Decizia nr. 3567/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)**
D. CIVILĂ Nr. 3567/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 332 din
24 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)**, privind și pe intimata reclamantă C. S., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat Ion T. F. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin scriptul înregistrat la dosar la data de 25 iulie 2012 D. G. a F. P. M. a răspuns la adresa instanței dispusă la termenul de judecată din 26 iunie 2012.
Reprezentantul reclamantei arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei susține aceleași concluzii conform celor din
ședința publică din data de 26 iunie 2012, arătând că singura problemă care se pune este aceea de a se stabili natura raporturilor de muncă, respectiv dacă este de durată determinată sau nedeterminată. Prezența salariatului la unitate însă nu justifică vreo inerție în virtutea căreia să fi fost menținut contractul individual de muncă al acestuia în condițiile în care acest contract a ajuns la termen cu ani mulți în urmă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...) sub nr. (...) pe rolul T. M., reclamanta C. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. F. P. - D. G. a F. P. M., ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună anularea deciziei nr. 2242/(...) emisă de pârâtă, reîncadrarea reclamantei pe postul de inspector specialitate gr. II, gradația 5, pe perioadă nedeterminată, să oblige pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, împreună cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului de muncă și până la efectiva reintegrare,obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 Euro, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, contractul de muncă încheiat între părți este unul pe perioadă nedeterminată și nu determinată cum în mod greșit se menționează în decizia atacată. A., între reclamantă și pârâtă s-a încheiat, la data de (...), un contract individual de muncă înregistrat sub nr. 1029, în care se prevede că angajarea începe cu data de (...), iar durata este determinată, până la organizarea concursului inclusiv. Ca atare momentul încetării acestui contract nu este o dată certă, ci data organizării concursului.
Din adresa nr. 24316/(...) emisă de pârâtă, reiese că începând cu data de 1 iulie 2009, reclamanta a fost trecută pe un alt post vacant, devenit astfel ca urmare a pensionării titularului, ori în această situație angajatorul nu putea să încheie un contract de muncă pe durată determinată, deoarece postul devenit astfel vacant trebuie în mod obiectiv și cert să fie desființat la un moment ulterior și apropiat, dar din aceeași adresă reiese că pârâta nu intenționează desființarea acestui post, reclamantei comunicându-i-se posibilitatea de a participa la concurs pentru ocuparea funcției publice vacante de consilier superior clasa I treapta 3.
La data de 11 iulie 2011 a fost emisă decizia nr. 242, de către pârâtă, prin care se constată că raportul de muncă dintre părți a încetat de drept, adică la expirarea termenului, ori contractul de muncă nu putea înceta decât fie la expirarea perioadei de 24 de luni - art. 82 alin. 1 C. muncii, fie ca urmare a nepromovării examenului organizat de pârâtă în cadrul termenului de 24 de luni.
D. de încetare a contractului individual de muncă cuprinde în motivare argumente referitoare la reducerea posturilor vacante, iar în dispozitiv este precizat ca temei legal ajungerea la termen a contractului, existând astfel o ne- corelare a celor două părți ale deciziei.
În ce privește daunele morale, reclamanta a arătat că a fost lipsită nelegal de locul de muncă, de remunerațiile pe care le-ar fi primit, creându-i un adevărat stres.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca ne-întemeiată, arătând că reclamanta a fost angajată în funcția de inspector specialitate gr. II pe perioadă determinată, pe post temporar vacant, conform Deciziei 282/(...), în acest sens fiind încheiat contractul individual de muncă nr.
1029/(...). Contractul de muncă a început la data de (...) și a fost valabil până la revenirea titularului din concediul plătit pentru îngrijirea copilului până la 2 ani.
Prin cererea 11703/(...), reclamanta a solicitat aprobarea trecerii pe un post vacant din cadrul serviciului de inspecție fiscală persoane fizice 1, iar prin D.
428/(...) s-a dispus trecerea reclamantei la A. de I. F. - S. de inspecție fiscală persoane fizice 1.
Prin Ordinul A.N.A.F. nr. 2262/(...) s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinată de personalul contractual.
A. având în vedere adresa nr. 938551/(...), la data de (...) s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare, pentru personalul contractual. Concedierea reclamantei s-a făcut ca urmare a reorganizării instituției, ocupând un post pe perioadă determinată, neavând calitate de funcționar public.
Contractul individual de muncă al reclamantei a încetat de drept, nefiind posibilă reîncadrarea acesteia, astfel că nici pretențiile privind drepturile salariale nu sunt întemeiate, cum de altfel nu sunt întemeiate nici pretențiile privind plata de daune morale, raportat la dispozițiile art. 269 alin. 1 C. muncii.
Prin sentința civilă nr. 332/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...)**, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. și, în consecință:
A fost anulată D. nr. 242/(...) emisă de pârâtă.
S-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul de inspector specialitate gr. II gradația 5 și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei despăgubiri, egale cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data concedierii și până la efectiva reîncadrare.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajată în funcția de inspector specialitate gr. II pe perioadă determinată, pe post temporar vacant, conform Deciziei 282/(...), în acest sens fiind încheiat contractul individul de muncă nr. 1029/(...). Contractul de muncă a început la data de (...) și a fost valabil până la revenirea titularului din concediul plătit pentru îngrijirea copilului până la 2 ani, respectiv până la data de (...), astfel cum se menționează în contractul depus la fila 7 din dosar.
Prin cererea 11703/(...) reclamanta a solicitat aprobarea trecerii pe un post vacant din cadrul serviciului de inspecție fiscală persoane fizice 1, iar prin D.
428/(...) s-a dispus trecerea reclamantei la A. de I. F. - serviciul de inspecție fiscală persoane fizice 1.
Prin decizia 242/(...), emisă de pârâtă, se dispune că începând cu data de
(...), reclamantei, inspector de specialitate gr. II gradația 5, îi încetează contractul individual de muncă de drept conform art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i C. muncii.
Contractul individual de muncă al reclamantei a fost într-adevăr încheiat pe durată determinată, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Prin întâmpinarea depusă, pârâta recunoaște că raportul de muncă dintre părți a continuat și după această dată, reclamanta fiind trecută la A. de I. F. - serviciul de inspecție fiscală persoane fizice 1.
Potrivit art. 80 din C. muncii, în forma în vigoare la data angajării recla- mantei, „prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.";
Apoi, conform art. 82 din C. muncii „În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cuprinsul contractului individual de muncă nr. 1029/(...) se men-
ționează că reclamanta ar fi fost angajată pe durată determinată pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă era suspendat, până la data de
(...).
Ca atare termenul contractului încheiat cu reclamanta s-a împlinit la data de (...), dată după care reclamanta a continuat să presteze activitate pentru pârâtă. Raportul de muncă dintre părți a continuat și după data de (...). În condițiile în care pârâta nu a înțeles să dea curs încetării de drept a contractului de muncă cu reclamanta la data de (...), se consideră că acesta a fost implicit prelungit, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractuluiindividual de muncă, ca urmare a transferării reclamantei pe un alt post decât cel inițial ocupat pe durată determinată.
În decizia de încetare a contractului individual de muncă funcția deținută de reclamantă este cea de inspector specialitate gr. II gradația 5, aceasta fiind o funcție publică, fiind o altă funcție decât cea menționată în contractul de muncă a cărui încetare s-a dispus prin decizia contestată.
În această situație, temeiul de drept al încetării raportului de muncă al re- clamantei nu este legal și în consecință s-a apreciat că nici decizia nr. 242 din (...) emisă de pârâtă, privind încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta nu este legală, fiind anulată.
Ca urmare a anulării deciziei de concediere, prin prisma dispozițiilor art. 80
C. muncii, s-a apreciat ca întemeiată cererea reclamantei privind plata drepturilor salariale și restabilirea situației anterioare în sensul reintegrării acesteia în funcția deținută la momentul concedierii.
Instanța a apreciat că nu se impune a fi analizate apărările pârâtei în sensul reorganizării instituției și reducerea numărului angajaților, temeiul de drept al încetării raportului individual de muncă al reclamantei fiind ajungerea la termenul pentru care a fost încheiat contractul și nu desființarea posturilor sau lipsa acestora.
În ce privește daunele morale solicitate, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 253 (1) din C. muncii astfel cum acesta a fost modificat: „Angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiului răspund- erii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul înde- plinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Confruntându-se cu rezolvarea acestei probleme de drept și anume, daunele morale în litigiile de muncă, instanțele de judecată au aplicat diferit dispozițiile art. 269 (1) C. muncii, care conținea aceeași reglementare ca cea cuprinsă azi în art. 253 (1) din C. muncii, soluțiile fiind și de acordare a daunelor morale și de respingere a acțiunilor formulate de salariați, având acest obiect.
Rezolvarea acestei practici neunitare a fost decisă de Înalta Curte de
Casație și Justiție. A., în M. O. P. I nr. 763 din (...) a fost publicată D. ICCJ nr.
40/2007 pentru admiterea recursului în interesul legii declarat de P. general cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (1) din C. muncii în legătură cu daunele morale pretinse de salariați în cadrul litigiilor de muncă.
Conform deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin.
(1) din C. muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Având în vedere că art. 269 alin. 1 din C. muncii anterior modificărilor de dată recentă, este identic ca reglementare cu actualul art. 253 alin. 1 Codul muncii, instanța a considerat că D. ICCJ nr. 40/2007 își găsește aplicarea, astfel că, atât timp cât natura juridică a răspunderii patrimoniale, reglementată de C. muncii este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite par- ticularități imprimate de caracterul raporturilor de muncă, între care și aceea stabilită derogatoriu, prin art. 253 alin. (1) și art. 254 alin. (1) potrivit căreia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident că în temeiul unei astfel de răspunderi nu pot fi acordate și daune morale, acestea putând fi pretinse, în condițiile art. 998 și 999 din C. civil, numai în cadrul răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele avute în vedere, s-a admis în parte acțiunea, conform dispozitivului sentinței.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă reclamanta ar fi fost îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată, dar întrucât acestea nu au fost indicate ca și cuantum și nu au fost dovedite, deși s-au solicitat, au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice prin D. G. a F. P. M., solicitând modificarea în parte a sentinței, ca fiindnelegală si netemeinică, iar pe cale de consecința respingerea acțiunii si menținerea Deciziei nr. 242/(...) emisa de D. M..
În motivarea recursului recurentul a arătat că reclamanta a fost angajata in funcția de inspector specialitate gr. II, pe perioada determinata, pe un post temporar vacant conform Deciziei nr.282/(...), încheindu-se Contractul individual de munca nr.1029/(...).
Conform contractului de munca reclamanta a fost angajată pe perioada determinata începând cu data de (...) pana la revenirea titularului din concediul plătit pentru îngrijirea copilului pana la 2 ani inclusiv, neavând calitatea de funcționar public.
Prin cererea nr.11703/(...) reclamanta a solicitat aprobarea trecerii pe un post vacant din cadrul S.ui de I. F. P. fizice 1. Prin D. nr.428/(...) s-a dispus trecerea reclamantei la A. de I. F. - S. de I. F. P. fizice 1.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de
(...)) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând in vigoare la data de (...), ulterior acest termen fiind prorogat prin O. nr.2289/(...) pana la data de (...).
Potrivit art.III din O. nr.2180/2011, modificat prin O.P .A.N.A.F. nr.2365/2011: "Dispozițiile art.99 alin.(1) lit. a), alin.(3), (4), (6) si (7) din Legea nr. l88/l999, republicata (2), cu modificările si completările ulterioare si, respective, ale art.65-67 si ale art. 75-77 din Legea nr.53/2003~ cu modificările si completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care își încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata la art. I"
O. nr.2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
In aplicarea prevederilor O. nr.2180/2011 D. G. de O. si R. U. din cadrul
A.N.A.F. a comunicat N. nr. 938.551/(...) prin care se precizează faptul ca la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu pana la data de (...) nu se vor lua in calcul posturile de execuție vacante existente la acea data nefiind bugetate, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate in considerare este aceea ca nu sunt bugetate si ca au fost reduse prin proiectul de H. a G. pentru modificarea si completarea HG nr.109/2009 privind organizarea si funcționarea Agenției
Naționale de A. F., cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/(...) s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate si aprobate pentru D. M. fiind in număr de 489, nefiind incluse si posturile vacante, ocupate pe perioada determinata de personal contractual.
A., având in vedere N. nr.938.551/(...) la data de (...) s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art.75 alin. (1) din Legea nr.53/2003 pentru personalul contractual.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici, nu si a persoanelor încadrate pe perioada determinata conform prevederilor C.ui muncii.
Invocând prevederile art.65 alin.(1) din C. muncii, recurentul arată că, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O. nr.2262/(...), modificat ulterior prin O. nr. 2305/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantei.
Consideră recurentul că în prezenta cauza nu se poate face vorbire de existenta unor acte nule, ci dimpotrivă acestea au fost întocmite cu respectarea riguroasa a textului de lege.
Referitor la obligarea paratei la plata unei despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, împreuna cu celelalte drepturi de care reclamanta ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului si pana la reintegrarea efectiva, reiterează faptul că, concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, acesta ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public, post desființat prin O. nr.
2262/(...), modificat ulterior prin O. nr. 2305/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantei.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
A. cum a reținut și instanța de fond, conform contractului individual de muncă încheiat între părți reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată, pe un post temporar vacant, începând cu data de (...) și până la revenirea titularului din concediu plătit pentru îngrijirea copilului până la doi ani, respectiv până la data de (...).
Prin adresa nr. 20557/(...) DGFP M. a comunicat instanței că reclamanta a fost angajată pe postul temporar vacant de consilier superior clasa I din cadrul serviciului I. fiscală persoane fizice, titulara postului fiind M. S., precizând că aceasta din urmă și-a reluat activitatea în data de 2 mai 2010.
În aceeași adresă s-a mai precizat că, având în vedere faptul că prin decizia nr. 4. postul titularei M. S. a fost trecut la serviciul de inspecția fiscală persoane fizice 2 (zona Sighetu Marmației), prin cererea nr. 11.703/12 iunie 2009 reclamanta a solicitat trecerea pe un post vacant din cadrul S.ui inspecție fiscală persoane fizice 1.
Prin decizia nr. 428/2009, începând cu data de 1 iulie 2009 reclamanta a fost trecută pe postul de consilier superior clasa I vacantat prin pensionarea domnului B.a I. la data de (...), din cadrul serviciului de inspecție fiscală persoane fizice 1, neîncheindu-se un nou contract de muncă.
Toate aceste aspecte sunt necontestate în cauză, după cum este necontestat faptul că reclamanta a continuat să presteze activitate în cadrul instituției pârâte și după data de 01 mai 2010, înscrisă în contractul individual de muncă nr. 1029/(...) ca dată limită până la care a fost încheiat contractul de muncă pe durată determinată.
În raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamantă după data de (...), instanța de fond a considerat că a fost prelungit implicit contractul de muncă al acesteia, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale alecontractului individual de muncă, ca urmare a transferării reclamantei pe un alt post decât cel inițial ocupat pe durată determinată.
Curtea apreciază aceste statuări ale instanței de fond ca fiind nelegale având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din C. muncii, prin excepție de la regula încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, instituită prin alin. 1 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi încheiat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 82 alin. 2 din codul muncii prevede că „În cazul în care contractul indi- vidual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va ex- pira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cauza de față, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, se reține că înainte de revenirea în activitate a titularului postului temporar vacant ocupat de reclamantă, respectiv începând cu data de 1 iulie 2009, reclamanta a fost trecută pe un alt post vacant, și anume pe postul de consilier superior clasa I vacantat prin pensionarea domnului B.a I. la data de (...), din cadrul serviciului de inspecție fiscală persoane fizice 1.
Între părți nu a fost încheiat însă un nou contract de muncă, astfel încât prin această modificare intervenită pe parcursul derulării contractului încheiat inițial nu se poate considera că s-a modificat și durata contractului în sensul transformării acestuia din contract încheiat pe durată determinată în contract de muncă pe durată nedeterminată.
Pe de altă parte, Curtea notează că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă într-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Curtea reține că încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, fiind deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
În mod greșit instanța de fond a considerat că din faptul că raporturile de muncă dintre părți au continuat după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul pe perioadă determinată, ar rezulta că părțile au convenit transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, fără a avea în vedere specificul raporturilor de muncă dintre părți derivând din statutul de instituție bugetară al angajatorului în cauză și respectiv, legislația specială care reglementează angajarea personalului bugetar.
În acest sens Curtea reține că ocuparea posturilor vacante din cadrul instituției pârâte se putea face numai prin concurs, iar prin dispozițiile art. 22 alin. 1 din OUG 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în M. O. nr. 249 din 14 aprilie 2009, s-a prevăzut că: ";Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a
posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21";,interdicția fiind așadar aplicabilă și recurentei reclamante, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul
2010, prin OUG nr.109/2010.
Ca atare, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că, în ciuda unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată. În condițiile în care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite că ele puteau fi ocupate prin simplu acord de voință al părților. A statua în acest mod înseamnă a permite părților ca, pe o cale ocolită, prin simplul lor acord de voință și cu validarea instanței de judecată, să eludeze dispoziții imperative ale legii, ceea ce nu poate fi admisibil.
În consecință, existând un impediment legal în a constata încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, susținerile reclamantei, precum și reținerile instanței de fond în sens contrar apar ca nefondate.
În condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit. a și art. 56 alin. 1 lit. i din C. muncii republicat.
Faptul că pârâta a menționat în preambulul deciziei contestate aspectele referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acestei decizii, întrucât împrejurările respective sunt relevate de către pârâtă pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioadă determinată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 C.pr.civilă raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta C. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 332 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M..
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia nr. 4280/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2631/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
