Decizia nr. 5033/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5033/R/2012
Ședința publică din data de 5 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1469 din 1 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta Ș. CU C. I-V. „. C. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtului P. municipiului B. M. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța din oficiu invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul C. Local al M. B. M.
De asemenea, se constată că la data de 27 noiembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra recursului și asupra excepției invocate, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererile de recurs.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.4558/100/(...), S. L. D. Î. M., în numele membrului de sindicat Z. M., a chemat în judecată pe pârâții: Ș. CU C. I-V. „. L. C. B. M., C. LOCAL B. M., P. M. B. M. solicitând obligarea unității de învățământ la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., pe trei ani anteriori introducerii acțiunii și până la data de (...), actualizate în funcție de indicele de inflație, până la data efectivă a plății și obligarea consiliului local și a instituției primarului la alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate.
În fapt, s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al R., partea I, nr. 82/(...).
P. art. 1 alin (1) lit. (b) din OG nr. 1., „coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, față de nivelul din
31 decembrie 2007";, iar conform lit. c) a aceluiași articol: „ pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 ianuarie -31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 259,593 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0.,168 lei, respectiv o creștere de 6%;
- 1 octombrie-21 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00: 291,678 lei , respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru această perioadă poate deveni
299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv produsul intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii";.
În drept, s-au invocat prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ale art. 67 din L. nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din L. sindicatelor nr. 5., ale art. unic din L. nr. 2., ale OG nr. 1., ale
Deciziei Curții Constituționale nr. 122/(...) și ale Constituției R..
Pârâții: P. M. B. M. și C. local al M. B. M. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au invocat excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 1469/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M., s-a admis cererea formulată și precizată de S. L. din Î. M., împotriva pârâților: Ș. cu clasele I-V. „I. L. C. B. M., C. Local B. M., P. M. B. M. și, în consecință, a fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. „I. L. C. B. M. să calculeze și să plătească reclamantei Z. M. drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., pentru perioada (...) -(...), actualizate înfuncție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții: C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unității de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor salariale acordate reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M., instanța a reținut că, potrivit art. 1 din H.G. 538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Această H.G. 538/2001 își găsește aplicabilitate în speță atâta timp cât H.G. nr. 2192/2004 se aplică începând cu anul financiar 2005 doar pentru uni- tățile de învățământ preuniversitar de stat din județele-pilot nominalizate prin hotărâre a G., județul M. nefiind printre acestea, iar H.G. 1618/2009 doar din anul școlar 2010-2011.
Art. 167 al. 3 din L. 84/1995 menționa că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, care cuprinde și cheltuielile de personal -. drepturile bănești pretinse de reclamanți, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
P. art. 19 din L. 273/2006 „bugetele locale și celelalte bugete prevăzute laart. 1 alin. (2) se aprobă astfel:a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe și interne și bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor, județelor și de C. G. al M. B., după caz; b) bugetele instituțiilor publice, de către consiliile prevăzute la lit. a), în funcție de subordonarea acestora.
(2) Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite. R. bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";, iar conform art. 21 al. 2 și 3 din același act normativ, primarii unităților administrativ teritoriale sunt ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, iar conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri din bugetele locale sunt doar ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
S-a mai reținut că reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții C. Local B.
M. și P. M. B. M. în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitatea de învățământ pârâtă - de acești pârâți, în condițiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat și angajator, și o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracție de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca și a altor categorii de angajați din sistemul bugetar, este stabilită prin lege și asigurată inclusiv de la bugetul de stat .
Conform art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la pro- punerea primarului bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, iar potrivit art. 36 al. 6 lit. a asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În baza art. 63 al. 5 lit. c din L. 215/2001 primarul, în exercitarea atribuțiilor privind serviciile publice asigurate cetățenilor, ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) - d.
Legitimarea procesuală a acestor pârâți nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la prevederile legale evocate ce constituie temeiul pretenției formulate împotriva lor.
Fiind chemate în judecată raportat la calitatea lor de autorități publice locale, devin incidente dispozițiile art. 1 al. 1 și art. 2 al. 1 lit. b din L. 554/2004, atât consiliul local, cât și primarul având atât capacitate, cât și calitate procesuală.
Pe fondul cauzei tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Conform adeverinței nr. 237 din (...), în perioada (...)-(...), reclamanta a fost detașată în funcția de profesor la unitatea pârâtă Ș. cu clasele I-V. „ I. L. C. B. M.
Prin dispozițiile OG nr. 1. privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 1., a stabilit alți coeficienți de multiplicare pentru perioada octombrie -decembrie 2008 și a amânat aplicarea Legii 2. pentru aprilie 2009, în preambulul ordonanței arătându-se că aceasta este determinată de contextul economic dificil care se reflectă și asupra R..
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin decizia nr. 1. noiembrie 2008, publicată în M.O. al R., partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, Guvernul a emis O. nr. 151/. din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 a modificat denumirea OG nr. 1., prin art. I pct. 2 și 3, a redus în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a OG nr. 1..
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 8. iunie 2009, publicată în M.O.- Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, a constat neconstituționalitatea art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 151/., invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr. 1..
În analiza ordonanței Curtea reamintește că s-a mai pronunțat asupra unei reglementări similare (O. 1.) prin decizia nr. 1221/(...) și a statuat că adoptarea ordonanței de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă art. 1 alin. 5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.Raportând cele reținute prin considerentele deciziei nr. 1221/ (...) la noua sesizare Curtea a constatat că acestea sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea O. nr. 151 /..
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin decizia nr. 9. iunie
2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009 Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din OUG 151 concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar, având în vedere aceleași considerente ca și cele expuse prin decizia 1. .
Curtea a mai menționat că ar fi discriminatoriu ca numai unele prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să își producă efectele pentru perioada de până la data de (...) și cele care vizează perioada de după (...) să fie neconstituționale și să își înceteze aplicabilitatea prin efectul unei decizii de admitere, în condițiile în care art. I pct. 2și 3 este lovit de același viciu de neconstituționalitate extrinsec, întrucât creșterile salariale preconizate prin L. 2. nu au fost acordate nici pentru anul 2008 și nici pentru anul 2009, contrar voinței P.ui.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art. 2 din
OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/., prevederi constatate ca neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Așa fiind legislația în materia salarizării cadrelor didactice din învățământ, îi revine instanței de judecată sarcina de a stabili care este valoarea coeficienților în condițiile necorelării ordonanțelor de urgență cu deciziile Curții Constituționale.
Prin Decizia nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in
Monitorul Oficial nr. 350 din (...) Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie
2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 1., nr. 151/. și nr. 1/2009.
P. art. 330^ 7 al. 4 C.pr.civ., dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În conformitate cu această decizie, tribunalul a reținut că se impune ca reclamantei să i se achite diferența drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor OG nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2. și, în consecință, a admis cererea formulată pentru perioada (...) -(...) potrivit dispozitivului.
Instanța a obligat pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. să aloce unităților de învățământ sumele necesare pentru plata drepturilor salariale menționate, având în vedere aceleași considerente care au fundamentat respingerea excepțiilor lipsei calității și capacității procesuale pasive a acestora.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs pârâții: C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M., arătând următoarele:
P. prevederilor art. 77 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, „(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, „de primar sau de președintele consiliului județean."
S-a mai arătat că, în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din L. nr. 215/2001, republicată, C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
P. art.20 din L. nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, conform art. 36 din L. nr. 215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărârile consiliului local ... » conform art. 61 din L. nr. 215/2001, republicată).
Se mai invocă faptul că, C. Local al municipiului B. M. a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. P. dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, P. în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 63 alin. 1 lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu C. Local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa.
Pe fond, recurentul C. Local al municipiului B. M. a susținut că acțiunea este inadmisibilă întrucât este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu, astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod. procedură civilă.
Intimatul S. L. al Î.ului Preuniversitar M. a depus întâmpinare în data de (...),solicitând respingerea recursurilor și menținerea hotărârii recurate.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâtul C. Local al M. B. M.
Analizând recursul formulat de pârâtul P. M. B. M., prin prisma motivelor derecurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estenefondat pentru următoarele considerente:
P. disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
P. disp.art.17 din aceeași hotărâre, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E.
și C., se asigură doar anumite cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar, printre care nu se regăsesc și cele privind salarizarea personalului din învățământ. În mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită, pentru perioada (...) -(...), la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., drepturi de care aceasta a fost lipsită în mod nejustificat. Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului. În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Astfel, nu se poate reține că recurenții nu au capacitate procesuală și calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezentaacțiune, aceștia având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului. Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență: 1. un viceprimar - președinte; 2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; 3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; 4. unul-doi directori ai unităților de învățământ; 5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene. Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor. Curtea mai constată faptul că recurentul nu a fost obligat la plata salariilor către reclamantă, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamantă și primar. Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2.. Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii. Pentru toate aceste motive, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanta nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri. În ceea ce privește recursul formulat de C. Local al M. B. M., se reține căacest recurs este tardiv introdus, având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe a fost comunicată la data de (...), iar recursul a fost declarat la data de (...), după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de disp. art.215 din L. nr.62/2011. Acest termen este unul imperativ, iar neexercitarea recursului în acest termen atrage decăderea, în temeiul disp. art.103 alin.1 Cod.proc.civilă. Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de P. M. B. M. și, ca tardiv introdus, recursul C.UI LOCAL AL M. B. M. și se va menține sentința primei instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de P. M. B. M. și ca tardiv introdus recursul C.UI LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr.1469 din 1 octombrie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI S.-C. B. I.-R. M. C. M. G. G. C. Red.CM/dact.MS; 2 ex./(...); Jud.fond: Tribunalul Maramureș: B.G. .
← Decizia nr. 3913/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/218, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
---|