salariile suplimentare aferente anilor 2007-2008.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului în numele membrului de sindicat C. V. privind obligarea pârâtelor la plata salariului suplimentar aferent anului 2009.
Au fost obligate pârâtele să plătească membrului de sindicat C. V. ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și C. aferent anului 2009.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata contravalorii bonurilor de masă neeliberate începând cu luna aprilie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ambele pârâte, este neîntemeiată pentru următoarele :
Din contractul colectiv de muncă pe care își întemeiază reclamantul acțiunea rezultă că semnatar a acestuia este S. N. de T. F. de C. și ca urmare aceasta are obligația de a respecta și a duce la îndeplinire prevederile acestui contract colectiv de muncă, obligație ce-i incumbă și conform art. 18 alin.1 din H.G. nr. 584/1998 prin care a fost înființată S. N. de T. F. de C. C. C. SA";.
Contractul individual de muncă al fiecărui angajat se încheie în baza prevederilor contractului colectiv de muncă, iar în speță angajator este pârâta 2, R. de T. F. de C. C. și în această calitate și aceasta are calitate procesuală pasivă.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta 1 este neîntemeiată în condițiile în care art. 28 alin.2 din Legea nr.
54/2003 a sindicatelor prevede că „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor";, iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizat în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2007, 2008 pentru că am fi în prezența unui conflict de drepturi prescriptibil în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și nu a unei acțiune în plata unor drepturi salariale este nefondată pentru următoarele:
Legea nr. 168/1999 și Codul muncii actual utilizează terminologia
„conflict de muncă"; după caz, „de drepturi"; și „ de interese";.
Obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză ca atare, dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art. 155 Codul muncii se compune din salariu de bază, indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri.
Ori câtă vreme, salariul suplimentar, primele de P. și C. și premiul de Z.
C. sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani conform art. 283 lit. c Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Membrul de sindicat C. V. în numele căruia este promovată acțiunea este angajat al pârâtei S. - R. de T. F. C. „. C. SA"; C.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2007-2008 pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. S. suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii consiliului de A., luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul salarii realizat lunar.
Prin noțiunea de „. se înțelege profitul societății sau plusul de valoare care depășește cheltuielile societății. Reclamantul nu se poate apăra că nu a obținut pentru că, în urma activității ce a desfășurat-o a obținut venituri. În acest text din contractul colectiv de muncă se arată modalitatea constituirii fondului de plată a salariului suplimentar, dar din ansamblul articolului nu rezultă că această plată este condiționată de existența profitului, astfel că apărarea pârâtei în sensul că nu dispune de fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, nu pot fi acute în vedere, întrucât o asemenea împrejurare nu o exonerează de obligația stabilită în sarcina sa prin contractele colective de muncă pe anii
2007-2009, contracte care dau naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au semnat, deci inclusiv în sarcina pârâtei, care are obligația să asigure fondurile necesare pentru respectarea tuturor obligațiilor asumate și stabilite în sarcina lor.
Apărarea pârâtei 1 că pe anul 2009 nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nu este menit să absolve pârâta de la plata drepturilor stabilite prin contractul colectiv de muncă, care are forță obligatorie între părți și nu condiționează plata acestor drepturi de alocarea sumelor necesare plății acestora, însă de reținut este faptul că pe anul 2009 acest drept nu se cuvine pentru următoarele:
Contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 prevede la art. 43 alin.3 că la nivel de unitate al 13-lea salariu, care este același cu noțiunea de salariu suplimentar așa cum rezultă din prevederile art. 43-52, lit. a din contractul colectiv de muncă, se stabilesc în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia prioritară din unitatea respectivă.
Așadar, plata acestui drept este condiționată de posibilitățile pe care le are societatea și de asemenea de modalitatea aprobată prin regulament de o comisie paritară, ori dovada acestei posibilități a societății și existența regulamentului aprobat nu a fost dovedită de reclamant.
Plata acestor drepturi se cuvin reclamantului C. V. pe anii 2007-2008.
În ceea ce privește ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. și C. aferente anului 2009 și premiul de „. ceferistului"; pe anul 2009 se cuvin reclamanților în temeiul art. 69 din Contractul colectiv de muncă, valabil pe anii
2009-2010 cu condiția ca în cursul anului respectiv să nu fi absentat nemotivat de la serviciu sau să nu se fi aflat la data acordării ajutorului materiale în concediu fără plată cu o durată de un an.
Cum sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 161 din Codul muncii, în baza art. 69 alin.1 lit. a din contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 se va admite acțiunea cu privire la aceste drepturi pentru membrul de sindicat al reclamantei care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 69 din contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2009-2010 și pentru toți reclamanții premiul de „. ceferistului"; pentru anul 2009, acesta nefiind condiționat de vreun criteriu.
Apărarea că în perioada (...)-(...) nu a existat încheiat contractul colectiv de muncă la nivelul societății absolvă pârâtele de plata acestor drepturi, întrucât conform art. 247 din Codul muncii în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Astfel, cu nr. 437/(...) a fost înregistrat la D. de M. și I. S., actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008 încheiat între S. N. de T. F. de C. și salariații reprezentați de F. N. F. M. C., F. S. R. V., F. S. T. F. din România și F. Mecanicilor de L. din România.
Reclamanta este afiliată la F. S. T. F. din România (FSTFR), care este semnatara actului adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008, înregistrat sub nr.437/(...). Singura modificare și completare la contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2008-2009 este cea referitoare la cuantumul salariilor de bază și ale salariilor brute celelalte prevederi contractuale rămânând nemodificate.
Sub nr.2572/(...) a fost înregistrat un alt contract colectiv de muncă aferent anilor 2009-2010, semnat de aceeași F. a S. la care reclamanta este afiliată. Acest contract într-adevăr prevede aplicarea prevederilor privind acordarea primelor de P. și C. și a premiului de „. ceferistului";, începând cu (...), însă acest contract este aplicabil din momentul înregistrării lui la D. de M. și P. S., înregistrare care s-a făcut în (...).
Ori până la această dată era scadentă plata premiului de „. ceferistului";
23 aprilie, condiție în care pârâtele urmează a fi obligate la plata acestui premiu.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă neeliberate din luna aprilie
2009 instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/(...) salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportate integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr. 142/1998 prevede doar posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului.
Ori, din actele de la dosar nu rezultă că în buget au fost incluse asemenea cheltuieli de personal.
Acordarea tichetelor de masă nu se realizează necondiționat, ci numai în limita prevederilor bugetului.
Astfel, dreptul la acordarea tichetelor de masă nu este un drept pur și simplu reflectat de modalități, ci supusă condiției suspensive a existenței și aprobării fondurilor necesare achitării tichetelor de către beneficiari.
Împotriva acestei hotărâri pârâta S. R. DE T. F. DE C. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9
C.pr.civ. în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de acordare a salariului suplimentar pentru anii 2007 și 2008, a primei de P. și de C. din anul 2009, conform art.283 alin.1 lit. e Codul muncii.
Se invocă pierderile economice și necesitatea încadrării în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli ca temei al caracterului facultativ al acordării salariului suplimentar.
Se arată că partenerii de dialog social au convenit prin act adițional la
CCM 2. neacordarea în 2009 a ajutorului material de P. și C. 2010.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
De altfel, caracterul salarial al acestor drepturi este reflectată de asimilarea pe care legiuitorul a consacrat-o ca soluție legislativă în cuprinsul art. 55 alin.1 din Codul fiscal:
„Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.";
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Prin art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un salariu suplimentar.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...).
Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Tot astfel, acordarea ajutoarelor materiale de P. și C. este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grupă de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Acordului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr.2584 din (...) și nici procesele verbale din (...) și din (...), deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursurile pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. R. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 878 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
| ← Decizia nr. 1902/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2576/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
