Decizia nr. 4407/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4407/R/2012
Ședința publică din data de 23 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul V. P. împotriva sentinței civile nr. 1083 din 14 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimata reclamantă S. O. P. SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea
ședinței publice din data de 16 octombrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1083 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), au fost respinse excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtul V. P.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC O. P. SA B. împotriva pârâtului V. P. și a fost obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de
2.046, 82 lei ce reprezintă plata nedatorată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 256 alin.1 C. muncii „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligată să o restituie";.
Art. 256 reglementează obligația de restituire a salariaților față de angajatorii lor. Deși ea apare ca o instituție distinctă de răspunderea patrimonială, totuși procedura pentru reîntregirea patrimoniului angajatorului este aceeași, obligația de restituire are la bază plata lucrului nedatorat, îmbogățirea fără justă cauză.
Cu privire la art. 256 alin.1 Curtea Constituțională (decizia 274/2011 reține că: „textul de lege nu dă o definiție exactă a acțiunii de „. nedatorată"; și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire.
El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă";.
Titlu executoriu respectiv sentința civilă nr. 868/(...) și încheierea pronunțată în dosarul nr. (...) recunoaște caracterul salarial al drepturilor ce trebuie achitate.
Aceste sume izvorăsc din litigii de muncă, au caracter de drepturi salariale și raportat la modificarea de acțiune în sensul precizării temeiului de drept - art. 256 alin. 1 C. muncii, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât este neîntemeiată, în speță fiind vorba de sume de bani primite nedatorat. Ca atare, excepția inadmisibilității a fost respinsă ca nefondată.
Conform adresei nr. 903704/(...) emisă de A., D. de Î. și A. a C. după reținerea la sursă și achitarea către bugetul statului a taxelor și impozitelor aferente (contribuția de asigurări sociale, contribuția la fondul unic de asigurări sociale de sănătate, contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj și impozitul pe venit) în cuantum de 3091 lei a fost executată voluntar de către reclamantă la data de (...) în contul de salariu al pârâtului.
În data de (...) pârâtul a executa silit și suma de 20.46, 82 lei urmare a solicitării adresate BEJ M. M. I., în vederea executării silite a aceluiași titlu executoriu, în dosarul de executare 2..
Cu adresa nr. (...)09 emisă de către A., direcția de Î. și A. a C. se arată, fără tăgadă faptul că aceste drepturi salariale acordate de către instanță sunt sumebrute nu nete, astfel cum le-a considerat pârâtul în momentul în care a inițiat executarea silită pentru așa zisa diferență.
Instanța a constatat că plata voluntară efectuată la (...) în sumă de 3091 lei către pârât a acoperit sumele nete ce trebuie executate iar pârâtul nu mai avea de executat nicio diferență, pentru că suma de 2.046, 82 lei reprezintă reținerile din suma brută respectiv, CAS, C., șomaj și impozit.
Excepția prescripției dreptului material de a solicita restituirea plății voluntare este neîntemeiată, pârâtul fiind în eroare: reclamanta nu solicită returnarea plății voluntare ci diferențele de sume executate silit și care reprezintă o plată nedatorată, aceste sume fiind reținute sub formă de contribuții de stat (CAS, C., șomaj), deci cererea se raportează la (...) când s-a cerut executarea silită, cererea de restituire a plății creditului fiind în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani. Ca atare excepția prescripției a fost respinsă ca nefondată.
În concluzie, pe fond s-a reținut că acțiunea fondată pe art. 256 alin.1 C. muncii este întemeiată reclamanta solicitând restituirea sumei de 2.046,82 lei nedatorată, în condițiile în care titlul executoriu stabilea sume brute, s-au executat voluntar sumele nete și evident că diferența executată silit reprezintă (CAS, C., Șomaj) datorată de angajator statului potrivit art. 257 alin.2 lit.a) coroborat cu art. 258 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 95/2006, Legea nr. 76/2002, art. 55 alin.1 și art. 57 alin.1, alin.2 și 21 din C. fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând modificareasentinței în sensul respingerii acțiunii și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 868/(...) a T.ui M., în dosarul nr. 49741100/2007, a fost obligată pârâta S. P. S. să plătească drepturile reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de P. și de C., începând cu anul 2004 la zi, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății efective, în funcție de perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de angajat al pârâtei, ca și suma de 29.500, lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2. a C. de A. C. s-a respins recursul declarat de pârâta S. P. S. împotriva acestei sentințe.
La data de (...) reclamanții din dosarul nr. (...) au solicitat T.ui M. să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 868/(...) în sensul de a se menționa cuantumul drepturilor salariale la care a fost obligată S. P. S. respectiv;
• 980 lei pentru C. din anul 2004;
• 1400 lei pentru P. și 1400 lei pentru C. din anul 2005;
• 1850 lei pentru P. și 1850 pentru C. din anul 2006
• 1850 lei pentru P. din anul 2007, această cerere fiind admisă prin încheierea din data de (...).
Împotriva acestei încheieri pârâta S. P. S. nu a formulat recurs.
La data de (...) S. P. S., a cărei succesoare în drepturi este reclamanta, i-a achitat pârâtului suma de 3.091,00 lei apreciind că îi datora acestuia în baza hotărârii judecătorești suma brută de 4.329, 00 lei.
La data de (...), pârâtul alături de ceilalți reclamanți din dosarul nr. (...) a solicitat executorului judecătoresc M. M., executarea silită a sentinței civile nr.
868/(...) pentru diferențele de drepturi salariale neachitate de bună voie, actualizate cu indicele de inflație, în cazul său în cuantum de 1837,55 lei.
Pârâtul P. a încetat raportul de muncă cu S. P. S. la data de (...), deci era îndreptățit la plata primei de C. din anul 2004 de 980 lei, a primei de P. și C. din anul 2005, respectiv 1400 + 1400 = 2400 lei și P. din anul 2006 de 1850 lei.
În dosarul execuțional nr. 2. a BEJ M. M. la data de (...) s-a dispus înființarea popririi pe conturile bancare ale debitoarei S. P. S. pentru suma de
300.427, 95 lei.
Debitoarea a fost înștiințată la data de (...), în conformitate cu prevederile art. 454 a. 1 C.
Deși pretinde că obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu a fost executată integral de bună voie la data de (...), deci anterior cererii de executare silită, debitoarea S.C P. S. nu a formulat contestație la executare în dosarul execuțional nr. 2. a BEJ M. M. ca să invoce stingerea obligației de plată prin executarea de bună voie.
La data de (...) s-a procedat la eliberarea sumelor obținute prin executarea silită pârâtul primind suma de 1.837,55 lei și cheltuieli de executare, cum rezultă din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Obligația de restituire instituită de art. 256 al 1 C. muncii are la bază plata lucrului nedatorat, reglementată de art. 992-993 și 1092 din vechiul Cod Civil.
Potrivit art. 993 Cod civil, pentru a se naște obligația de restituire, plata nedatorată trebuie făcută din eroare.
Or, suma de 2.046,82 lei încasată de pârât pe calea executării silite a fost datorată conform titlului executoriu - o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Reclamanta a avut cunoștință de executarea silită desfășurată în dosarul execuțional nr. 2. al BEJ M. M. și nu s-a opus acesteia.
Achiesând la executarea silită derulată împotriva ei, reclamanta a recunoscut implicit datoria de 2.046,55 lei față de pârât astfel că solicitarea de restituire a sumei în baza art. 256 al 1 C. muncii este nefondată.
Prin concluzii scrise, reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind pe deplin legală și temeinică.
S-a arătat că pentru angajarea formei particulare a răspunderii instituite de art. 256 C. muncii, singurele condiții care trebuie îndeplinite sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acesteia, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
Prima condiție este îndeplinita, la dosar fiind dovada plăților făcute.
La plata sumelor datorate paratului, intimata nu a făcut decât să rețină diferența de bani dintre „brut"; și „net";, care s-a virat la bugetele de asigurărisociale, contribuția la fondul unic de asigurări sociale de sănătate, contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj și impozitul pe venit.
Aceste sume de bani se solicită a fi restituite, după ce au fost executate silit de pârât prin dosarul execuțional 2. a BEJ M. M., după ce intimata plătise angajatului sumele nete datorate .
Ce-a de-a doua condiție, ce privește caracterul nedatorat al sumelor de bani, este verificată raportat la prevederile art. 55 alin 1 din Legea 571/2003 privind C. Fiscal și OUG 109/2009, conform cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani si/sau natura obținute de o persoana fizica ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de munca .... acestea având un tratament fiscal ca și veniturile salariale - la care se aplica reglementările fiscale cele privitoare la obligația reținerii și vărsării datoriilor către bugetele de stat.
Or, în dispozitivul titlului executoriu, se prevede: „obligă pârâta la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând suplimentări salariale...";.
Reclamanta nu a făcut decât sa retina aceste sume de bani reprezentând datorii la bugetele de stat, sume vărsate la aceste bugete, ulterior fiind executata silit tocmai pentru aceste sume de bani de beneficiarul titlului executoriu.
Atâta timp cât temeiurile de expuse obliga la reținerea și vărsarea către bugetele de stat a oricăror sume de bani plătite angajaților, nu este interpretabil daca aceste sume pot face sau nu obiectul restituirii lor.
Reclamanta s-a însărăcit cu aceste sume de bani, iar paratul s-a îmbogățit cu acestea, operand așadar dispoziția speciala a art. 256 C Muncii.
Obligația de restituire are la baza plata lucrului nedatorat.
Prevederea din art. 256 C. Muncii este una specială, impunându-se în fața normelor generale în materia recuperării acestor sume de bani.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Se constată, în acest sens, că dincolo de stabilirea caracterului datorat sau nedatorat al sumei la restituirea căreia a fost obligat pârâtul prin sentință, dezlegarea litigiului impune stabilirea prealabilă dacă, raportat la împrejurările în care s-a făcut plata și la relevanța lor juridică, se poate solicita restituirea. Aceasta, în soluționarea primului motiv de recurs, ce vizează inadmisibilitatea cererii de restituirea a plății făcute prin modalitatea executării silite, în condițiile în care nu s-a uzat de instrumentul juridic specific pentru opunerea la executare, anume, contestația la executare.
Cu alte cuvinte, recurentul invocă intangibilitatea plății pe care a obținut-o de la fostul său angajator, tocmai față de modalitatea specifică în care a obținut această plată, în cadrul unei proceduri speciale, care, în condițiile în care nu a fost contestată în termen, nu mai poate fi anulată în mod indirect, prin restituirea plății făcute în această procedură.
Motivul de recurs este întemeiat.
În primul rând, printr-o jurisprudență stabilă, CEDO a statuat că executarea unei hotărâri judecătorești este considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de proces, intrând astfel sub protecția art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în cauza Ruianu contra României, paragraful 65, „Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți";.
Prin urmare, pornind de la obligativitatea și preeminența principiilor instituite de C. în sarcina statelor părți, se constată că principiul dreptului la un proces echitabil se opune răsturnării situației juridice create prin aducerea la executare pe cale silită a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
În al doilea rând, la aceeași concluzie conduce și interpretarea normelor interne privitoare la executarea silită, unde, cu titlul restrictiv, sunt prevăzute limitativ situațiile în care se poate obține întoarcerea executării, anume, desființarea titlului executoriu sau a însăși executării silite (art. 4041 C.). În mod evident, în cauză nu se invocă un caz de desființare a titlului executoriu, ceea ce se invocă este în fapt o situație anterioară executării silite, anume, plata benevolă a sumelor datorate. Curtea notează că nici ca și o cerere de desființare a executării silite nu poate fi primită acțiunea, în lipsa unei precizări în acest sens, în condițiile în care desființarea executării se poate solicita doar pe calea contestației la executare, conform art. 399 C. Prin urmare, anterior cercetării fondului cauzei, se constată că la o atare cercetare se opun principiile mai sus enunțate, ce țin de stabilitatea circuitului civil, de efectele autorității de lucru judecat și de autoritatea atașată, consecutiv, executării silite efectuate în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile și care nu a fost contestată în termen. Deși nu există nici un text de lege explicit care să interzică solicitarea restituirii unei sume, prin ipoteză executate silit și care tot ipotetic, nu era datorată, fiind achitată de bună voie anterior începerii executării silite, Curtea notează că o atare cerere nu poate fi primită întrucât se întemeiază pe invocarea propriei culpe, aceea de a nu fi uzat în termen de calea de atac specifică împotriva unei executări silite afirmate ca superflue. Or, nemo propriam turpitudinem allegans. Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii ar semnifica admiterea unei contestații la executare în afara termenului imperativ impus de art. 401 C., ceea ce nu se poate dispune. Ca urmare, este pe deplin justificată echivalarea omisiunii de a formula în termen contestație la executarea silită cu o achiesare din partea reclamantei la justețea plății cerute pe această cale de către pârât, situație în care reclamanta nu mai poate susține caracterul nedatorat al acestei plăți și să ceară întoarcerea ei, fără a periclita în mod inacceptabil stabilitatea circuitului civil și protecția de care se bucură, cum s-a arătat în cele de mai sus, lucrul judecat și executat. Constatând astfel că nu sunt întrunite în cauză condițiile impuse de art. 256 C. muncii pentru restituirea sumelor nedatorate, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C., va fi admis recursul și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii, cu menținerea dispozițiilor acesteia care nu contravin prezentei decizii și care nu au format obiectul vreunei critici în recurs. În baza art. 274 C., va fi obligată intimata reclamantă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului, reprezentând onorariu avocațial în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul V. P. împotriva sentinței civile nr. 1083 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensulcă respinge acțiunea formulată de reclamanta SC O. P. SA în contradictoriu cu pârâtul V. P. Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii. Obligă pe intimata SC O. P. SA să plătească recurentului V. P. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.-L. T. I. T. D. C. G. N. N. G., Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. C. M.
| ← Decizia nr. 3879/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2042/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
