Decizia nr. 703/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 703/R/2012
Ședința publică din data de 15 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. S., P. O. B. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 1910 din 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâtul intimat C. S. Ș. B. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 februarie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1910 din 18 octombrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții
P. O. B. S. și C. local B. S..
A fost admisă acțiunea civilă formulată de S. L. din Învățământ M., în numele membrilor de sindicat: M. F., M. C., J. I., A. M., T. A., O. R., M. F., S. S.,
P. E., în contradictoriu cu pârâții: C. Ș. S. B. S., C. Local B. S., I. P. O. B. S. și Ministerul Finanțelor Publice B. și în consecință a fost obligat C. S. Ș. B. S. la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010 în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzute de L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu precum și la plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar 2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății. Au fost obligați pârâții C. local B. S., I.
P.ui orașului B. S. și Ministerul Finanțelor Publice la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
Ministerul Finanțelor Publice instanța reține: M. F. P. în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâții P. orașului B. S. și C. local B. S. tribunalul apreciază că pârâții au calitate procesuală pasivă întrucât primarul are calitate de ordonator principal de credite (art. 21 din L. nr. 273/2006) conform art. 4 din OG nr. 2. " (1) ordonatorii principali de credite bugetare, au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii";. Aliniatul (2) " virările de credite bugetare prevăzute la alin.1 se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare și ale art. 49 din legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale";.
Conform art. 167 din L. nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, C. local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar. Drept urmare P. și C. local au calitate procesuală pasivă și au fost obligați a aloca sumele necesare pentru plata drepturilor bănești.
Pe fondul cauzei, sindicatul se prezintă în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul de la fila 12 care au început efectuarea concediilor de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, după cum rezultă din adeverința depusă la fila 13, respectiv la data de (...) și (...).
În acest sens, potrivit deciziei nr. 20 din dosarul nr. 20/2011 a Î. C. de C.
și Justiție dată în interesul legii se stabilește că art. 1 din L. nr. 1. raportat la art. 150 (fost 145) din Codul muncii, art. 103 lit.a) din L. nr. 128/97 cu modificările ulterioare și art. 7 din H.G.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică…. sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic auxiliar din unitățile de învățământ preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anilor 2009-
2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1. respectiv 3 iulie 2010.
Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediul de odihnă potrivit art. 103 lit. 1 din L. nr. 128/97 modificată și completată.
Potrivit art. 145 al. 3 Codul muncii „Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu";.
D. adeverințele depuse, sus menționate rezultă că indemnizația de concediu a fost calculată și plătită cu o reducere de 25% începând cu (...), după intrarea salariaților în concediu.
Potrivit art. 28 al. 4 din Contractul Colectiv de M. la N. I. Ș. J. M. 2008-
2009 coroborate cu art. 29 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-
2008 „pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu
Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu.";
Așadar, acțiunea a fost considerată ca fiind întemeiată în virtutea dispozițiilor legale sus menționate și a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul P. O. B. S. și C. Local B.
S. solicitând modificarea sentinței atacate prin scoaterea O. B. S. prin primar, precum și a C.ui B. S., din cauza de față.
În motivarea recursului pârâții au arătat că nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât cheltuieli complementare ale unităților de învățământ, aflate în raza de activitate administrativ teritoriale.
Instituțiile pârâte, nu pot fi obligate astfel, la asigurarea acestor sume, din bugetele proprii, aceste fonduri(privind drepturile de natură salarială) fiind alocate bugetelor locale, anual, de la bugetele de stat, repartizarea sumelor, către reclamant fiind condiționată în totalitate de alocarea sumelor, de la bugetul de stat. Ca urmare hotărârea instanței, de obligare la asigurarea sumei, la valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, nu are temei legal deoarece, obligația de alocare a acestor sume fiind alocate de la bugetul de S., instituția fiind responsabila, doar de repartizarea acestor sume, nu pot fi considerați ca fiind în culpă procesuală, pentru plata cu întârziere a sumelor solicitate, astfel obligarea acesteia la plata sumelor la valoarea actualizată în funcție de rata inflației neavând temei.
Astfel, conform art. 167 alin. 1 din L. Î.ului 84/1995 cu modificările și completării ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică a inspectoratelor școlare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile, pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are I obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor Publice, care înaintează la C. N. pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar de S.,care propune spre aprobare M. E. și C., criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri (art.33 HG.2192/2004-cu completările și modificările ulterioare).
În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, veniturilor extrabugetare și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale.
Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual, și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate.
În continuare, raporturile de drept procesual, nu pot lua naștere decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv, rapoartele de muncă. Însă, între I. P.ui și/sau C. Local B. S., pe de-o parte, și reclamant pe de altă parte, nu pot lua naștere raporturi de munca în sensul art. l0 și 14 din Codul Muncii. Acestea, iau ființă între directorul unitățiide învățământ și cadrele didactice,potrivit art. 11, alin 5 din L. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, întrucât angajarea pe post, se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare,semnată de I. Ș. G.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării
Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor băneștisolicitate de reclamant..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică și invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Drepturile pretinse de reclamanți s-au născut în baza contractului colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al județului M. în care Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de parte, iar potrivit art.167 alin. 3 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea să se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.
Potrivit art. 8 din L. nr. 69/2010 a responsabilității fiscale-bugetare Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscală-bugetară.
Același acte normative prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificării bugetare.
În rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugetul
și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor fondurilor speciale, precum și utilizarea sumelor reținute în conformitate cu prevederile art.21 alin.4 din L. nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situația economică și bugetară publicat, precum și opinia C.ui fiscal cu privire la acesta.
Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistența financiară din partea U. Europene și a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificărilor bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice și pentru plata contribuției R. la bugetul U. E.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M. F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M. F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art. 14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Prin D. nr.10/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că: „în aplicarea dispozițiilor art.60 din C.pr.civ., raportat la art.19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și art.1-4 din O.G. nr. nr.2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulari și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de
L. nr.3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Față de prevederile de mai sus, pârâtul solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții P. O. B. S. și C. Local B. S., Curtea constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea unității școlare la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2009-2010, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu 10 zile anterior plecării în concediu precum și plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâților P. O. B. S. și C. Local B. S. laasigurarea sumelor necesare plății.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită plata drepturilor de natură salarială, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Prin urmare bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, reprezintă sursa de finanțare a acesteia, unitatea școlară fiind cea căreia îi revine obligația, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariații săi - membrii de sindicat.
Atribuțiile C. Local reies din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
P. are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. 215/2001 și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din același act normativ.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., Curtea constată, cu opinie majoritară, că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Față de conținutul cererii deduse judecății în fața instanței de fond, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice are un caracter accesoriu în raport de petitul principal formulat în contradictoriu cu angajatorul prin care se solicită plata drepturilor de natură salarială. Practic, prin introducerea acestui pârât în proces, se urmărește obligarea acestuia la alocarea către pârâtul din cererea principală a fondurilor necesare pentru plata drepturilor de natură salarială solicitate. Prin urmare, partea reclamantă nu invocă existența unui raport obligațional direct cu pârâtul recurent, ci are în vedere raporturile care subzistă între pârâta - unitatea de învățământ, ca instituție bugetară și Ministerul Finanțelor Publice, ca ordonator principal de credite.
Însă calitatea de ordonator principal de credite a M. F. P., în lipsa unei dispoziții legale exprese, nu generează o obligație implicită de alocare a fondurilor necesare către instituțiile bugetare, în sarcina cărora s-au instituit obligații de plată, sau după caz, de alocare, a unor drepturi salariale. Cu alte cuvinte, atribuțiile M. F. P. în domeniul finanțelor publice nu conțin o obligație de garanție sau de despăgubire, astfel că între acest pârât și instituțiile bugetare pârâte nu există un raport juridic obligațional.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între
Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza legii.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a, g, h și i din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ, obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările șicompletările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul
Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În sensul expus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, în recurs în interesul legii, stabilind că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din C.pr.civ. decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată. Chiar dacă decizia în interesul legii privește cererea de chemare în garanție, care are un caracter incidental, Curtea apreciază că efectele acesteia se impun a fi extinse și în cazul cererilor accesorii, respectiv în situațiile în care Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată ca pârât, tocmai datorită finalității identice a celor două tipuri de cereri. Ținând seama de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 C.proc.civ., Curtea va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât. Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, având în vedere considerentele expuse anterior, va fi respins ca nefundat recursul declarat de C. Local B. S. și P. O. B. S., împotriva aceleiași sentințe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva Sentinței civile nr. 1910 din 18 octombrie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Menține restul dispozițiilor din sentință. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. S. și P. O. B. S., împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012. PREȘED.TE JUDECATORI I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie parțial separată Aflat la seminar Semnează Președintele C. de A. C. G. G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: C. M. Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M. Consider că recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, este nefondat, pentru următoarele considerente: Drepturile salariale ale personalului din învățământ se asigură din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Potrivit art.40 din H.G. nr.2192/2004, după aprobarea legii bugetului destat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Conform art.3 alin.3 din H.G. nr.1618/2009, repartizarea sumelor defalcatedin taxa pe valoarea adăugată, aprobate prin legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B. se face prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B., cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare. Astfel, M. F. P. îi revin atribuții însemnate în ceea ce privește chiar alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, în baza dispozițiilor legale și convenționale în vigoare, astfel încât în mod corect prima instanță a obligat acest pârât la asigurarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de către reclamanți prin acțiune. Mai consider că, deși în anul 2011 a fost pronunțat un recurs în interesullegii privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de cătreinstituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3., efectele acestei decizii pronunțate în interesul legii nu poate fiextins și situațiilor în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar. Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că: În aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege. În primul rând, consider că, astfel cum rezultă din considerentele acesteidecizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 500/2002 - Parlamentul României" | 500/2002} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din O. G. { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "O. nr. 2. - Guvernul României" | 2.} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar."; De asemenea, la punctul 2 al deciziei, denumit „. jurisprudențial";, s-au reținut următoarele: „Prin recursurile în interesul legii se arată că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii decredite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar."; La punctul 3 din decizie, denumit: „. pronunțate de instanțele judecătorești";, s-au reținut următoarele: „ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completărileulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. 3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional."; În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „ Rec ursurile în interesul legii vizează aceeaș i problemă de drept r eferitoare la interpretarea și aplicarea di spozițiilor art. 60 di n Codul de procedur ă civilă raportate l a art. 19 din L. n r. 500/2002 privin d finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1 -4 din O. G. nr. 2. privind execut area obligațiilor de p lată ale instituțiilor publice, stabilite pri n titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la chemarea în garanție a M. F . P. în litigiile vizâ nd acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe ed ucaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar."; Consider astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu privire la problemele de drept asupra cărora inst anțele au pronunțat soluții diferite, se reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa decât cererea cu care a fost investită legal, respec tiv do ar ches tiune a cerer ii de c he mar e în g ar anț ie a M . F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate personalului bugetar . De altfel, conform art.3305 din Codul de p rocedur ă c iv il ă, recur sul în in teresul leg ii es te ad mis ib il do ar d ac ă se f ace dovad a c ă proble mele d e drep t c are f or me az ă ob iec tul judec ăț ii au f ost soluț ion ate în mod d if erit pr in ho tăr âr i irevoc ab ile. În al doilea rând, consider că asemenea litigii vizând acordarea unor drep tur i de n atur ă s al ar ial ă person alul u i buge tar, respec tiv person al d id ac tic, person al d in s is te mu l s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, se judec ă în tr -un c adru procesu al în c are M in is terul F in anțelor Publ ice are c al itate a de pârât, solicitându-se de c ătre recl aman ț i obl ig are a aces tu ia l a aloc are a f ond urilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te acț iu n i, s au l a as igur are a f inanț ăr ii neces are, de aprox imativ 7 an i de z ile, invoc ându -se în principal preveder ile Leg ii nr . 500/2002 pr iv ind f in anțele publ ice , cu modificările și completările ulterioare, dar și cele ale Ordon anțe i G. nr. 2., mai ales pr in excepț iile l ipse i c al ităț ii proces u ale p as ive invoc ate de c ătre aces t min is ter. Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, încalitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de cătreinstanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și în contencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată. Consider c ă, în to ată ace as tă per io ad ă, p rob ab il în ur ma pr ac tic ii cons tan te a ins tanțelor ju dec ătoreș ti de obl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a de f onduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a inve s tit cu leg itimar e pro cesu al ă de a exerc ita recursul în in teresul leg ii, respec tiv proc urorul gener al al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i col eg iile de conducere ale curț ilor de apel nu au cons tatat c ă ace as tă proble mă de drep t ar f i f ost soluț ion ată d if erit de c ătr e ins tanțele judec ătore ș ti, nef iind pro mov at un recurs în in teresul leg ii în aces t sens. Po tr iv it ar t.329 al in .1 d in Codul de pr ocedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost mo d if ic at pr in L. nr.2 19/2005, P. gener al al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in oficiu sau la cererea ministrului ju s tiț ie i ș i coleg iile de conducere ale curț il or de apel, au dre p tul, pen tru a as ig ur a in terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a l eg ii pe în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C. ș i Jus tiț ie s ă s e pronunțe asupr a ch es tiun ilor de drep t c are au f ost soluț io n ate d if erit de c ătr e ins tanțele judec ătore ș ti. Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens. Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență. În al treilea rând, începând cu anul 2005, P. general al Parchetului de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie ș i, ul ter ior, coleg iile de conducere al e curț ilor de apel au s es iz at În al ta Cur te d e C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunț are a unor decizii în interesul legii privind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alulu i bugetar, respectiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din s is te mul jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i, în care au f ost ataș ate ș i ex amin ate ho tăr âr i judec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c ar e, în calitate de pârât în cererile de alocare a f ondurilor neces are pl ăț ii drep tur ilor s al ar iale f igur a M in is te rul F in anțelor Publ ic e, invocându-se prevederile Legii nr. 500/2002 și cele ale Ordon anțe i G. nr. 2., f ăr ă a se cons tata vreod ată soluț ion are a d if er ită a unor ase me ne a cerer i de c ătre ins tanțele judec ător eș ti, dec i n ic i nece s itate a ses iz ăr ii in s tanțe i supr e me cu pronunț are a unu i rec urs în in teresul leg ii î n aces t sens. În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie a p ronunț at, în ur ma u nor ase mene a ses iz ăr i pr iv ind dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person alu lu i buge tar, respec tiv person al d id ac tic, p erson al d in s is te mul s an itar, person al d in s is te mul jus tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i, ur măto arele dec iz ii: nr.23/(...) (dos ar nr.31/2005), nr.12/(...)(dosar30/2006),nr.36/(...)(dosar4/2007), nr.21/2008 (dosar nr.5/2008), nr.23/(...)( dosar nr.6/2008),nr.24/(...) (dosar nr.7/2007),nr.46/(...)(dosar27/2008),nr.41/(...),nr.33/(...)(dosar 20/2009), nr.28/(...) (dos ar nr .5/2009) ș i nr.37/(. ..)(dos ar nr.23/20 09 ), av ând în fiecare d in tre aces te dos are ataș ate ho tăr âr i jud ec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i ch iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor Publ ice l a al oc are de f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i aceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanțel or judec ătoreș ti în ac es t sens, ceea ce nu per mite în prezen t e x tindere a ef ectulu i r ecursulu i în in teresu l leg ii soluț ion at pr in dec iz ia nr.11/2010 ș i asupr a unor ase me ne a cerer i de che mar e în judec ată. În al p atrule a r ând, în acț iun ile pr iv ind drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale personalulu i d in s is te mul jus tiț ie i, încep ând cu anul 2005, P arche tul de pe l âng ă În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, pr in procurorul gener al ș i C.le de A. au f igur at în c al itate de p âr âț i, al ătur i de M in is ter ul F in anțelor Publ ice , ul timu l f iind che mat s ă aloc e f ondurile ne ces are pl ăț ii drep tur ilor b ăneș ti sol ic itate, f or mul ându -se chiar ap ăr ăr i f aț ă de exce pț ia l ipse i c al ităț ii pr ocesu ale p as ive invo c ată în aces te c auze de c ătre M in is terul F in anțelor Publ ice, î n te me iul Leg ii nr. 5 00/2002, as tf el încât este cer t c ă aceș tia au c unoscu t pr ac tic a ins tanțelor judec ăto reș ti d in ț ar ă în cee a ce pr iveș te ace as tă p roble mă de drep t ș i n u au cons ider at nece s ar, în to ată ace as tă per io ad ă, s ă ses izez e În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pr onunț are a unu i recur s în interesul leg ii în ace as tă ches tiune, as tf el încât nu se po ate pune proble ma ex tinder ii ef ectelor d ec iz ie i nr.10/2011 a Î. C. de C. ș i Jus tiț ie asupr a aces te ia. Pentru toate aceste considerente, consider că se impunea respingerearecursului formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. C. M. Judecător,
| ← Decizia nr. 477/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 825/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
