Decizia nr. 4281/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.4281/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. M. și B. A. împotriva sentinței civile nr. 5437 din 21 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimații P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ și C.
J. DE P. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul P. M. personal și reprezentanta intimatului P. de pe lângă C. de A. C. - consilier juridic V. M., lipsind reclamantul B. A. și reprezentantul pârâtei C. J. de P. C.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul recurent P. M. depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de P. de pe lângă C. de A. C., comunică un exemplar reprezentantei acestui intimat și solicită în probațiune comunicarea criteriilor de stabilire a pensiilor pentru persoanele pensionate după anul 2009.
Raportat la cererea formulată reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. arată că prevederile L. nr. 303/2004 sunt distincte și clare raportat la actualizarea pensiilor lăsând la aprecierea instanței dacă va dispune administrarea probei solicitate.
C., după deliberare, apreciază că nu sunt necesare în cauză lămuririle solicitate și respinge cererea formulată de reclamant.
Se arată de reclamant și de reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului și îl susține în fața instanței.
Reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C. pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E Aasupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de (...), reclamanții P. M., B. A. au chemat în judecată pe pârâții P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ și C. J. DE P. C. și au solicitat obligarea pârâtului de rd.1 să elibereze adeverințe în vederea actualizării pensiei pentru perioada (...)-(...) și pentru viitor în raport cu totalul venitului brut al unui procuror în activitate, în care să fie inclusă indemnizația lunară brută de
11.237 lei și sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică, de confidențialitate
și de condiții deosebite și obligarea pârâtei de rd.2 să recalculeze pensiile pentru perioada respectivă în raport de veniturile brute lunare comunicate de către pârâtul de rd.1 și să le achite diferența de pensie în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții susțin că refuzul pârâtului de rd.1 este lipsit de fundament real și că actualizarea pensiei de serviciu în raport de indemnizația brută lunară și a sporurilor avute în vederea pensionării reprezintă un drept câștigat și nu poate fi pierdut ulterior.
În drept, reclamanții au invocat prev. art.103 din L. nr. 92/1992 și art.47 din L. nr. 50/1996, art.82 și 85 L. nr. 503/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul de rd.1 a solicitat respingerea cererii reclamanților, motivând că refuzul de a elibera adeverințe are temei legal.
Prin sentința civilă nr. 5437 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), afost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din anul 2008 singuramodalitate de majorare a indemnizațiilor de încadrare brute lunare a fost majorarea valorii de referință sectorială, că în anii (...) nu au avut loc majorări ale indemnizației brute de încadrare pentru procurorii în activitate, iar din anul 2010 indemnizațiile de încadrare lunare brute ale procurorilor au fost calculate prin adăugarea la indemnizația stabilită potrivit reglementărilor în vigoare la data de (...) a unor sporuri care până la data respectivă se calculau de sine stătător din această indemnizație.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat în esență că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind data cu aplicarea greșită a legii care reglementează statutul judecătorilor și procurorilor, cu referire specială la modul de calcul al pensiilor.
Motivarea instanței de fond este greșită și are sursa în adresa P. de pe lângă I. nr. 7626/(...), potrivit căreia „nu se poate proceda la actualizarea pensiilor de serviciu în perioada 2009-2011";.
Acest punct de vedere este contrar legii iar instanța nu a analizat argumentele invocate în susținerea acțiunii. D., până la apariția L. 3., majorarea încadrării brute lunare avea în vedere majorarea valorii de referință sectorială, după intrarea în vigoare acestei legi, majorarea încadrării brute lunare s-a făcut prin includerea unora din sporurile de care au beneficiat magistrații până la această dată.
Așa se face că baza de calcul pentru actualizarea pensiei de serviciu a crescut de la 9833 lei (existenta în octombrie 2008) la 11.237 lei, suma ce reprezintă indemnizația brută lunară la 01 ianuarie 2010 la care se adaugă sporurile legale (adresa 2022/III/12/ 16.sept.2011).
Deci, indiferent de modalitatea de calcul a majorării încadrării brute lunare, este de necontestat faptul că din anul 2008, indemnizația brută lunară a crescut.
Dispozițiile art.85 alin. 2 din L. nr. 303/2004, care prevăd că actualizarea pensiei de serviciu se face ori de câte ori se majorează „... indemnizația lunară aunui procuror în activitate"; nu condiționează actualizarea pensiei de serviciu de modalitățile de calcul a indemnizației brute lunare.
A accepta acest punct de vedere înseamnă a îngheța pentru viitor pensiile de serviciu la nivelul celor din anul 2008, anulând astfel dispozițiile art.85 al. 2 din L. nr. 303/2004 pentru cei pensionați anterior L. 3. și creând o vădita discriminare în raport cu cei pensionați după anul 2010. Pentru a susține afirmația s-a cerut instanței să solicite P. să comunice criteriile avute în vedere la stabilirea bazei de calcul pentru cei pensionați în anul 2010 și 2011 dar au fost refuzați.
Faptul ca după anul 2010 indemnizația brută lunară a fost diminuată ca urmare a masurilor luate în baza L. 1. nu are relevanță, deoarece acele masuri nu au afectat pensiile ci numai salarizarea personalului în activitate.
Întrucât nici L. 3. și nici L. 284/2010 nu au abrogat art.85 din L. nr.
330/2004 și nici nu i-au limitat sfera de aplicare se impune ca actualizarea pensiilor de serviciu să se facă în spiritul legii.
Prin întâmpinare, P. de pe lângă C. de A. C. a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
În motivare se arată că instanța a dat o corectă interpretare actelor normative ce-și găsesc aplicabilitatea în speță, întrucât este de necontestat că actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraților își găsește temeiul în prevederilor art. 85 alin. (2) din L. nr. 303/2004 privind statul judecătorilor și procurorilor, neexistând temei pentru aplicarea altor criterii de actualizare:
„P.le de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art.84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. D. în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată";.
Singura modalitate de majorare a indemnizațiilor de încadrare brute lunare a fost majorarea valorii de referință sectorială, ultima majorare fiind cea reglementată de O. nr. 1. privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008.
În anii 2009, 2010 și 2011 nu au avut loc majorări ale indemnizației brute de încadrare pentru procurorii în activitate, prin urmare nu au fost eliberate adeverințe în scopul actualizării pensiilor de serviciu.
L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a statuat, începând cu data de 1 ianuarie 2010, calcularea indemnizațiile de încadrare brute lunare ale judecătorilor și procurorilor prin adăugarea la indemnizația stabilită potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, a unor sporuri care până la această dată se calculau, de sine stătător, cum reiese din art. 30 din L. 3.: „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale G., și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere";.
Noul mod de calcul al indemnizațiilor de încadrare nu reprezintă o majorare a acestora, având în vedere că, până la intrarea în vigoare a L. 3., singura modalitate de majorare a indemnizațiilor de încadrare brute lunare a fost majorarea valorii de referință sectorială.
În cursul anului 2010, prin efectul art. 1 alin. (1) din L. 1. privind unele măsuri necesare pentru restabilirea echilibrului bugetar, cuantumul brut al indemnizațiilor lunare de încadrare și al sporurilor de care au beneficiat procurorii, a fost diminuat, începând cu 3 iulie 2010, cu 25%:
„(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/. lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
De la data de 1 ianuarie, cuantumul salariului s-a majorat cu 15%, potrivit art. 1 alin. (1) din L. nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice: „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/. de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";.
Prin efectul L. nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a produs o compensație parțială a veniturilor personalului din sectorul bugetar, diminuate prin efectul L. nr. 2..
Din analiza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar în anii 2009, 2010 și 2011 reiese că în acești ani nu au avut loc majorări ale indemnizațiilor brute de încadrare în sensul art. 85 alin. (2) din L. nr.
303/2004.
Pe de altă parte, potrivit art. 12 din O.U.G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, „în anul
2010, măsurile prevăzute de L.-cadru nr. 3. și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu";.
În consecință, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1., nu au fost recalculate pensiile de serviciu.
Pentru a-și fundamenta poziția procesuală, reclamanții invocă decizia nr.
873/2010 prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității L. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor înainte de promulgarea acesteia. Însă, motivația din cuprinsul deciziei nu prezintă relevanță în speță, întrucât este cert că pensia de care beneficiază reclamanții este o pensia de serviciu, iar obiectul prezentei acțiuni îl constituie actualizarea pensiei de serviciu.
Art. 6.4 din Carta europeana privind statutul judecătorilor, adoptată în anul 1998, prevede ca „în mod special, statutul garantează judecătorului sau judecătoarei care a împlinit vârsta legala pentru încetarea funcției, după ce a exercitat-o ca profesie o perioada determinata, plata unei pensii al cărei nivel trebuie sa fie cat mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicționala", fără a institui și o obligație privind actualizarea pensiilor în raport de salariile magistraților în activitate. Actualizarea este un beneficiu suplimentar reglementat de legislația națională.
Instanțele sunt chemate să aplice legea, dând interpretarea care reiese din studiul acesteia, neputând să creeze norme prin intermediul hotărârilor, sens în care este invocată decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale a României.
Practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (cauza Skorkiewicz c. Poloniei; decizia
Jankovic c. Croației; decizia Kuna c. Germaniei; Blanco Callejas c. Spaniei,
Maggio și alții c. Italiei).
Statele, părți la C., dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale, iar C. respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil
(Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, C. reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În primul rând, se constată că, față de data promovării acțiunii, (...), nu se poate ignora, în soluționarea litigiului, interdicția expresă cuprinsă de art. 12 din
O.U.G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ce arată: „în anul 2010, măsurile prevăzute de L.- cadru nr. 3. și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu";.
Or, în raport de aceste dispoziții legale, și având în vedere că reclamanții recurenți nu au indicat alte prevederi legale în raport de care să invoce creșteri ale indemnizației de încadrare a procurorilor pe perioada vizată prin acțiune, ci fac în mod expres trimitere la invocata creștere a acestei indemnizații prin efectul aplicării L. nr. 3., se constată că în mod legal a procedat tribunalul prin respingerea ca nefondată a acțiunii.
Constatând valoarea de normă interpretativă a acestor stipulații legale (art.
12 din O.U.G. nr. 1.), C. notează că aplicarea acestora se impune a se efectua cu începere de la data de (...), deci anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1., doctrina recunoscând aplicabilitatea retroactivă a dispozițiilor interpretative.
În al doilea rând, se constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, L. nr. 3. nu a reglementat o creștere a indemnizației de încadrare a magistraților, ci, pentru întreaga categorie a personalului bugetar, o includere a sporurilor în indemnizația de încadrare/salariul de bază.
Or, așa cum chiar recurenții o solicită, interpretarea legii în spiritul ei impune observarea faptului că art. 85 din L. nr. 303/2004 statuează că „pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația
brută lunară a unui judecător și procuror în activitate , în condiții identice defuncție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu,
precum și a sporului de vechime . D. în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată";, cu sublinierea concluziei că în reglementarea pensiei de serviciu a magistraților, legiuitorul a exclus în mod expres luarea în considerare, cu ocazia actualizării acesteia în timp, a altor sporuri decât cele intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu.
Or, modul în care recurenții solicită a se face aplicarea acestui text de lege este în sens contrar acestei intenții a legiuitorului, solicitând ca prin actualizareapensiilor lor în raport de indemnizațiile de încadrare ale procurorilor aflați în activitate, să se ia ca punct de reper o includere în aceste indemnizații de încadrare a unor sporuri.
Prin urmare, în funcție de sporurile care au intrat în baza de calcul la stabilirea pensiilor de serviciu ale reclamanților, fie se solicită actualizarea pensiilor lor prin luarea în considerare încă o dată a unor sporuri care, prin ipoteză, sunt deja luate în considerare la stabilirea pensiilor de care în prezent se bucură (ceea ce nu poate fi admis, tinzând spre o dublare a unui unic beneficiu legal), fie se solicită actualizarea pensiilor lor prin luarea în considerare a unor sporuri care în cazul lor, prin ipoteză, nu au intrat în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, ipoteză pe care art. 85 din L. nr. 303/2004 nu o permite.
Raportat la perioada ulterioară celei de aplicare a L. nr. 3., așa cum corect a punctat pârâtul intimat, actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar, inclusiv a magistraților, nu au mai prevăzut nici măcar aparent creșteri salariale în raport de legislația anterioară, ci prin L. nr. 1. s-a procedat la o diminuare cu 25 % a cuantumului brut a indemnizațiilor lunare de încadrare, iar prin L. nr. 2. s-a revenit doar parțial la situația dinaintea acestei diminuări, operându-se o majorare cu 15 % a cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, per ansamblu, aceste indemnizații de încadrare fiind în continuare diminuate în raport de cuantumul indemnizațiilor stabilite în temeiul L. nr. 3..
Nu poate fi primit nici motivul de recurs privind semnificația acestui mod de interpretare și aplicare a legii ca producând o înghețare pentru viitor a pensiilor de serviciu ale magistraților la nivelul celor din anul 2008, cu anularea în acest mod a aplicabilității prevederilor art. 85 alin. 2 din L. nr. 303/2004, în condițiile în care litigiul a purtat doar asupra modului de aplicare a acestor prevederi în cursul a trei ani, prin raportare la legi speciale care datorită motivelor ce preced nu permit actualizarea pensiilor magistraților. Evident, situația pentru un viitor mai îndepărtat nu poate fi prevăzută, astfel încât nu se poate specula în sensul aneantizării beneficiului dat de art. 85 alin. 2 din L. nr.
303/2004.
Nici crearea unei situații de discriminare nu poate fi reținută, în condițiile în care, în mod evident, modul diferit de stabilire a pensiilor magistraților care au dobândit acest drept în anii 2010 și 2011 are ca temei dispozițiile legii, iar art. 85 alin. 2 din L. nr. 303/2004, pe care se întemeiază reclamanții recurenți, nu garantează menținerea pensiilor magistraților ieșiți la pensie anterior la nivelul pensiilor de serviciu ale magistraților stabilite ulterior în timp, ci doar o actualizare parțială, în raport de nivelul indemnizației brute lunare a unui magistrat în activitate, diferențele fiind legiferate prin limitarea acestei actualizări la luarea în considerare doar a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu.
În mod evident, critica legii poate fi făcută doar în modalitățile permise de legislația în vigoare, care nu includ abilitarea instanțelor de a o face, Curtea
Constituțională a României fiind cea chemată să stabilească calitatea constituțională a acesteia.
În raport de aceste dezlegări, apare ca nefondat și motivul de recurs referitor la refuzul de a se administra proba cu înscrisuri solicitată, anume, comunicarea de către P. a criteriilor avute în vedere la stabilirea bazei de calcul pentru cei pensionați în anul 2010 și 2011.
Apare ca lipsit de interes motivul de recurs prin care se invocă faptul că în soluționarea cauzei, nu are relevanță diminuarea indemnizației brute a magistraților prin dispozițiile L. nr. 1., întrucât nu reiese din acțiune sau dinsentință faptul că acestora li s-ar fi aplicat aceste măsuri de austeritate bugetară. Singura rațiune a acestui motiv de recurs se prefigurează a tinde spre înlăturarea aplicabilității acestor dispoziții legale în cazul reclamanților, în ipoteza în care C. ar agrea temeinicia acțiunii prin prisma prevederilor L. nr. 3., ceea ce nu este cazul.
Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. M., B. A. împotriva sentinței civile nr. 5437 din (...) a tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. P. U.
| ← Decizia nr. 1661/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2781/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
