Decizia nr. 3363/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N.3363/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 559 din 27 martie 2012 pronunțate de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați G. CU P. P. N. 9 B. M. și P. M. B. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22 iunie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere că recurentul și reclamantul intimat au solicitat judecata în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...) reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 9
B. M., C. local B. M. și P. municipiului B. M. ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige unitatea de învățământ să acorde membrilor de sindicat menționați în cerere, reprezentați în prezenta cauză, prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit.g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al județului M.
2008-2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății, iar ceilalți pârâți la alocarea sumelor necesare plății.
Prin sentința civilă nr. 559/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul S. L. din Î. M., împotriva pârâtelor G. cu program prelungit nr. 9 B. M., C. local B. M., P. municipiului B. M. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 9 B. M., să acorde membrilor de sindicat: A. L., A. R., C. C., D. I., D. A., F. R., H. L., K. D., L. L., M. M., M. L., P. R., R. M., S. C., S. R., B. G., B. G., C. G., M. M., P. I., O. O., S. C., V. M. prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al J. M. 2008-2009), aferentă concediului de odihnă din anul 2009 (respectiv pentru anul școlar 2008/2009), actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plătii.
A fost obligat C. local B. M. și P. municipiului B. M. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.11 alin.1 lit. a, c și d din L. nr. 130/1996 a contractelor colective de muncă, în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte „. toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, „. toți salariați încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s- a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv „. toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național";, iar potrivit art. 8 alin.2 din același act normativ, „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin.2 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prevederile oricărui contract colectiv de muncă la nivel superior sunt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor de muncă la nivelurile inferioare, astfel încât contractele colective de muncă la nivel național sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, acestea din urmă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură-învățământ pentru anii 2003-2004, părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, urmând ca prima să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. la data de (...) și a fost în vigoare până la data de (...).
Reclamantul a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că membrii de sindicat sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă și nu au beneficiat de prima de vacanță pentru perioada solicitată.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 36 lit. g din
Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. pentru anii
2008-2009, instanța a admis cererea precizată, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. Local al municipiului
B. M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepțieilipsei calității procesuale pasive a C.ui Local al M. B. M., admiterea prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui Local al M. B.
M. recurentul a arătat că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală se poate constata că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial, în orice alt caz existând lipsa calității procesuale pasive.
Cum între reclamantul S..MM, în numele membrilor săi de sindicat, și pârâtul C. Local nu există nici un raport juridic de genul angajat - angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, rezultă faptul că primarul M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata unor drepturi salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
C. Local B. M. nu este angajatorul reclamantei și între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Art. 16 din Normele Metodologice din (...) privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat prevede faptul că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ... de la bugetul de stat.
C. Local nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu are calitatea de angajator - în sensul prevederilor art. 14 alin. 1 din Codul Muncii și ale art. 2 alin. 1 din Contractul Colectiv de M. U.
Recurentul invocă și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 din
Codul de procedură civilă, arătând că instanța de fond nu a motivat nici în fapt nici în drept dispozițiile prin care obligă C. Local să aloce fondurile.
Instanța a obligat pârâtul să asigure fondurile fără a indica textul de lege care instituie în sarcina consiliului local această obligatie.
În speță, decizia pronunțată în soluționarea petitului privind obligarea alocării respectivelor sume, nu conține argumentele care au justificat adoptarea soluției privind asigurarea acestor sume de către primar.
Recurentul invocă și prescripția dreptului la acțiune, considerând că raportat la obiectul cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art.283( 1) lit. e din Codul Muncii - termenul de prescripției pentru promovarea acțiunii fiind de 6 luni (respectiv art.268 alin. l lit. c și e din L. 53/2003 - republicată).
Pe fondul cauzei recurentul arată că în cazul personalului didactic L. 1. privind statutul personalului didactic, în vigoare la acea perioadă, nu prevedea dreptul la primele de vacanță.
Potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În plus, este de observat ca acest contract nu este opozabil C.ui Local al
M. B. M., în condițiile în care acesta nu este parte contractantă. Conform Contractului Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008 - 2009, părțile contractante sunt: Inspectoratul Ș. M. și S. din Î. M..
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Întrucât, conform art. 137 C.proc.civ., excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analizaîn primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din L. nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentului, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea reține că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea a fost înregistrată în (...) și vizează drepturi bănești cuvenite și neacordate, aferente anului școlar 2008-2009, excepția prescripției invocată de recurent este nefondată.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile recurentului vizând fondul cauzei. În acest sens se reține că deși potrivit dispozițiilor art. 157 alin. 2 din codul muncii anterior republicării, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, iar art. 12 din L. nr. 130/1996 prevedea că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare a reclamanților, respectiv L. nr. 1. privind statutul personalului didactic (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturile bănești), prin art. 50 alin. 12, conferă personalului didactic facultatea de a beneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Având în vedere dispozițiile speciale ale art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., Curtea reține că art.157 alin. 2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiilepublice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Cum prin art. 36 lit.g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I.
Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, înregistrat la D. de M. și P. S. a J. M. la data de (...), s-a stipulat că „toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";, Curtea reține că în mod corect a statuat instanța de fond că pentru anul școlar 2008-2009 membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt îndreptățiți la plata acestei prime.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile recurentului referitoare la dispoziția instanței de fond de obligare a acestuia la asigurarea către unitatea de învățământ a sumelor necesare plății drepturilor bănești ce fac obiectul cauzei, respectiv cele vizând lipsa calității sale procesuale pasive.
În acest sens se reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din L. nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 1. privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale. Or, pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziții legale speciale atribuții specifice în sarcina instituțiilor pârâte.
Așadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al M.
B. M., Curtea are în vedere dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 potrivit cărora finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale veniturile bugetare locale se constituie și din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Totodată, potrivit art. 16 din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin HG nr. 2. „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Prin urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanților rămâne bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Se mai reține că potrivit dispozițiilor art. 33 din H.G. nr.2., în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocateînvățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având în componență un viceprimar, șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; unul-doi directori ai unităților de învățământ; reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Așadar, atribuțiile prevăzute pentru C. Local, prin actele normative menționate se circumscriu obligației de „., pârâtul recurent având astfel calitate procesuală pasivă.
P. M. B. M. este de ordonator principal de credite al bugetului M. B. M. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite (finanțatori), doar aceasta din urmă justificând în cauză legitimarea procesuală a pârâților menționați.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. Local al M. B. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 559 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
Aflată în concediu de odihnă . în concediu de odihnă Semnează vicepreședintele Semnează vicepreședintele instanței instanței
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia nr. 482/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2024/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
