Decizia nr. 4280/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4280/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. E. T. S. împotriva sentinței civile nr. 614 din 3 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe intimatul reclamant F. A., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - avocat D. C. din cadrul Baroului M. și reprezentantul intimatului - avocat P. N. din cadrul Baroului M..
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că a fost repusă cauza pe rol urmare solicitării reclamantului intimat.
La acest termen de judecată i se comunică reprezentantului reclamantului notele de ședință depuse de pârâtă la dosar la data de 11 septembrie 2012, iar reprezentantul intimatului depune la dosar întâmpinare, precizând că a comunicat-o reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei arată că a primit întâmpinarea și nu are alte cereri.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris susținând recursul în principal pe aspectele legate de diurnă.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat, sentința pronunțată de Tribunalul Cluj fiind temeinică și legală, întemeiată pe declarațiile martorilor și înscrisuri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamantul F. A. a chemat în judecată pe pârâta SC E. T. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispoziției de suspendare a contractului individual de muncă nr. 4/(...) în perioada (...) - (...); anularea dispoziției de încetare a raportului său de muncă începând cu data de
(...) și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neplătite, astfel: 2.131 euro reprezentând diurnă neplătită, aferentă perioadei delegării în Franța, respectiv (...) - (...), 10.080 lei reprezentând salariul de bază neplătit, aferent perioadei (...)
- (...) (720 lei x 14 luni = 10.080 lei), cu dobânda legală calculată asupra drepturilor neplătite, de la scadența acestora, până la momentul plății efective; obligarea pârâtei la plata tuturor contribuțiilor și impozitelor datorate pe perioada contratului său de muncă, aflate în sarcina sa potrivit legii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta SC E. T. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 614/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul F. A., în contradictoriu cu pârâta S. E. T. S.
S-a dispus anularea măsurii de acordare a concediului fără plată reclamantului pentru perioada (...) - (...) și a măsurii de încetare a raportului de muncă al acestuia începând cu data de (...), prin acordul părților, ambele luate de pârâta S. E. T. S.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2131 E., reprezentând diurna neplătită aferentă perioadei (...) - (...), la cursul oficial al Băncii Naționale a României din ziua plății și la plata drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...), în cuantum brut de 720 lei lunar, conform contractului individual de muncă nr. 3. din (...), la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată în materie civilă de la data introducerii acțiunii, respectiv (...), până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta la plata tuturor contribuțiilor și impozitelor aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.400 lei și
436,98 E., la cursul oficial al Băncii Naționale a României din ziua plății, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului individual de muncă înregistrat la I. T. de M. M. sub nr. 3. din data de (...), aflat în original la filele 77-78 din dosar, reclamantul F. A. s-a obligat să presteze muncă pentru pârâta S. E. T. S., pe o durată nedeterminată, începând cu data de (...), în funcția de zidar, pentru un salariu de bază brut lunar în sumă de 600 lei.
Drepturile salariale cuvenite reclamantului s-au majorat la 650 lei brut lunar, începând cu data de (...) și, respectiv, 720 lei brut lunar, începând cu data de (...), astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă seria Bf nr. 0742653, aspect necontestat de pârâtă.
Potrivit actului adițional înregistrat sub nr. 3260 din (...), la contractul de muncă nr. 3. din (...), aflat în copie la fila 5 din dosar, s-a convenit detașarea reclamantului pentru o perioadă de 12 luni, respectiv (...) -(...), în Franța, la sediul S. E. J. D., pentru desfășurarea de activități în domeniul construcțiilor.
Prin același act adițional s-a stabilit îndreptățirea reclamantului la plata unei diurne în cuantum de 40 E. pe zi.
Aspectele invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării privind prestarea muncii de către reclamant până în luna mai 2009, când s-au finalizat lucrările pentru realizarea cărora se efectuase detașarea, nu au fost dovedite în cauză.
Dimpotrivă, din declarațiile martorilor audiați, N. Istvan și J. V. (filele 62,
63), coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv foile de prezență, certificatul din (...), a rezultat prestarea muncii de către reclamant în străinătate pentru pârâtă până la data de 25 iulie 2009.
Astfel, potrivit certificatului din (...), eliberat de E. J. D., aflat la filele 75-76 din dosar, reclamantul a lucrat pe șantierul acestei societății din Corsica de Sud, precum și pe alte șantiere în perioada (...) - (...).
De altfel, contractul individual de muncă s-a încheiat între părți pe durată nedeterminată, detașarea în Franța, la SC E. J. D., s-a făcut pentru 12 luni, până la data de (...), aceasta fiind durata misiunii, iar pârâta nu a emis o decizie de încetare a raporturilor de muncă dintre părți anterior împlinirii acestui termen.
Abia prin adresa înregistrată sub nr. 916 din (...), pârâta a comunicat I. T. de M. M. încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de (...), în temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, prin acordul părților (fila 70).
De asemenea, potrivit cererii aflate la fila 69 din dosar, reclamantul ar fi solicitat acordarea concediului fără plată în perioada (...) - (...).
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat însă că nici cererea formulată pentru acordarea concediului fără plată în perioada (...) - (...) și nici cea privind încetarea raportului de muncă începând cu data de (...) nu au fost semnate de către reclamant, care nu și-a manifestat, astfel, acordul pentru niciuna din cele două măsuri dispuse de angajator în mod unilateral, cu nesocotirea dispozițiilor legale.
În conformitate cu dispozițiile art. 159 alin.1 și 2 din Codul muncii, republicat, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, dispozițiile legale statuând că pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel cum statuează art. 168 alin.1 din Codul muncii, republicat.
T. a apreciat că pârâta nu a făcut dovada plății către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada (...) - (...), cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii.
Statele de plată depuse la dosar nu sunt semnate de reclamant, astfel încât nu fac dovada plății drepturilor salariale către acesta.
Potrivit art. 46 alin.4 din Codul muncii, salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
De asemenea, potrivit art. 45 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești, salariații unităților trimiși în delegații în țară sau străinătate beneficiază de diurnă de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică instituțiilor publice.
Prin actul adițional nr. 3260 din (...), părțile au stabilit o diurnă de 40 E. pe zi, reclamantul fiind îndreptățit la plata diferenței solicitate de 2131 E., pentru perioada (...) - (...).
Potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciul sau în legătură cu serviciul.
Pe de altă parte, art. 166 alin. 4 din Codul muncii statuează că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligareaangajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Totodată, potrivit art. 278 alin. 1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.
Așa fiind, instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit a primi daune interese pentru neplata drepturilor bănești ce i se cuvin, acordate sub forma dobânzii legale aferente, calculată în materie civilă de la data introducerii acțiunii, respectiv (...), conform art. 1088 Cod civil, în vigoare la acel moment, până la achitarea integrală a debitului.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, tribunalul a admis acțiunea precizată și a dispus anularea măsurii de acordare a concediului fără plată reclamantului pentru perioada (...) - (...) și a măsurii de încetare a raportului de muncă al acestuia începând cu data de (...), prin acordul părților, ambele luate de pârâta S. E. T. S.
În baza art. 40 alin. 2 lit. c), art. 46 alin. 4, art. 159, art. 166, art. 168, coroborat cu art. 272 din Codul muncii, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2131 E., reprezentând diurna neplătită aferentă perioadei (...) - (...), la cursul oficial al Băncii Naționale a României din ziua plății și la plata drepturilor salariale aferente perioadei (...) - (...), în cuantum brut de 720 lei lunar, conform contractului individual de muncă nr. 3. din (...), la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată în materie civilă de la data introducerii acțiunii, respectiv (...), până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. art. 40 alin. 2 lit. f) Codul muncii, instanța a obligat pârâta la plata tuturor contribuțiilor și impozitelor aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, care a căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 2400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC E. T. S., solicitândmodificarea în tot a sentinței si pe cale de consecință, să se respingă acțiunea reclamantului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
1. În ceea ce privește obligarea recurentei la plata drepturilor bănești cuvenite pentru perioada (...) -(...) actualizate la data plății, cu dobânda legala aferenta de la data introducerii acțiunii solicită cenzurarea hotărârii sub acest aspect, arătând că acordarea dobânzii legale, cat si reactualizarea in funcție de indicele de inflație sunt modalități de acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la termen, fara a fi posibila dubla acoperire, atât prin obligarea la plata dobânzii legale, cat si prin actualizare in funcție de indicele de inflație.
In ceea ce privește drepturile salariale invederează ca acestea trebuiau acordate pe perioada (...)-(...). Pentru perioada ulterioară unei desfaceri nelegale a contractului de munca se acordă potrivit dispozițiilor art.78 al. 1 C. muncii o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, sens în care solicită cenzurarea hotărârii primei instanțe.
2. referitor la diurna in cuantum de 2131 euro aferenta perioadei (...) - (...), recurenta arată că în mod greșit s-a reținut ca dată de întoarcere in R. data de
(...), in contextul in care din probațiune si din motivarea acțiunii si din fisele de pontaj depuse de reclamant rezulta ca nu s-a prestat munca decât până în (...) în Corsica.
In ceea ce privește perioada (...)-(...), în mod greșit instanța de fond a reținut ca intimatul ar fi prestat munca in Corsica din dispoziția paratei.
Invederează ca de la data de (...), societatea J. D. are numit lichidator judiciar.
Fisele de pontaj depuse pentru perioada (...) - (...) de către intimat nu poarta numele si semnătura societății beneficiare si nici mențiuni făcute de către administratorul SC E. T. S..
SC E. T. S. a emis facturi către societatea franceza beneficiara a detașării, facturi depuse in probațiune la dosarul cauzei, facturi care au stat si la baza declarației de creanță depuse în procedura de insolvența a societății franceze beneficiare.
Se poate observa ca aceste facturi sunt emise, in ceea ce privește echipa din care făcea parte reclamantul, doar pentru perioada (...) - (...), restul facturilor fiind emise pentru cealaltă echipa detașata de parata. Se poate observa concordanta intre mențiunile făcute pe fisele de pontaj din aceasta perioada privind facturile ce urmau a fi emise in baza lor si facturile efectiv întocmite de societatea parata.
Fisele de pontaj depuse de către reclamant in probațiune poarta si ele mențiuni referitoare la facturi, facturi care sunt numerotate de la 6 la 13.
Așa cum a arătat prin interogatoriu si cum rezulta si din facturile depuse, societatea parata a emis facturile 6-15, insa pentru munca prestata de cealaltă echipa detașată în Franța si nu pentru munca prestata de echipa reclamantului. A. aceste fise de pontaj nu pot face dovada faptului ca s-a prestat munca din dispoziția SC E. T. si nici dovada numărului de ore lucrate, aspect esențial raportat la contractul de colaborare.
Arată recurenta că o parte din aceste fise de pontaj poarta pe margine mențiunea "achitat", în condițiile in care reclamantul susține ca nu a fost plătit pentru aceasta perioada si ca fisele atesta munca la realizarea unei fose, fapt negat prin depozițiile testimoniale.
Subliniază ca societatea parata avea interes in a emite facturi pentru munca prestata de angajații săi in străinătate întrucât aceasta urma sa încaseze contravaloarea serviciilor prestate beneficiarului francez prin muncitorii detașați, conform contractului de colaborare încheiat cu acesta.
Adresa depusa de reclamant la ultimul termen nu poate face dovada numărului de ore lucrate, dar in primul rând nu avem certitudinea veridicității sale, având in vedere faptul ca semnătura aplicata pe aceasta este diferita de aceea de pe contractul de colaborare depus la dosarul cauzei (deși este vorba de același reprezentant), existând diferențe si in ceea ce privește numărul de telefon indicat in antet si cel de pe stampila, precum si raportat la aceea ca, J. D. fiind in lichidare, adresa trebuia emisa prin lichidator ori vizata de acesta.
In mod greșit instanța de fond a avut in vedere declarația depusa de către martorul la care reclamantul a renunțat la ultimul termen de judecata, raportat la aceea ca principiul nemijlocirii impune ca instanța sa ia act de depoziția unui martor in mod direct sau prin comisie rogatorie, garantându-se in acest fel, implicit si dreptul la apărare.
In ceea ce privește cuantumul diurnei cuvenite reclamantului învederează că acesta a primit integral diurna cuvenita. Raportat la solicitarea făcuta si la diferențele care apar intre petitul acțiunii, unde se menționează ca se solicita suma de 2131 euro diurna neplătita si suma cuprinsa in motivarea acțiunii 2100 euro, consideră că se impunea a se lamuri ce anume suma se solicita cu titlul de diurna si care au fost sumele încasate cu acest titlu.
In esența deplasarea in Corsica nu s-a făcut cu acordul si din dispoziția SC
E. T. si nici sub coordonarea beneficiarului francez, care nu a semnat fisele depontaj întocmite pentru aceasta perioada. Acest aspect a solicitat sa fie confirmat de lichidatorul societății franceze ca răspuns la solicitarea SC E. T., acest răspuns urmând a-l depune in recurs in probațiune.
Nu exista nici un element care sa susțină că reclamantul ar fi prestat munca conform acestor fise de pontaj in lipsa unei contrasemnări de către beneficiar. Martorul audiat confirma ca beneficiarul lucrării semna fisele de pontaj. E. este faptul ca parata nu a emis facturi pentru munca afirmativ prestata de reclamant din dispoziția sa pentru beneficiarul din contractul de colaborare, in contextul in care din aceasta detașare, raportat la numărul de ore lucrate de muncitorii detașați, ea realiza un profit substanțial.
Concluzia se impune, nu s-a prestat munca către beneficiarul din contractul de colaborare, acesta fiind motivul pentru care nu s-au semnat fisele de pontaj de societatea franceza si nu s-au emis facturi de parata. Ca atare reclamantul nu este îndreptățit la plata diurnei pentru aceasta perioada.
3. In ceea ce privește încetarea contractului de muncă recurenta învederează că încetarea contractului de muncă prin acordul părților nu presupune încheierea în forma scrisă ad validitatem. Din interogatoriul luat reclamantului rezultă că acesta nu a prestat munca pentru pârâtă ulterior întoarcerii din Franța. Din cele expuse anterior rezulta ca nici ulterior datei de (...) acesta nu a prestat munca pentru societatea parata.
Încetarea raporturilor de munca s-a realizat in acest context prin acordul de voința al părților, reclamantul nemaiprestând munca pentru societatea parata, care i-a comunicat ca nu este in măsura sa ii asigure detașarea in străinătate, acesta fiind scopul urmărit de către angajat.
Obligația de plata a unor drepturi salariale în contextul în care nu s-a prestat obligația corelativă, chiar raportat la specificitatea contractului de muncă nu se justifică. Raportat la aceasta solicită cenzurarea hotărârii instanței de fond și sub aspectul obligării recurentei la plata de despăgubiri in baza dispozițiilor art.78 al. 1 C. muncii.
In drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 312 raportat la art.304 ind. 1 și 304 pct.8 si 9 C.pr civ.
Intimatul reclamant, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerearecursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a obligat pârâta doar la plata dobânzii legale, conform cererii formulate; că prima instanță a obligat recurenta la plata drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între momentul detașării în Franța ((...)) și momentul la care reclamantul a încheiat un contract de muncă cu alt angajator, dând eficiență în acest mod dispoziției de anulare a măsurilor nelegale privind suspendarea și încetarea raportului de muncă.
Referitor la cuantumul diurnei menționează că din eroare a înscris în motivarea acțiunii suma de 2100 euro, diferența de diurnă neachitată fiind în sumă de 2131 euro.
A mai arătat intimatul că declarațiile martorilor audiați de instanță se coroborează cu foile de prezență depuse de acesta la dosar, în condițiile în care statele de plată depuse de pârâtă nu sunt semnate de reclamant, iar pe de altă parte s-a dovedit că nu a semnat cererile de suspendare și respectiv încetare a contractului de muncă.
Pe baza acestor dovezi se întemeiază hotărârea primei instanțe și doar în subsidiar a fost avut în vedere certificatul din (...) emis de beneficiarul francez, care confirmă starea de fapt care rezultă din probele administrate de tribunal.
Referitor la ultimul motiv de recurs se arată că recurenta aduce argumente privind acordul tacit la dispunerea măsurilor în discuție, ceea ce este contrazis deînseși manoperele frauduloase de întocmire a unor cereri falsificate de suspendare și încetare a raportului de muncă, ceea ce nu poate fi primit.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea de apel constată că recursul este nefondat, având învedere următoarele considerente:
Criticile recurentei privind acordarea de către instanța de fond atât a actualizării sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de drepturi salariale, cât și a dobânzii legale sunt nefondate, întrucât prin sentința atacată instanța nu a obligat pârâta decât la plata dobânzii legale aferente sumelor respective, nu și la actualizarea acelor sume cu rata inflației.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentei în sensul că pentru perioada ulterioară datei de (...) trebuiau acordate despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 78 alin. 1 codul muncii, întrucât în cauză nu s-a pus problema unei concedieri, astfel cum este definită de art. 58 din codul muncii, care să fi fost anulată de instanța de judecată, ci instanța a constatat că nu a existat acordul salariatului pentru încetarea contractului de muncă, astfel că acel contract nu a încetat, dispunându-se în acest context anularea deciziei prin care se constata încetarea contractului reclamantului în temeiul acordului părților.
Totodată, Curtea constată că prin acest motiv de recurs recurenta invocă o diferență terminologică, considerând că în mod corect pentru perioada în discuție se puteau acorda doar despăgubirile menționate, fără a susține însă existența unor diferențe de cuantum între sumele acordate de instanța de fond și cele care ar fi rezultat în urma unei dispoziții de obligare la plata unor despăgubiri.
Referitor la criticile formulate prin cel de-al doilea motiv de recurs Curtea reține următoarele:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin actul adițional la contractul individual de muncă părțile au convenit detașarea reclamantului pentru o perioadă de 12 luni ((...)-(...)) în Franța, la sediul SC E. J. D. pentru desfășurarea de activități în domeniul construcțiilor.
Se reține în același timp că între pârâtă și SC E. J. D. s-a încheiat contractul de colaborare nr. 1/(...), ce a avut ca obiect prestarea de către pârâtă, cu angajații săi, a unor lucrări de construcții către beneficiar, durata acestui contract fiind (...)-(...).
Prin întâmpinarea depusă în primă instanță pârâta a menționat că după data de (...) beneficiarul francez nu a mai avut nevoie de forță de muncă, iar echipa condusă de reclamant urma să se întoarcă în R., însă 3 dintre membrii echipei, printre care și reclamantul, au înțeles să presteze în continuare muncă pentru alți beneficiari.
Curtea constată însă că pârâta nu a făcut nici o dovadă în cauză a efectuării vreunui demers în sensul încetării detașării reclamantului în străinătate sau eventual a încetării contractului individual de muncă al acestuia.
Dimpotrivă, în statele de plată înaintate de pârâtă la dosar, privind perioada aprilie 2009 - iulie 2009, reclamantul figurează cu salariul lunar realizat integral, aspect ce confirmă prestarea muncii de către reclamant în această perioadă, deci inclusiv în perioada (...)-(...) contestată de recurentă.
Totodată, Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu fișele de pontaj, dovedesc prestarea muncii de către reclamant din dispoziția pârâtei în perioada (...)-(...).
Se invocă de către recurentă că fișele de pontaj privind perioada (...)-(...) nu au fost contrasemnate de către un reprezentant al societății beneficiare, însă acest aspect nu poate forma instanței convingerea în sensul netemeinicieisusținerilor reclamantului, câtă vreme martorii audiați în cauză confirmă aspectele evidențiate în fișele de pontaj menționate.
Pe de altă parte, raportat la înscrisul din data de (...), Curtea reține că faptul că la data de (...) a fost numit un lichidator judiciar al societății E. J. D. nu prezintă relevanță asupra acestui înscris întocmit de către fostul reprezentant al acestei societăți, întrucât acesta din urmă a atestat prin înscrisul respectiv aspecte referitoare la perioada în care îndeplinea funcția de administrator al societății menționate, iar o eventuală contrasemnare de către lichidator a acelui înscris nu era de natură a conferi o altă valoare probantă certificatului respectiv.
Nu prezintă relevanță în cauză aspectul menționat de către mandatarul judiciar al societății E. J. D. în corespondența purtată cu recurenta (fila 13 dosar recurs) privind lipsa unei „intervenții"; în dosarul de lichidare a numitului F. A., întrucât reclamantul nu formulează pretenții împotriva acelei societăți.
De asemenea, faptul că societatea pârâtă nu a emis facturi societății beneficiare E. J. D. pentru munca prestată de către reclamant, chiar dacă ar fi real, vizează raporturile juridice dintre aceste două societăți, fără a putea fi opus reclamantului ca o dovadă a neprestării muncii de către acesta.
Sub aspectul cuantumului diurnei solicitate de reclamant Curtea constată că din partea introductivă a cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenței de 2131 euro reprezentând diurnă neachitată, aceeași solicitare fiind formulată și prin concluziile scrise depuse la dosar la data de (...) (fila 102 dosar fond), astfel că în mod corect instanța de fond s-a raportat la această sumă ca fiind cea solicitată de reclamant. De altfel, prin întâmpinarea depusă pârâta nu a făcut nici o referire la necesitatea clarificării de către reclamant a sumei solicitate cu titlu de diurnă și nici nu a făcut vreo precizare cu privire la sumele achitate reclamantului cu acest titlu.
Referitor la criticile formulate prin ultimul motiv de recurs Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 55 lit. b din codul muncii contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților.
Astfel cum arată și recurenta, legea nu prevede necesitatea formei scrise a acordului de voință, astfel că încetarea contractului individual de muncă prin simplul acord de voință al părților nematerializat în forma scrisă este valabil, în situația în care celelalte condiții de valabilitate ale convenției sunt îndeplinite.
Încetarea contractului individual de muncă prin acordul părților nu este supusă altor condiții în afară de cele ce decurg din respectarea regulilor privind încheierea valabilă a oricărei convenții. Astfel, consimțământul ambelor părți trebuie să fie serios și explicit, să excludă orice echivoc.
În ipoteza în care se contestă existența acestui acord angajatorul are obligația de a dovedi prin orice mijloc de probă faptul că salariatul și-a exprimat în mod liber și neechivoc, verbal sau scris, consimțământul său la încetarea contractului individual de muncă.
În cauză se constată însă că recurenta nu a făcut nici o dovadă în sensul că reclamantul și-ar fi exprimat acordul în vederea încetării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta la data de (...).
Susținerile recurentei în sensul că din faptul că reclamantul nu a mai prestat muncă pentru societatea pârâtă ar rezulta existența acordului de voință al părților în vederea încetării raporturilor de muncă nu pot fi primite, întrucât, în condițiile în care angajatorul nu mai putea să asigure muncă salariatului, acesta avea posibilitatea încetării contractului de muncă al reclamantului cu respectarea prevederilor legale, în caz contrar salariatul rămânând la dispoziția angajatorului, aspect de altfel confirmat de martorul J. V.
În consecință, în condițiile în care pârâta nu a oferit de muncă reclamantului și nici nu a procedat la o încetare a contractului individual demuncă al acestuia cu respectarea dispozițiilor legale, aceasta nu poate invoca o exonerare a sa de la îndeplinirea obligației de plată a salariului negociat de părți prin contract pe perioada de valabilitate a contractului respectiv.
Dimpotrivă, din moment ce pârâta a împiedicat executarea contractului de muncă, neacordându-i reclamantului sarcini de serviciu și nici drepturile salariale, aceasta este în culpă pentru situația echivocă creată, neputându-se prevala de efectele conduitei sale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către intimatul reclamant, reprezentând onorariu de avocat, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. T. S. împotriva sentinței civile nr. 614 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului F. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.M.H.
G.
N. N.
| ← Decizia nr. 4006/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3567/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
