Decizia nr. 4465/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4465/R/2012
Ședința din 29 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr. 7850 din 09 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. „ C. M. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă P. D., asistată de avocat L. M. S. și reprezentantul pârâtei intimate S.
N. de T. F. de M. „. M. SA, consilier juridic J. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. N. de T. F. de
M. „. M. SA a depus la dosar actele solicitate de către instanță la termenul anterior de judecată.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că i-au fost comunicate actele depuse la dosar de către pârâta intimată și depune la dosar concluzii scrise învederând instanței că la fila 3 din aceste concluzii a făcut o corectură în sensul că statul de funcții depus la dosarul de fond este la fila 66 în loc de fila 282 cum din eroare a fost trecut în concluziile scrise.
Atât reprezentanta reclamantei recurente cât și reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs și concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată la fondul cauzei conform chitanței aflată la fila 54 din dosarul tribunalului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând că stația în care își desfășura activitatea reclamanta a fost desființată în totalitate și că funcția de operator programator nu se mai regăsește în organigrama întregii societăți.
În ceea ce privește dispozițiile art. 72 din Codul muncii, reprezentantul pârâtei intimate arată că la data de 09 mai 2011 s-a depus notificarea la A. B. și cu data de 09 iunie 2011 au început concedierile colective și perioada de preaviz astfel că a fost respectat termenul de 30 de zile, susținând că decizia poartă numărul și data de 06 iunie 2011, dar aceasta își produce efecte la data de 09 iunie 2011.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7850 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „ C. M. SA B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de concediere nr.3A(...)/(...) pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantei care a avut funcția de magaziner tranzit în cadrul Stației C.-T. din inițiativa angajatorului pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.61 alin.1 C. muncii republicat, începând cu data de (...).
Potrivit programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA, activitatea stației gestionare C.-T. a fost comasată prin preluarea activității cu stația gestionară C.-N. - Est, stația C.-T. devenind stație arondată stației gestionare C.- N. - E.
Activitatea Stației C.-N. - Est se întinde de la C. T. până la B., situație în care angajații acestei stații desfășoară activitate nu numai în S. C.-N. - Est ci pe tot cuprinsul acesteia.
Din statul de funcții existent la data de (...), rezultă că la S. C.-T. a existat un post de operator programator în stații, iar în statul de funcții existent la data de (...) S. C.-T. nu mai există, ci există doar S. C.-N. - Est cu un număr de un manevrant vagoane.
Existența postului tranzit este confirmată și de martorul O. D. care arată că personalul angajat pe acest post care lucrează la S. C.-T. este arondat Stației C.- N. - Est și că acest manevrant își desfășoară activitatea prin rotație și în celelalte stații care aparțin Stației C.-N. - Est în funcție de solicitări.
Motivul desființării Stației C.-T. a fost, așa cum s-a arătat, pierderile financiare înregistrate de către C. M. la finele anului 2010, datorită cărora nu au mai existat resurse materiale pentru plata salariilor angajaților.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, postul de operator programator din S. C.-T. a fost desființat împreună cu întreaga stație și numai există în statul de funcții existent după data emiterii deciziei de concediere.
Cauza desființării postului deținut de către reclamantă a fost lipsa resurselor financiare necesare plății salariilor angajaților.
În această situație, instanța a apreciat că decizia de concediere este legală fiind respectate prevederile art.65 C. muncii republicat, iar cererea reclamantei cu privire la anulara deciziei a fost nefondată și a fost respinsă.
Fiind apreciată ca legală această decizie, reclamanta nu este îndreptățită să fie reintegrată pe postul deținut anterior, așa cum prevede art.80 alin.2 C. muncii republicat și nici să i se plătească drepturile salariale începând cu data de (...), așa cum prevede art.80 alin.1 din același cod.
Nefiind îndeplinite condițiile art.274 C.pr.civ., pârâta nu a putut fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se află în culpă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. D., solicitândmodificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, precum și cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța de fond nu a analizat temeinic motivele invocate în cadrul contestației, pe unele neanalizându- le chiar deloc și, de asemenea, nu a analizat temeinic probatoriul administrat, limitându-se a îmbrățișa punctul de vedere exprimat de parată, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Astfel, s-a precizat că instanța de fond a analizat sumar primul motiv invocat în contestație (referitor la situația economico-financiară a societății) și nu a examinat al doilea motiv (relativ la desființarea subunității în cadrul căreia își desfășura activitatea reclamanta).
În opinia recurentei din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că motivele de fapt reținute în decizia de concediere nu subzistă întrucât din depozițiile martorilor reiese că în concret, în continuare, activitatea stației C. T. se desfășoară în aceeași parametri sub aspectul activități și a nevoii de personal, fapt atestat inclusiv de condica de prezenta depusă, care atesta că pe tură lucrează același număr de persoane care lucra și anterior.
De asemenea, s-a arătat că, așa cum s-a reținut în opinia separată, S. C.
T. nu s-a desființat, în urma aplicării Programului de R. și R., S. C. T. a pierdut atribuțiile de gestiune, devenind stație arondată sub aspectul gestiunii la S. C.-N. E. În acest sens sunt statele de funcții ale societății și depozițiile martorilor M. E. și O. D..
S-a mai invocat că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că din probele administrate în cauza a rezultat că postul de operator programator din S. C. - T. a fost desființat și nu mai există în statul de funcții, îmbrățișând din nou susținerea intimatei, întrucât conform art.79 Codul muncii angajatorul nu poate invoca decât motivele de fapt sau de drept precizate în decizia de concediere. Or, în decizia de concediere s-a reținut doar că s-a desființat unitatea, nu și că postul de operator programator s-a desființat din companie.
Recurenta a mai arătat că pârâta, care avea sarcina probei, nu a făcut dovada respectării dispozițiilor art.70 din Codul Muncii, respectiv nu a depus la dosar dovada notificării concedierii colective la ITM C., fapt nu poate constitui decât un alt motiv de nulitate a deciziei de concediere a reclamantei conform art.78 din Codul muncii.
S-a precizat că în cauză nu au fost respectate nici prevederile art.65 alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora desființarea locului de munca trebuie sa fie efectivă și sa aibă o cauza reală și serioasă, întrucât atâta timp cât S. C. T. există și în cadrul ei se desfășoară aceeași activitate ca și anterior concedierii, iar activitatea îndeplinită de aceasta este desfășurată de către alte persoane, nu este întrunită condiția desființării efective a postului, motiv neanalizat deloc de instanța de fond.
În concret, recurenta a indicat că numitul I. M. era angajat pe postul de coordonator de manevre S. C.-N. Est, iar acum ocupă postul de șef de manevră, își desfășoară activitatea în S. C.-T., exercitând atribuțiile impuse de funcția de operator programator stații. În ceea ce o privește pe numita Gal-B. G. aceasta era angajată pe postul de casieră, iar la ora actuală exercită o parte din atribuțiile postului reclamantei. Mai mult în ceea ce o privește pe aceasta din urma și șotul ei lucrează tot în cadrul C.F .R., aspect care evidențiază faptul ca nu au fost respectate nici prevederile art.69 alin.2, lit.d și art.76 lit.c din Codul Muncii Republicat, în ceea ce privește aplicarea criteriilor prioritare și minimale la luarea măsurii concedierii colective. Astfel, recurenta are vârsta de 41 ani, un minor în întreținere și este mult mai calificată pentru munca pe care o presupune postul său, decât persoanele care acum îl ocupa.
De altfel la întrebarea l. din interogatoriu, intimata parata recunoaște faptul că aceasta are calificarea necesara pentru funcțiile de magaziner tranzit, casier și operator programator în stații, funcții pe care le-am ocupat din anul
1998 de când era angajata C. M., anterior începând cu anul 1990 fiind angajata la C., conform copiei cărții de munca și deși a solicitat mutarea pe alt post nu i s- a aprobat cererea, cu toate ca în cazul altor colege s-a putut (exemplu P. D., I. M.
și BOTOC FLOARE care anterior restructurării au ocupat funcția de operator programator în stații și după restructurare li s-au dat alte posturi).
De asemenea, nu poate fi reținuta susținerea paratei ca „. persoana nu îndeplinește atribuțiile acestei funcții ..... întrucât posturile de operatori programatori în stații au fost desființate în totalitate"; , în condițiile în care chiar angajatul paratei, martorul O. D. a indicat faptul ca atribuțiile efective ale funcției ocupate de reclamanta sunt îndeplinite în concret de angajați ai stației C.-N. E.
Faptul eventual că au fost comasate atribuțiile acestei funcții cu o alta, nu înseamnă că nu mai există funcția, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.65 alin. 2 din Codul muncii.
Recurenta a mai precizat că nu au fost respectate dispozițiile art.39 din
Codul Muncii, care consacră principiul egalității de șanse și de tratament, motiv neanalizat deloc de instanța, întrucât în condițiile în care s-a apreciat că, raportat la volumul actual de muncă din S. C. - T., nu este necesară menținerea în funcția de operator programator decât a unei singure persoane sau chiar a nici uneia, atunci pentru egalitate de șanse și de tratament firesc era să se organizeze concurs pentru evaluarea performantelor profesionale și să rămână în continuare cel care obținea cele mai bune rezultate.
Cu privire la aplicarea criteriilor prioritate prevăzute de C. colectiv de muncă și reținute de pârâtă în decizia de concediere, deși în răspunsul la întrebarea 18 intimata a arătat că nu a fost necesară aplicarea acestor criterii în condițiile în care a fost desființat singurul post de operator programator în stații, raportat la calificarea multiplă a reclamantei și a faptului că în cazul unor colegii care au ocupat pe același post li s-a aprobat mutare pe un alt post, iar reclamanta a solicitat inclusiv mutarea chiar și pe un alt post, era neapărat necesară aplicarea criteriilor de departajare, fapt ce nu s-a realizat.
S-a mai invocat că instanța de fond la soluționarea acțiunii formulate nu a respectat dispozițiile legale incidente în cauză, invocate expres de recurentă, respectiv, dispozițiile art.78, 79 și 80 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Intimata S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 12-15).
Recurenta P. D. a reiterat prin concluzii scrise (filele 49-52) criticile formulate în memoriul de recurs.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
În mod judicios a reținut instanța de fond că potrivit Programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA (filele 40-66 dosar fond), activitatea stației gestionare C. T. a fost comasată prin preluarea activității de către S. gestionară C.-N. - Est, S. C. T. devenind stație arondată Stației C.-N. - E.
Așa cum rezultă din programul de restructurare (fila 50 dosar fond) reorganizarea stațiilor gestionare prin comasare s-a realizat în funcție de volumul activității, activități similare, portofoliul de clienți, poziția geografică și distanța dintre stațiile gestionare, existența subunităților TV în aceeași locație sau la o distanță foarte mică, dotarea tehnică, cheltuielile cu munca vie raportate la volumul de activitate, nod feroviar cu activitate dispersată pe secții adiacente. În consecință, urmare reorganizării societății, S. C. T. a devenit din stație gestionară, stație arondată, astfel încât susținerile din memoriul de recurs referitoare la desființarea stației sunt corecte. Acest aspect nu este însă de natură a determina nulitatea deciziei de concediere (filele 6-8 dosar fond) întrucât în cuprinsul acestei s-au menționat două motive pentru care s-a luat această măsură, respectiv desființarea stației și desființarea postului.
Or, din statul de funcții existent la data de (...) (fila 65 dosar fond), rezultă că la S. C. T. a existat un post de operator programator în stații, ocupat de reclamantă, iar în statul de funcții din (...) (fila 66 dosar fond) în S. C. T. acest post nu mai există. De asemenea, se constată că un astfel de post nu a fost menținut nici în cadrul stației gestionare C.-N. E.
Drept urmare, Curtea apreciază că în cauză s-a dovedit desființarea postului ocupat de reclamantă, motiv de concediere reținut și în decizia contestată, astfel încât chiar cu respectarea dispozițiilor art. 79 din Codul muncii
(conform cărora în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere), nu se poate reține nulitatea deciziei de concediere.
Referitor la susținerile din recurs cu privire la faptul că activitatea pe care o desfășura în concret reclamanta este realizată în prezent de alte persoane, Curtea reține în primul rând că în cauză nu se invocă faptul că societatea ar fi angajat ulterior concedierii alte persoane care să preia atribuțiile concrete exercitate de reclamantă, situație în care, în mod evident, concedierea nu ar fi avut o cauză serioasă. Însă, în condițiile în care, așa cum a arătat chiar reclamanta, atribuțiile sale au fost preluate de alte două persoane (I. M. și Gal-B. G.), care ocupă funcțiile de coordonator manevre S. C.-N. Est, respectiv casier în S. C. T., fiind comasate practic atribuțiile funcției de operator programator în stații cu cele ale funcțiilor menționate anterior, se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, întrucât prin reorganizarea societății s-a urmărit reducerea cheltuielilor de personal, or prin redistribuirea atribuțiilor de serviciu și desființarea postului s-a realizat tocmai acest deziderat.
De altfel, se constată că postul de operator programator în stații a fost desființat din întreaga societate, ceea ce denotă că desființarea postului reclamantei nu s-a realizat în mod arbitrar, ci a avut o cauză reală și serioasă.
Contrar celor invocate de recurentă, Curtea apreciază că incidența art. 69 alin. 2 lit. d și 76 lit. c din Codul muncii se poate reține numai în situația în care se desființează mai multe posturi de același fel, întrucât numai într-o astfel de ipoteză se pune problema selectării angajaților care urmează să fie concediați pe baza criteriilor prevăzute de dispoziția menționată anterior. Întrucât în cadrul
Stației C. T. exista un singur post de natura celui ocupat de societate, în mod obiectiv intimata nu avea cum să opereze o selecție a angajaților care urmau să fie concediați în sensul dispozițiilor legale menționate anterior.
De asemenea, angajatorul este obligat să ofere angajatului concediat colectiv locurile vacante în societate, astfel încât întrucât nu existau posturi libere pe care le putea ocupa recurenta conform pregătirii sale, respectiv de casier sau magaziner, evident că nu i se poate imputa intimatei nerespectarea acestei obligații.
În mod similar, nu se poate reține nici încălcarea dreptului reclamantei la egalitate de șanse și de tratament (art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii), deoarece reclamanta, căreia i s-a desființat postul, nu este într-o situație identică cu persoanele cărora nu li s-a desființat postul, iar angajatorul nu putea decât cu încălcarea dispozițiilor legale să concedieze o persoană al cărui post nu a fost desființat, pentru a menține o alta căruia i s-a desființat postul.
Faptul că angajatorul nu a disponibilizat persoane care ocupau același post cu reclamanta din alte stații, oferindu-le alte posturi, nu înseamnă că în cauză trebuiau respectate criteriile prevăzute în C. colectiv de muncă la nivel de unitate, așa cum eronat susține recurenta, întrucât acestea se aplică numai în situația în care se desființează două posturi de același fel din cadrul aceleiași unități, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, cu condiția respectării dispozițiilor legale, este atributul exclusiv al angajatorului să își organizezeactivitatea, ceea ce implică și eventuala modificare a contractelor individuale de muncă ale unor angajați sub aspectul funcției deținute.
În ceea ce privește respectarea dispozițiile art. 70 din Codul muncii, se constată din înscrisurile depuse în recurs (filele 24, 41-47) că intimata a comunicat atât inspectoratului teritorial de muncă, cât și agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă notificarea prevăzută de art. 69 alin. 2 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, instanța de fond aplicând corect prevederile legale incidente în cauză (inclusiv cele invocate punctual de recurentă, respectiv art. 78, 79 și 80 din Codul muncii), în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. D. împotriva sentinței civile nr. 7850 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:P. U.
| ← Decizia nr. 428/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2182, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
