Decizia nr. 5021/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.5021/R/2012
Ședința publică din data de 4 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 9061 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații pârâți L. T. „. M. T., C. LOCAL T. și P. M. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat P. M. T. - consilier juridic B. A. I., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 28 noiembrie
2012 intimatul P. M. T. a formulat în cauză întâmpinare, pe care reprezentanta acestuia declară că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta pârâtului intimat P. M. T. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță aceasta fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea formulată de către S. S. din Î. T., în numele și pentru membrii de sindicat menționați în cerere, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților L. T. J. M. T., C. local al municipiului T. și P. municipiului T. la calculul și plata premiului anual aferent anului 2010, proporțional cu perioada efectiv lucrată de către fiecare membru de sindicat, sume de bani ce să fie actualizate în funcție de rata inflației, la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 9061/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-au respins excepțiile nulității cererii de chemare în judecată și lipsei
1 calității procesuale pasive a pârâților C. local T. și P. municipiului T. ca nefondate.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. S. din Î. T. în contradictoriu cu pârâții L. T. „. M. T., C. local T. și P. municipiului T. ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției nulității cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată nu este semnată de către reprezentantul S.ui S. din învățământul T., însă la dosarul cauzei, ulterior citării acestuia în vederea semnării, s-au depus note scrise semnate de reprezentantul legal al sindicatului și purtând ștampila acestei organizații sindicale. Mai mult, reclamanții, membri de sindicat, au împuternicit în mod expres S. S. din învățământul T. să promoveze această cerere de chemare în judecată, semnând împuternicirile depuse la dosar la filele 6, 8, 10-11 și 13, astfel că s-a constatat că ar constitui manifestarea unui formalism excesiv anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a nesemnării acesteia de către reprezentant, atâta timp cât la dosar există dovada certă a manifestării de voință a reclamanților în sensul învestirii instanței. De altfel, astfel cum se reține din cuprinsul dispozițiilor art. 133 din C. de procedură civilă, legea sancționează cu nulitatea lipsa semnăturii reclamantului, iar nu a reprezentantului acestuia.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local T. și P. municipiului T., instanța a reținut că potrivit art. 16 din HG
2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Art. 167 al. 3 din L. 84/1995 prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din L. nr. 1/2011, pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul C. Local al M. T. a fost chemați în judecată datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar P. M. T. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, în fapt, astfel cum reiese din adeverințele depuse la dosar, reclamanții sunt angajați ai pârâtului L. T. J. M. T., iar prin acțiunea de față se solicită obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010.
În drept, acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din L. nr. 330/2009.
2
La data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare L. nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din acest act normativ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată L. cadru nr.330/2009.
Așa cum rezultă din prevederile art.46 din L. nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de (...), cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată L. nr.2., în vigoare cu data de (...), care la art.8 prevede că : „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 25 alin. 4 din L. nr. 330/2009, „plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul". Prin urmare, sunt eronate susținerile reclamantei, în sensul că prin dispozițiile legale a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile. D., conform acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de
1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date.
S-a constatat, astfel, că dreptul reclamanților de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de (...), dată la care era în vigoare
L. nr.284/2010, care prin art.39 lit. w, a abrogat în integralitate L. nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și L. nr. 2., care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecință sunt neîntemeiate susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, instanța reținând că acțiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
În ceea ce privește susținerea reclamanților în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la C. E. a D. O., instanța a observat că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului 2010, întrucât dispozițiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege.
L. nr.284/(...) a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658/(...) a { H. "http://legeaz.net/legea-47-1992-curtii- constitutionale/" o "L. Curtii Constitutionale actualizata" "_blank" |Curții
Constituționale} , s-a constatat că „dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale";.
De asemenea și L. nr. 285/(...) a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658 /(...) a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului
3 plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege sunt constituționale.
Mai mult, prin decizia nr. 1., Curtea constituțională a arătat, cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de C. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. S-a mai reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Reclamanții au mai susținut că, prin faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu le-a mai fost acordat, au fost încălcate prevederile art. 1 din
Protocolul nr. 1 la C. E. pentru Apărarea D. O.
Curtea europeană a drepturilor omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma C., de a stabili politica economică și socială a țării (H. din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la „. legitimă";, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un „., în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (H. din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M contra
României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția G. prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la anumite politici ale statului (H. nr.
7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S și alții împotriva României; H. din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P împotriva României; H. din 20 iulie
2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
Așadar, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie
2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamanta a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Mai mult, tribunalul a reținut că, pentru ipoteza în care s-ar putea considera întemeiate susținerile reclamanților potrivit cãrora neplata premiului anul aferent anului 2010 ar conduce la nașterea unui drept de creanțã, creanțã ce reprezintã un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apãrarea drepturilor omului și a libertãților fundamentale, Curtea Constituționalã a arătat, în cuprinsul deciziei nr. 115/2012, cã obligația de platã a unor sume de bani reglementatã prin lege se constituie într-un drept de creanțã al angajatului asupra angajatorului, însă, asupra acestui aspect, Curtea E. a D. O. a arãtat, de pildã în H. din 8 noiembrie 2005, pronunțatã în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, cã ține de marja de apreciere a statului
4 acordarea beneficiilor plãtite din fonduri publice angajaților sãi. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificãrile legislative corespunzãtoare. Însã, în cazul în care o dispoziție legalã în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevãzute de lege sunt îndeplinite, autoritãțile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
Curtea Constitutionala a constatat cã legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art. 8 din L. nr. 2. -, a prevãzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 sã fie avute în vedere la stabilirea majorãrilor salariale ce se acordã în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bazã a angajatului, potrivit reglementãrilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintã o creanțã certã, lichidã și exigibilã a angajatului asupra angajatorului sãu, este astfel recunoscut de acesta din urmã, modificatã fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzãtor, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bazã.
S-a mai reținut că nici art. 25 alin. (4) teza finalã din L.-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie
2009, în prezent abrogatã, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului urmãtor perioadei pentru care se acordã premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de platã, astfel cã legiuitorul poate sã reglementeze o modalitate de platã eșalonatã care sã satisfacã
și sã menținã un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauzã, și, pe de altã parte, interesul public sub aspectul gestionãrii resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Totodatã, Curtea Constituțională a constatat cã, potrivit prevederilor
Ordonanței de urgențã a G. nr. 8. pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgențã a G. nr. 3. privind reglementarea unor mãsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor mãsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobatã cu modificãri și completãri prin L. nr. 2., referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor mãsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarialã din anul 2011, rezultatã ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bazã, este acordatã și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rãmas în platã același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales sã nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea Constituțională a arătat că nu se poate reține încãlcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, respectiv că nu se poate reține nici încãlcarea principiului neretroactivitãții legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât dispozițiile art. 8 din L. nr. 2., prin conținutul lor normativ, nu vizeazã efectele juridice stinse ale unui raport juridic nãscut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilã constatarea încãlcãrii principiului neretroactivitãți legii.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. S. din Î. T., princare a solicitat casarea sentinței si, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
5
În motivarea recursului recurentul a arătat că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 C..
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul consideră că sentința recurată este în mod evident pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii - respectiv a art. 25 din L. nr. 330/2009, a art. 8 din L. nr. 2., a art. 6 alin. (1) teza a II-a cod civil si a art. 1 alin. (5), art. 15 si art. 20 din Constituția României.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul arată următoarele:
1. În primul rând neplata celui de-al 13-lea salariu aferent anului 2010 echivalează cu desconsiderarea principiului neretroactivității legii, consacrat de
C. civil si de art. 15 alin. (2) din C.
În condițiile în care dreptul în cauză, aferent anului 2010, a fost prevăzut de legislația în vigoare pe tot parcursul anului respectiv, fiind deci un drept câștigat, acesta nu poate fi desființat retroactiv, printr-un act ulterior. Actele normative în vigoare în anul 2011 nu pot desființa drepturi aferente anului 2010, deci anterioare intrării lor în vigoare. În consecință, ele nu sunt aplicabile în ceea ce privește premiul anual aferent anului 2010, astfel cum a fost acesta consfințit si reglementat prin art. 25 din L. nr. 330/2009.
Orice altă interpretare echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii, întrucât a impune aplicarea normei unei situații juridice anterioară apariției acesteia, înseamnă a încălca flagrant principiul neretroactivității legii, din moment ce dreptul salariaților la plata premiului anual a operat pe deplin pe întreg anul 2010, fără posibilitatea angajatorului de a invoca un temei pentru neacordarea acestuia.
Totodată, învederează faptul că membrii de sindicat sunt în situația în care sunt beneficiari ai unui drept instituit printr-o lege. Dreptul la acordarea premiului anual în condițiile art. 25 alin. (1 )-(3) nu poate fi confundat cu faptul plătii/data plătii acestuia la termenul stabilit prin alin. (4) al aceluiași articol.
Faptul că plata dreptului a fost anulată în anul 2011 nu este de natură a înlătura dreptul în sine de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010, întrucât, până la data de (...), dispozițiile art. 25 din L. nr. 330/2009 au fost în vigoare, astfel că trebuie să își producă efectele juridice în vederea cărora au fost edictate.
În plus, astfel cum rezultă fără echivoc din textul art. 25 premiul anual se acordă pentru activitatea desfășurată. Ori, în condițiile în care activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la data de (...), dreptul de a beneficia de premiul anual aferent anului 2010 este deja câștigat, acesta recompensând activitatea în acest an, indiferent de momentul realizării plății.
2. În egală măsură, prin respingerea cererii si validarea neplății premiului anual aferent anului 2010, judecătorul fondului a ignorat si prevederile art. 20 alin. (1) din Constituția României și, pe cale de consecință, documentele internaționale ratificate de R. sau la care R. este parte.
În acest sens, solicită a se avea în vedere prevederile art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la C. pentru apărarea D. O. si a Libertăților Fundamentale, care consacră dreptul persoanei fizice la respectarea bunurilor sale. De altfel, instanțele de judecată din tară, în dosarele având ca obiect plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, au reținut deja faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «., în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C., cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe, al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului
6 său". În același sens s-a pronunțat inclusiv Î. Curte de C. si Justiție - S. U., prin
D. nr. 3/(...), pronunțată în recurs în interesul legii.
Situația de fată este identică: așa cum si salariile personalului didactic calculate conform Legii nr. 221/2008 au fost considerate "bun" în sensul art. 1 din Protocol, pentru identitate de rațiune, apreciază că si premiul anual aferent anului 2010, reglementat de art. 25 din L. nr. 330/2009 este un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional.
În opinia recurentului, premiul anual aferent anului 2010 are natura juridică a unui drept de creanță, protejat de art. 1 din Protocolul Adițional; el are o valoare, ce poate fi considerată "bun" în sensul art. 1 din protocolul adițional, fiind astfel protejat de textul acestuia, fapt ce conduce la recunoașterea calității de victimă pentru persoanele lipsite, în tot sau în parte, de acest premiu. Concretizarea dreptului în ceea ce înseamnă perceperea valorii patrimoniale prin încasarea, în fapt, a premiului anual calculat potrivit art. 25 alin. (2) din L. nr.
330/2009 se constituie, pentru membrii de sindicat, într-o speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la încasarea premiului anual, apărată, de asemenea, de protocol.
3. Recurentul a mai susținut si faptul că, în virtutea respectării principiului statului de drept si al principiului constituțional consacrat la art. 1 alin. (5) din L. fundamentală, pentru eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor drepturi pur formale, plata premiului anual aferent anului 2010 este imperios necesară, prin prisma celor invocate anterior, pentru ca dreptul personalului din sectorul bugetar - categorie în care sunt incluși si membrii de sindicat reprezentați în cauză, cadre didactice, personal didactic auxiliar si nedidactic - reglementat de un act normativ în vigoare (L. nr. 330/2009), să nu devină doar o obligație lipsită de conținut.
În condițiile în care art. 25 din L. nr. 330/2009 născuse în patrimoniul membrilor de sindicat o creanță bine determinată, iar nu un drept eventual, astfel încât aceștia să pretindă cel puțin o speranță legitimă cu privire la realizarea dreptului în cauză, este evidentă obligativitatea plătii dreptului în cauză, tocmai pentru că este inadmisibil ca un drept prevăzut de un act normativ în favoarea salariatului să devină doar o obligație lipsită de conținut pentru angajator.
4. Judecătorul fondului a ignorat complet dispozițiile art. 8 din L. nr. 2., raportate la art. 25 din L. nr. 330/2009.
În raport de art. 25 din L. nr. 330/2009, premiul anual aferent anului
2010 a fost calculat ținându-se cont de respectarea tuturor condițiilor de acordare detaliate textul de lege, aplicate individual fiecărui bugetar în parte, după care însumând toate aceste premii anuale individuale, s-a obținut o sumă totală al cărei cuantum "a fost" avut in vedere pentru a se face o anticipare/preconizare, altfel spus o antecalculatie, cu privire la un cuantum bănesc cu care urmau a se face una sau mai multe majorări ale salariului de bază, în anul 2011. Este deci evident că suntem în situația unor restrângeri de drepturi civile sub condiția promisiunii de acordare pe viitor a unei contraprestații, obligatoriu echivalentă si aplicată nediscriminator fiecărui bugetar în parte - premiul aferent anului 2010 nu se plătește în anul 2011, pentru a se putea acorda majorări salariale.
Însă în fapt, aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat.
Aceasta deoarece "majorările salariale de 15%" dispuse prin art. 1 alin. (1)
și (2) din L. nr. 2., care au fost acordate începând cu luna ianuarie 2011 personalului din sectorul bugetar, nu au cuprins și sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 ce li se cuveneau reclamanților.
Aceasta rezultă cu claritate din:
7 a) Expunerea de motive ale Legii nr. 2. unde, la pct. 1 din secțiunea 2, se arată că pentru anul 2011, "măsurile necesare vizează asigurarea, începând cu luna ianuarie 2011, a unei recuperări parțiale a diminuării de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, asigurându-se majorarea salariilor de bază din luna octombrie 2010 cu 15%." - deci nu o majorare salarială datorată unei plăti fracționate, succesive si eșalonate a premiului anual pentru anul 2010. b) Modul efectiv de transpunere în calculul matematic al sumelor prevăzute de textele celor două articole de lege, în sensul că pentru a calcula exact suma rezultantă din premiile anuale aferente anului 2010, anul trebuie sa se fi împlinit
- deci deja ne situăm calendaristic în prima zi lucrătoare a anului 2011 (3 ianuarie 2011), zi lucrătoare din care ordonatorii terțiari de credite încep să facă calculele premiilor anuale pentru anul ce s-a încheiat la 31 decembrie 2010. Apoi urmează raportări la ordonatorii secundari și ulterior cei principali de credite si astfel se ajunge în final la suma globala aferenta acestor premii anuale. Este deci evident ca suma reieșită din însumarea tuturor premiilor anuale se conturează ulterior momentului în care salariul de bază al bugetarilor aferent anului 2011 este aplicat si produce efecte în domeniul retribuirii muncii. c) Termenul "majorare" din textul art. 1 al Legii 2. diferă - ca înțeles/aplicare/efecte - de termenul "majorare" regăsit în cadrul art. 8 din aceeași lege. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se refere la una și aceeași "majorare" de 15%, atât cu privire la stabilirea cuantumului salariului de bază pentru luna ianuarie 2011, cat și a considerării că acest salariu de bază este chiar salariul majorat la care s-a referit în art. 8, ar fi folosit pentru art. 8 sintagma: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda începând cu luna ianuarie 2011 in conformitate cu art. 1.".
Cum nu s-a uzat de această formulare, rezultă indubitabil că nu a fost în intenția legiuitorului să facă vreo legătură între termenii de "majorare" din cadrul articolelor 1 si 8 ale Legii 2..
Subliniază faptul că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Ori, în anul 2011, pentru munca prestată, salariații bugetari depun activitate atât în contul fracțiunii din salariu ce reprezintă contraprestația muncii lor, cât si pentru acea parte din salariu care reprezintă premiul anual pentru anul 2010.
Este evident faptul că premiul anual aferent anului 2010 nu s-a acordat în nicio modalitate posibilă. Acest premiu, cu toate că are caracter de drept salarial suplimentar, se acordă numai dacă bugetarul are o anumită conduită impusă de lege și, în plus, dacă a și lucrat în perioada pentru care el s-ar acorda. P. anual
„împrumută"; astfel caracterele salariului - o contraprestație a angajatorului - stat pentru prestația unei activități satisfăcătoare depuse de bugetar. În consecință, cei care au prestat activitate pentru anul 2010 în condițiile art. 25 din L. nr. 330/2009 au și dreptul de a încasa premiul aferent anului 2010.
- În raport de prevederile art. 3041 C., recurentul a susținut că judecătorul fondului nu si-a exercitat nici rolul activ, în conformitate cu dispozițiile art. 129 C., în condițiile în care a ignorat prevederile invocate la pct. 1, precum si faptul că majorările salariale a căror acordare a reprezentat condiția neplății premiului anual nu s-au acordat. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedereurmătoarele considerente: Astfel cum a reținut și instanța de fond, premiul anual pentru anul 2010 a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din L. nr. 330/2009, în vigoare din data de 8 (...), care prevedea următoarele: „(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. (4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul."; L. nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile 39 lit. w) din L. nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/(...), în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. Art. 8 din L. nr. 2. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/(...), în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."; Atât prin acțiunea formulată, cât și prin recursul de față recurentul reclamant a susținut că prin această dispoziție legală au fost încălcate prevederile constituționale ce reglementează principiul neretroactivității legilor, considerând că dreptul membrilor de sindicat reprezentați de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat la data intrării în vigoare a legii noi, cu toate că plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, au apreciat că aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C., considerând că lipsirea lor de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept câștigat reprezintă o ingerință care are ca efect privarea acestora de proprietate, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. S. din Î. T., având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art.25 alin.4 din L. nr.330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din L. nr.2.. Curtea constată ca fiind nefondat motivul de recurs prin care se invocă încălcarea principiului neretroactivității prin aplicarea legii în vigoare în anul 2011 în privința premiului anual aferent anului 2010, având în vedere în acest sens faptul că prin D. nr. 115/(...) referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. { H. "file:///D:\P.- vechi\My%20Documents\Documents%20and%20Settingsusersintact%203.0ca cheLegislatietemp39456200136978.htm" |2.} privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice Curtea Constituțională a statuat că aceste prevederi legale sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art.20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art.41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 44 - Dreptul de proprietate privată. 9 Prin această decizie Curtea Constituțională a reținut că „nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din { H. "file:///D:\P.- vechi\My%20Documents\Documents%20and%20Settingsusersintact%203.0ca cheLegislatietemp39456200068397.htm" |Constituție}, care garantează salariaților dreptul la salariu";. Pe de altă parte, Curtea Constituțională a reținut că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, conform considerentelor reținute in extenso de instanța de fond prin sentința atacată. Referitor la statuarea în sensul că nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.(2) din { H. "file:///D:\P.- vechi\My%20Documents\Documents%20and%20Settingsusersintact%203.0ca cheLegislatietemp39456200068397.htm" |Constituție}, Curtea Constituțională a subliniat că „dispozițiile art.8 din L. nr.{ H. "file:///D:\P.- vechi\My%20Documents\Documents%20and%20Settingsusersintact%203.0ca cheLegislatietemp39456200136978.htm" |2.}, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii."; Practic, acest drept nu a fost negat, nu a fost refuzat la plată de către debitor, anume, S. Român, ci s-a dispus plata acestuia într-o altă modalitate decât cea clasică, anume, prin plata unor drepturi salariale majorate față de cele plătite în anul precedent. Prin urmare, nu a fost afectată substanța dreptului, pentru a se putea vorbi despre efectul retroactiv al dispozițiilor art.8 din L. nr. 2., ci s-a reglementat, prin aceste prevederi legale, modalitatea de plată a dreptului litigios, plată ce urma a fi făcută sub imperiul noii legi, astfel încât se constată o activitate a legii, iar nu o aplicare retroactivă a acesteia. Un alt motiv de recurs privește încălcarea art. 1 alin. (5) din L. fundamentală și a principiului statului de drept prin interpretarea legii în sensul reglementării unor drepturi pur formale. Cercetarea acestuia se impune a fi făcută odată cu motivul de recurs referitor la constatarea că aceste majorări salariale în anul 2011 nu s-au mai acordat, raportat la dispozițiile art. 8 din L. nr. 2. și ale art. 25 din L. nr. 330/2009, la expunerea de motive ale Legii nr. 2., la modul efectiv de transpunere în calculul matematic al sumelor prevăzute de textele celor două articole de lege și la semnificația termenului „majorare"; din textul art. 1 al Legii 2.. Practic, recurenții afirmă că statuând prin dispozițiile art. 8 din L. nr. 2. că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";, statul practic a eludat obligația de plată a acestui premiu anual. Se constată, sub acest aspect, că din expunerea de motive a legii rezultă această intenție a legiuitorului, de cuprindere în majorările salariale aduse în anul 2011, a premiului anual pentru anul 2010, alături de intenția de a recupera 10 parțial diminuarea de 25% a salariilor personalului din sectorul bugetar, astfel încât nu se verifică argumentul adus de recurenți sub acest aspect, în afirmarea faptului că practic nu s-ar fi plătit premiul anual pentru anul 2010. Ceea ce contestă recurenții, aducând chiar argumente de calcul, este posibilitatea imputării unei unice creșteri salariale asupra a două deziderate legislative; că, altfel spus, legiuitorul, afirmând că prin creșterile salariale de 15 % față de salariile de bază aferente lunii octombrie 2010, se achită și obligația de plată a premiului anual aferent anului 2010 și se și recuperează parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar, nu face decât să omită practic primul dintre aceste deziderate. Or, Curtea constată că nu reiese din expunerea de motive a legii faptul că se tinde, prin măsurile reglementate de L. nr. 2., la o recuperare a diminuării salariale din sectorul bugetar exact cu acest procent de 15 % aplicat salariului aferent lunii octombrie 2010, ci din lecturarea întregii expuneri de motive și a legii, interpretând-o în ansamblul său, cu luarea în considerare a tuturor dispozițiilor sale, se ajunge la concluzia că intenția legiuitorului a fost de a recupera parțial diminuarea cu 25 % a salariilor personalului din sectorul bugetar și de a cuprinde în creșterea salarială reglementată plata premiului anual pentru anul 2010, urmărind deci un dublu scop, la care se împarte măsura de creștere salarială cu 15 %. Argumentul dedus de reclamanți, în susținerea poziției lor procesuale, din afirmata imposibilitate a stabilirii la data edictării Legii nr. 2. (în anul 2010) a cuantumurilor premiilor anuale aferente fiecărui bugetar pentru anul 2010 (ce se pot stabili doar după urmarea procedurii financiare de calcul și raportare între ordonatorii de credite), nu este de natură a conduce la altă concluzie, în condițiile în care, desigur, la data edictării Legii nr. 2., s-a avut în vedere un deziderat legislativ, bazat pe calcule globale, iar nu pe calcule individuale. Pe de altă parte, nu pot fi primite nici argumentele prezentate de recurent prin raportare la modul de redactare a art. 1 din L. nr. 2. în comparație cu terminologia folosită în art. 8 din L. nr. 2., întrucât trimiterea pe care art. 8 o face la majorările ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar „potrivit prevederilor prezentei legi"; este clară și lasă a se înțelege că tocmai acele majorări dispuse în art. 1 din lege sunt cele ce au avut în vedere și sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010. În raport de cele reținute mai sus Curtea de A. constată ca fiind neîntemeiate și criticile recurentului privind încălcarea art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. E. a D. O. P. anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art.1 din { H. "file:///D:\P.- vechi\My%20Documents\Documents%20and%20Settingsusersintact%203.0ca cheLegislatietemp39456200067036.htm" | Primul Protocol adițional } la { H. "file:///D:\P.- vechi\My%20Documents\Documents%20and%20Settingsusersintact%203.0ca cheLegislatietemp39456200067035.htm" |C.}, dar dispozițiile legale menționate prevăd doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Curtea de A. apreciază că ingerința S.ui în dreptul reclamanților, constând în măsurile luate de către legiuitor în privința premiului anual pentru anul 2010, au urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular. 11 Este de menționat în acest context și faptul că prin D. nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege, Curtea Constituțională a reținut că „se menține în continuare existența unei amenințări la adresa stabilității economice a țării, deci, implicit, la adresa securității naționale, în acest sens, Curtea având în vedere expunerea de motive la legea criticată …"; Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de S. S. din Î. T.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 9061 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: A.M.I. 12
| ← Decizia nr. 3894/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2624/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
