Decizia nr. 4498/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4498/R/2012
Ședința publică din data de 30 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. S. B.
- S. de T. F. de C. C. împotriva sentinței civile nr. 4742 din 04 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimatul reclamant
R. F., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente - consilier juridic B. M., lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar la acest termen de judecată delegația sa de reprezentare și arată că nu are cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4742/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul R. F. încontradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. S. B. - S. DE T. F. DE C. C.
S-a dispus anularea Deciziei de concediere nr.1 A. din (...) emisă de către pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior emiterii deciziei.
A fost obligată pârâta la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective.
S-a respins petitul privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1A. din (...), ca urmare a concedierilor colective operate in cadrul pârâtei conform programului de restructurare și reorganizare a acesteia nr. 1/137/(...) și conform notificării nr. 1/(...), s-a dispus concedierea reclamantului de pe postul de revizor tehnic de vagoane din cadrul R. C./Divizia Exploatare/Revizii V./R. de V. C. / P. R. Dej, începând cu data de (...), reținându- se ca motiv al concedierii situația economico-financiară a societății menționată în Programul de restructurare și reorganizare, fiind indicate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și anume: cumulul de funcții respectiv cumulul pensiei cu salariul, calitatea de asociat la alte societăți comerciale, îndeplinirea condițiilor de vârstă, standard și stagiu de cotizare pentru pensionare, îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere.
Potrivit art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, prevăzută de lege sau în contractele colective de muncă se aplică numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Prin urmare, criteriile prev. de art. 69 alin. 2 lit. d Codul Muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță. Este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta nu a stabilit prin C. C. de M. procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță, de altfel din cuprinsul CCM aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective. Pârâta nu își poate invoca propria culpă în acest sens deoarece art. 69 alin. 3 din Codul Muncii stabilește un drept al salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor salariatului.
Astfel, luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
În cazul concedierii reclamantului se constată că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți revizori, având în vedere că prin adresa nr. 12/(...) președintele sindicatului a informat conducerea societății pârâte că reclamantul, alături de alte 5 persoane propuse pentru concediere are pregătire și experiență profesională și pot fi scoși de pe lista de concedieri colective, urmând a fi înlocuiți cu personal enumerat într-un tabel anexă (f.74).
Prin urmare, încălcându-se prev art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art. 78 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Criteriile disciplinare invocate de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării nu pot fi luate în considerare, acestea nefiind enumerate în cadrul deciziei de concediere și, mai mult, existența unor sancțiuni în sarcina reclamantului nu a fost dovedită de pârâtă.
Mai mult, aspectele invocate de către reclamant în cuprinsul acțiunii introductive de instanță au fost confirmate în mare parte de către pârâtă prin răspunsurile la interogatoriu (f.83).
Instanța a apreciat că decizia de concediere este motivată, fiind indicată situația economico-financiară precară a societății, indicatorii economici fiind menționați în programul de restructurare și reorganizare a pârâtei la care decizia face trimitere.
Pentru aceste considerente, în baza art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011, coroborate cu prevederile art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din Codul
Muncii, instanța a admis în parte acțiunea, conform dispozitivului, respingând capătul de cerere privind plata daunelor morale, întrucât reclamantul nu a dovedit suferințele morale.
Prin sentința civilă nr. 7719/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis în parte cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr.
4. pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. - Secția Litigii de M., A. S. și C. A., invocată de petentul R. F., în contradictoriu cu S. N. de T. F. de C. S. B. - S. de T.
F. de C. C.
A fost completat dispozitivul Sentinței civile nr. 4., în sensul că "Obligă pârâta S. N. de T. F. de C. S. B. - S. de T. F. de C. C. să achite reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată";.
Pentru a hotărî astfel tribunalul, analizând minuta întocmită cu ocazia deliberării ca și pretențiile solicitate de către reclamant și având în vedere și dispozițiile art. 281 (2) alin. 1 C.pr.civ., a reținut că cererea reclamantului este întemeiată, astfel că a admis-o obligând pârâta să achite reclamantului suma de
1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând onorariu avocațial, având în vedere faptul că acțiunea a fost admisă în parte.
Pârâta S. N. de T. F. de C. S. B. - S. de T. F. de C. C. a declarat recursîmpotriva sentinței civile nr. 4742/(...), solicitând casarea hotărârii atacate si respingerea contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de concediere.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, așa cum a menționat și în întâmpinarea depusă la instanța de fond, încetarea contractului de munca al intimatului - contestator a fost determinata de desființarea efectivă a locului de muncă ocupat, ca urmare a reorganizării activității societății.
Faptul că postul ocupat de contestator a fost efectiv desființat rezultă din situația privind numărul si structura personalului existent la subunitatea la care a fost angajat, respectiv R. de V. C. - P. R. Dej, în conformitate cu statele de funcții anexate, cum se poate observa din statul de funcții de la data de (...) si de la data de (...), deci atât înainte de începerea procesului de reorganizare si restructurare a unității, cât și după finalizarea acestui proces.
Astfel, la data de (...) la subunitatea R. de V. C. - P. R. Dej erau prevăzute un număr de 33 posturi normate, dar in urma reorganizării si restructurării unității, P. R. Dej a fost desființat, nemaiexistând nici un post prevăzut în statul de funcții de la data de (...).
În conformitate cu prevederile C.ui colectiv de munca pe anul 2011-2012, la aplicarea efectiva a reducerii de personal s-a avut in vedere atât competenta profesionala, cat si disciplina in munca a salariaților din cadrul formațiilor de lucru care urmau sa-si reducă activitatea.
In mod greșit instanța de fond a reținut ca unitatea pârâtă nu a respectat prevederile art. 69 alin. 2 lit. d din Codul muncii si nu a efectuat nicio evaluare a competentelor profesionale ale contestatorului si nicio comparație intre competenta sa profesionala si a celorlalți revizori.
Procedura de evaluare s-a efectuat în unitate conform prevederilor noului
Regulament Intern al R. A., în care au fost stabilite "Criteriile si procedurile de evaluare profesională" doar începând cu data de 4 august 2011 când procedura de evaluare a fost aprobata prin H. AGA nr. 9/(...), astfel că la data în care s-a dispus desfacerea contractului de munca nu a existat o procedura de evaluareprofesionala a persoanelor concediate, ci au fost respectate doar criteriile prevăzute in C. colectiv de munca pe 2011-2012.
Recurenta solicită să se constate că probele administrate în cauza demonstrează pe de-o parte realitatea motivului concedierii, respectiv desființarea locului de munca ocupat de contestator, determinată de dificultățile economice la nivel de unitate, ce a determinat reorganizarea, iar pe de altă parte măsura are un caracter efectiv si o cauza reala si serioasa.
Statele de funcții ale subunității la care contestatorul presta activitatea, anterior si ulterior momentului restructurării si redresării activității prin disponibilizare, atestă desființarea P.ui de R. Dej si implicit si postul ocupat de contestator, astfel este exclusa discriminarea, concedierea nefiind dispusa in considerarea persoanei salariatului. De asemenea, alte posturi vacante in cadrul subunității, care sa poată fi oferite contestatorului, nu au existat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Astfel cum rezultă din decizia de concediere nr. 1 A. din (...) contestatorul
R. F. a deținut funcția de revizor tehnic vagoane II în cadrul R. C./Divizia
Exploatare/Revizii V./ R. de V. C. R. D.
S-a susținut de către recurentă că desființarea postului ocupat de către contestator a fost efectivă, aspect care rezultă din analiza comparativă a statelor de funcții de la data de 30 iunie 2011, respectiv 01 august 2011.
Din examinarea comparativă a acestor state de funcții (depuse la filele 14-
19 dosar fond) Curtea constată că într-adevăr, se poate reține ca fiind efectivă desființarea unor posturi de revizor tehnic vagoane II din cadrul P.ui de R. D.
Se constată, totodată, că din statul de funcții din data de 01 august 2011 rezultă că P. de R. Dej a fost desființat.
Curtea reține însă că din probele administrate nu rezultă că toate posturile de natura celui ocupat de contestator din cadrul P.ui de revizie Dej au fost desființate.
Astfel, după cum a arătat și contestatorul prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, din statele de funcții menționate mai sus rezultă că la nivelul R. de V. C. existau anterior concedierii un număr de 23 de posturi de revizor tehnic vagoane II, dintre care 4 în cadrul P.ui de revizie Dej, 9 posturi la R. T. T. și sosire C., 4 posturi la P. de revizie B. și 6 posturi la P. de revizie J., iar începând cu data de (...) există la nivelul R. de V. C. un număr de 21 posturi de revizor tehnic vagoane II, dintre care 11 la R. T. T. și S. C., 4 posturi la P. de revizie B. și 6 posturi la P. de revizie J.
Rezultă așadar cu certitudine că la nivelul R. de vagoane C. au fost desființate doar două posturi de revizor tehnic vagoane II, acestea fiind dintre cele patru existente în cadrul P.ui de revizie Dej, în timp ce ulterior reorganizării la nivelul subunității R. T. T. și S. apar două posturi în plus față de cele existente anterior.
De altfel, din adresa nr. 10/32/RN/271/2011 din (...), emisă de R. C. C. SA, rezultă că, deși propunerea C. C. a fost de a se desființa postul de revizie vagoane Dej C., a fost acceptată totuși menținerea unui punct de lucru în D. În adresa respectivă se menționează că în condițiile în care se va menține un punct de lucru în Dej activitatea se va desfășura în regim de tură, personalul fiind de maxim 2 RTV (revizor tehnic vagoane) și 1 EMIEMT pentru perioada octombrie- martie, respectiv maxim 2 RTV pentru perioada aprilie-septembrie, astfel că personalul total al punctului de lucru Dej C. va fi de maxim 8 RTV, respectiv maxim 8 RTV și 4 EMIEMT în perioada sezonului rece.
În raport de situația reținută mai sus în sensul că nu toate posturile de natura celui ocupat de contestator au fost desființate, este evident că în cauză eranecesar ca angajatorul să facă aplicarea dispozițiilor legale care reglementează obligativitatea aplicării unor criterii de departajare a salariaților în vederea selectării salariaților ce vor fi concediați.
Astfel, potrivit prevederilor art. 76 lit. c din Codul muncii republicat, în cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d) din același act normativ.
De asemenea, prevederile art. 69 alin. 3 Codul Muncii statuează că
„criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, în sarcina unității angajatoare subzista obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este și firesc să fie așa, în condițiile în care primul criteriu este unul obiectiv, presupunând departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne astfel pe post în urma aplicării procedurii concedierii colective doar acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, s-ar da eficacitate celorlalte criterii menționate în conținutul deciziei de concediere, criterii subiective având caracter social.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 Codul Muncii echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta pârâtă nu se poate prevala de existența unor motive obiective care să justifice neaplicarea prioritară a criteriului privind evaluarea competențelor profesionale, cum ar fi faptul că la data concedierii reclamantului nu fusese reglementată încă prin R. intern procedura de evaluare.
Pe de altă parte, Curtea reține că, chiar raportat la criteriile menționate în decizia de concediere, în cauză recurenta nu a făcut dovada modului de aplicare a criteriilor de selecție a personalului, respectiv a faptului că reclamantul s-ar afla în vreuna din situațiile limitativ prevăzute la art. 4 din decizia de concediere.
În raport de cerința legală instituită de art. 76 din Codul muncii republicat Curtea reține că nu este suficient ca aceste criterii să fie formal indicate în decizie, doar pentru a se îndeplini aparent o cerință legală impusă de textul de lege, ci este necesar ca aceste criterii de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective să fie riguros și efectiv aplicate, pentru o selectare clară și reală a salariaților ce trebuie concediați în cadrul unei asemenea proceduri, cel puțin unul dintre aceste criterii trebuind să fie aplicabile salariaților concediați.
Curtea constată că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond pârâta a susținut că, în ceea ce privește criteriile de disponibilizare, conform adresei nr.11Ad/a/129 col 2011 a serviciului Resurse Umane, Organizare a R. A., pe lângă criteriile stabilite la art.65 alin.7 din C. C. de muncă pe 2., la baza concedierilor colective au stat și criteriile privind starea disciplinară și de competență a salariaților.
Având în vedere însă că menționarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cazul concedierilor colective este reglementată de art.76 lit. c Codul muncii ca o condiție obligatorie de legalitate a deciziei de concediere, Curteareține că nu este posibilă completarea ulterioară a altor criterii, a căror incidență de altfel nici nu a fost dovedită în privința contestatorului.
În acest sens, Curtea reține că nu s-a făcut proba unei evaluări profesionale a reclamantului în vederea stabilirii nivelului său de competență, după cum nu s-a dovedit de către pârâtă, căreia îi revine sarcina probei, că reclamantul a fost sancționat disciplinar.
În raport de aceste considerente Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că decizia de concediere contestată în cauză este lovită de nulitate, astfel că, în baza art. 312 al. 1 teza a II a Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul societății pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." S. S. B. - S. DE T. F. DE C. C., împotriva sentinței nr. 4742 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
Red.GLT/dact.MS
2 ex/(...) Jud.fond: E.B.
GREFIER
N. N.
| ← Decizia nr. 3107/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4459/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
