Decizia nr. 4907/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4907/R/2012
Ședința 26 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. R. S. împotriva sentinței civile nr. 7857 din 09 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC S. B. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă F. R. S., asistată de avocat B. D. F., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 noiembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată S. B. SA a depus la dosar note de ședință, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii notelor de ședință și depune la dosar A. nr.
901/(...) emisă de U. T., cu privire la pregătirea profesională a reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința modificării sentinței civile recurate, în sensul: constatării nulității absolute a Deciziei nr. 6796/(...) emisă de către pârâtă - sau în subsidiar, anulării Deciziei nr. 6796/(...) emisă de către pârâtă ca netemeinică și nelegală; reintegrării pe post a reclamantei începând cu data emiterii deciziei mai sus amintite; obligării pârâtei la plata unor despăgubiri bănești reprezentând prejudiciile cauzate prin această decizie, constând în drepturi salariale care i se cuvin reclamantei, la care se adaugă valoarea indexărilor, majorărilor și reactualizărilor conform dispozițiilor legale, de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea pe post, susținând concis motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7857 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta F. R. S. în contradictoriu cu pârâta S. S. B. S. și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale restante reprezentând diferențele de bani pentru prima de C. pentru anul 2009, în cuantum de 596,50 lei și pentru anul 2010 în cuantum de 715 lei și diferențele de bani pentru prima de P. pe anii 2009 - 2010 raportată la salariul mediu brut pe economie, cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
A fost respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 6796/(...). A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională împotriva reclamantei-pârâte reconvenționale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr. 6796 din (...) a pârâtei s-a dispus concedierea reclamantei din funcția de referent back-office, în bazaart. 65 al. 1 din C. muncii (f.6-7).
În decizia de concediere s-a reținut că se impune reorganizarea activității
Departamentului financiar-contabil al pârâtei în sensul desființării postului de director economic, ocupat de reclamantă și al înființării postului de contabil șef, post pentru care s-a dispus organizarea concursului la care, ipotetic, ar fi putut participa și reclamanta concediată.
Emiterea deciziei de concediere a survenit la întoarcerea reclamantei din concediul de maternitate, după ce reclamanta a depus mai multe cereri la pârâtă prin care a solicitat să i se permită exercitarea funcției, având în vedere că fișa postului pe care a semnat-o era valabilă. Pârâta i-a comunicat că în cel mai scurt timp i se vor comunica atribuțiile specifice postului conform noii strategii de management (f.144-
146).
Prin decizia C. de A. din data de (...), care a stat la baza desființării postului reclamantei, pârâta a decis înființarea postului de contabil șef la care a invitat-o pe reclamantă să participe și eventuala externalizare a unor servicii.
În mod judicios s-a hotărât în practica judiciară că nu se poate justifica desființarea locului de muncă și salariatul nu poate fi concediat dacă angajatorul încadrează ulterior, la un interval scurt, un salariat pentru a ocupa un post similar
(în I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de dreptul muncii, Universul Juridic, București, 2010, p.409). Or, postul reclamantei, desființat și cel înființat au aceeași natură iar atribuțiile aferente celor două posturi sunt similare, scopul celor două funcții fiind identic, astfel cum reiese din fișele celor două posturi (f.29-32). Astfel, în fișa postului de director economic se menționează că scopul principal al postului care fusese ocupat de către reclamantă este de a coordona și conduce Departamentul financiar - contabil (a cărui reorganizare s-a decis prin hotărârea C. de A. din (...), în sensul desființării acestui post și al înființării postului de C.-șef). Similar, în fișa postului de contabil șef se stabilește că responsabilitatea postului constă în organizarea, coordonarea, răspunderea și îndrumarea activității financiar contabile a societății, lucrând cu personalul departamentului din care face parte. În vederea îndeplinirii scopului celor două posturi, în ambele fișe ale celor două posturi au fost trecute atribuțiile specifice coordonării activității financiar contabile a societății pârâtei. Prin urmare, este lipsită de temei apărarea pârâtei în sensul că gravele deficiente nu pot fi eliminate decât prin restructurarea activității contabile din societate și prin întărirea departamentului contabilitate al societății prin numirea unei persoane responsabile direct de gestiunea si managementul activității contabile, atâta timp cât reclamanta avea tocmai atribuțiile aferente gestiunii directe și managementului activității contabile.
Pentru a se reține caracterul legal și temeinic al concedierii în cazul reorganizării activității societății prin desființarea postului ocupat de salariat, în condițiile prev. art. 65 al. 1 C. muncii, este necesar ca desființarea postului să fieefectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Or, prin înființarea postului de contabil șef, cu atribuții similare, se dovedește că desființarea postului reclamantei nu a fost efectivă, nu a avut o cauză reală și serioasă. Nu se constată existența unei legături între eventualele sancțiuni aplicate pârâtei de C. și desființarea-înființarea a două posturi, înființarea celui de-al doilea post nefurnizând nicio soluție privind aceste aspecte, situația creată fiind identică cu cea existentă în ipoteza exercitării funcției de director economic. Nu se constată existența vreunei cauze serioase a desființării postului și nu există un raport între pretinsa cauză și un eventual efect.
În esență, acțiunea reclamantei este întemeiată deoarece desființarea locului de muncă ocupat de reclamantă nu a fost reală, serioasă și efectivă, fiind urmată la scurt timp de înființarea unui nou loc de muncă, de contabil șef, a cărui necesitate își are în mod evident izvorul în încetarea de a se mai exercita de către reclamantă a atribuțiilor de serviciu. D. reclamanta nu ar mai fi fost pusă în situația de a înceta exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, nu s-ar mai fi procedat la înființarea unui nou post, cel de contabil șef. Desființarea postului reclamantei nu a răspuns, deci, unei necesități economice reale și serioase, pârâta neputându-se în realitate dispensa de serviciile prestate anterior de către reclamantă. Rezultă, prin urmare, intenția pârâtei de a proceda la schimbarea reclamantei din funcție, în timp ce atribuțiile postului său au rămas în continuare indispensabile activității firmei.
Pentru aceste motive, în baza art. 65 din C. muncii, instanța a admis în parte acțiunea, a dispus anularea deciziei de concediere nr. 5546/(...) emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, a obligat pârâta la plata unor despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate si recalculate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data emiterii deciziei si până la reintegrarea efectivă.
Instanța a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale nefiind dovedite în cauză existența prejudiciului moral, a întinderii acestuia și a legăturii de cauzalitate între concediere și eventualul prejudiciu, sub acest aspect sarcina probei revenindu-i reclamantei, potrivit art. 1169 Cod civil, art. 129 alin. 1 C.pr.civ.
În baza art. 274 al. 1, art. 276 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata sumei de
1000 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta F. R. S. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul constatării nulității absolute a deciziei de concediere, reintegrării sale pe postul deținut anterior și plății drepturilor salariale cuvenite, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor dejudecată.
În motivarea recursului, s-a invocat nulitatea deciziei de concediere datorită omisiunii de a menționa motivele pentru care s-a dispus această măsură, precum și lista locurilor de muncă la nivelul societății.
S-a contestat, pe fondul cauzei, cauza reală și serioasă a concedierii, susținându-se că măsura nu a fost fundamentată pe vreun plan de afaceri ori studiu privind îmbunătățirea activității, iar martorul audiat a confirmat că nu a intervenit nicio modificare a activității.
Se arată că angajarea a șase persoane în perioada contemporană concedierii reclamantei denotă lipsa cauzei serioase și reale a concedierii.
În fine se critică dispoziția de pronunțare asupra unei pretinse cereri de acordare a daunelor morale, având în vedere că nu s-au solicitat daune morale.
Pârâta SC S. B. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că decizia de concediere menționează în mod real că măsura a fost determinată de „. economică a societății generată de criza globală și necesitatea reducerii costurilor în scopul eficientizării activității operaționale";, iar în cuprinsul înștiințării se indică drept motive „strategia cu privire la optimizareafluxurilor financiare"; și „planul de restructurare al activității societății materializat în disponibilizări.
În privința fondului se susține caracterul real și serios al concedierii, indicându-se argumentele în acest sens.
Examinând hotărârea, în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.6976 din (...) (f.6 fond), pârâta a decis concedierea reclamantei în baza art.65 C. muncii, reținând că această măsura este determinată de procesul de restructurare din cadrul societății.
Curtea de A., conform jurisprudenței sale constante în această materie, constată că decizia de concediere menționată este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării prevederilor art. 76 alin. 1 lit. a din C. Muncii, prin care legiuitorul a instituit obligativitatea motivării în fapt și în drept a deciziei de concediere, lipsa acestor mențiuni obligatorii fiind sancționată cu nulitatea absolută, potrivit art. 78 din C. Muncii, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 3. și 5..
În concret, dispozițiile art. 76 lit. a din C. Muncii stabilesc obligația angajatorului de a menționa în cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive
și informații pe baza cărora salariatul să poată aprecia legalitatea și temeinicia măsurii de concediere și să poată decide asupra contestării sale în justiție, ca expresie și a principiului consensualității și a bunei credințe edictat de art. 8 din C. Muncii, conform căruia „pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.";
În cauza dedusă judecății, nu se poate reține că decizia de concediere atacată cuprinde o dezvoltare a motivelor de fapt care l-au determinat pe angajator să dispună concedierea recurentei reclamante, întrucât mențiunile făcute în acest sens în decizie au un caracter general - procesul de restructurare din cadrul societății.
Or, în lipsa evidențierii motivelor concrete și efective care au determinat angajatorul să ia o astfel de măsură, nu este posibilă stabilirea gravității situației de natură să justifice desființarea postului reclamantei și nu se poate exercita controlul judecătoresc doar la motivele de fapt și de drept precizate în decizia de concediere, conform regulii impuse de art. 79 C. muncii, care pledează în acest fel pentru necesitatea precizării motivelor de fapt și de drept.
Fără a interpreta de o manieră excesiv de formalistă dispozițiile art. 76 lit. a din C. muncii, Curtea admite că decizia de concediere este în conformitate cu aceste norme, chiar și în măsura în care detalierea motivele de fapt ce au stat la baza concedierii se face printr-un înscris anexat deciziei, esențial fiind ca scriptul anexă să facă, corp comun cu decizia, respectiv cele două scripte să fi fost emise și comunicate la aceeași dată, ceea ce însă nu este cazul în speță.
Or, motivele expuse în cadrul înștiințării nr. 6632/(...) (fila 7 fond) nu pot fi considerare ca elemente justificative ale măsurii concedierii, deoarece înștiințarea este un act distinct de decizia de concediere, fiind și anterioară acesteia, astfel încât, în absența unei trimiteri prin decizia de concediere la motivația din înștiințare, nu pot fi reținute alte aspecte, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit de către pârâtă că a emis un plan de restructurare al societății
Prin urmare, va fi înlăturată apărarea pârâtei conform căreia motivarea deciziei de concediere este asigurată de cuprinsul înștiințării, cu atât mai mult cu cât cerința legală a motivării deciziei de concediere este respectată prin prezentarea motivelor de fapt concrete ce determină concedierea (cu titlu de exemplu: situația economică concretă, exprimată prin performanțele înregistrate deficiențele constatate la vechea structură organizatorică, perspectivele redresării economice prin desființarea postului, prognoza unei mai bune funcționări în baza unei noi organigrame), nu prin invocarea unor aspecte de ordin general, cum ar fi optimizarea fluxurilor financiare sau planul de restructurare al societății (înscris, de altfel, nedepus la dosar).
Constatând nelegalitatea deciziei de concediere atacată prin prisma considerentelor expuse și apreciind că în acest context cercetarea motivelor de temeinicie este superfluă, în baza art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea de A. va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va anula decizia nr. 6796 din (...) emisă de pârâtă.
În temeiul art. 80 alin. 2 din C. Muncii, va dispune reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior concedierii.
De asemenea, în temeiul art. 80 alin. 1 C. Muncii, va obliga pârâta să îi plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la reintegrarea sa efectivă.
Curtea de A. va menține celelalte dispoziții ale hotărârii, care nu au fost recurate de către părți.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., Curtea de A. va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 400 de lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (fila 41).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta F. R. S. împotriva sentinței civile nr. 7857 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, constată nulitatea deciziei de concediere nr. 6796/(...) emisă de pârâta S. S. B. SA, dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior, obligă pârâta la plata unor despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate și actualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimata SC S. B. SA să plătească recurentei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
GREFIER C. M.
| ← Decizia nr. 1054/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1957/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
