Decizia nr. 739/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 739/R/2012
Ședința din 20 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 2049 din 11 noiembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S.
L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. DE A. ȘI M., R., Ș. CU C. I-V. D., Ș. DE A. ȘI M., R., Ș. DE A. ȘI M. S., L. T. "B. V.", C. LOCAL R., P. C. R., C. LOCAL D., P. C. D., C. LOCAL R., P. C. R., C. LOCAL S., P. C. S., C. LOCAL V. DE S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 09 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 20 februarie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent P. orașului
V. de S. a depus la dosar note de ședință.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2049 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. B. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C.
Local V. de S. și P. orașului V. de S. invocată de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ
M. în contradictoriu cu pârâții Ș. de A. și M. R., Ș. cu clasele I-V. D., Ș. de A.
și M. R., Ș. de A. și M. S., L. T. „. V. din V. de S., C. Local R., P. comunei R.,
C. Local D., P. comunei D., C. Local R., P. comunei R., C. Local S., P. comunei S., C. Local V. de S., P. orașului V. de S. și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ș. de A. și M. R., Ș. cu clasele I-V. D., Ș. de A. și M. R., Ș. de A. și M. S., L. T. „. V. din V. de S. să calculeze și să plătească indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pen- tru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: A. G., B. P., B. M., B. D., B. A., B. M., B. E., B. M. A., B. V., B. G., B. M. L., B. Ana, B. I. M., B. M., B. M., C. V., C. M., C. Ana, C. Ana, C. Ana, C. A., C. M., C. I. K., C. L., C. C., C. P., C. V., C. P., C. A., C. V., C. P., C. I., C. I., C. P., D. M., D. P., D. V., D. M., D. I., D. M., F. I., G. M., H. D., H. M., K. L., L. A., L. C., L. P., M. A. C., M. L., M. P. Ana, M. H., M. G., M. M. M., M. M., N. F., O. M., P. P., P. M., P. A., P. P., P. P., R. Ana, R. M., R. V., R. I., R. I., S. I., S. M., S. D., S. M., S. O. M., S. T. R., S. M., S. E., T. M., T. Ana L., T. M., T. M., R. I., T. V., T. E., T. L., T. N., S. O. M. și P. I. G., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1. 2010, actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local R., P. comunei R., C. Local D., P. comunei D., C. Local R., P. comunei R., C. Local S., P. comunei S., C. Local V. de S., P. orașului V. de S. să asigure unităților de învățământ sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. este întemeiată, între reclamant și acest pârât neexistând nici un raport juridic care să justifice chemarea lui în judecată.
Lipsa calității procesuale pasive a M.ui F. P. este reținută și în Decizia nr. 10 din (...), pronunțată pe recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care potrivit dispozițiilor art. 3307 alin 4 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată. Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților consiliul local și primar, instanța a reținut următoarele: potrivit art. 1 din H.G. 538/ 2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";. Art. 167 al. 3 din L. 84/1995 prevede că „Finanțarea de bază a unită- ților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de per- sonal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bu- getele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";. Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative. Pârâții consiliile locale au fost chemați în judecată ca pârâți datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar primarii în calitate de ordonator principal de credite. Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din pers- pectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile le- gale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de asuporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite. Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calită- ții procesuale pasive invocate. În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice, la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă. Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic benefi- ciază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv uni- versitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și săr- bătorile legale."; Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă. Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...). D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școla- ră, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...). Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt în- dreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este preci- zată în art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, precum și în conformitate cu reglementările speciale indicate de pârâți, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%. Potrivit art. 1 din L. nr. 1.2010, „cuantumul brut al salariilor/solde- lor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în con- formitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%. L. nr. 1.2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...). În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1.2010, după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1.2010, cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%. Această interpretare o dă și Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 2., pronunțată pe recursul în interesul legii, când admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. însensul că: Stabilește că dispozițiile art. 1 din L. nr. 1.2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, raportat la art. 150 (fost art. 145) din Codul Muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1. 2010, respectiv 3 iulie 2010. Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului și a admis-o așa cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul P. orașului V. de S. a declarat recurs prin care a solicitat în principal, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului orașului V. de S. și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu primarul orașului V. de S., iar in subsidiar, dacă va fi respinsă această solicitare modificarea sentinței recurate in sensul ca primarul orașului V. de S. să fie obligat la plata sumelor prevăzute în sentință nu din bugetul propriu, ci de a plăti aceste sume cadrelor didactice în momentul in care vor fi repartizate sub acest titlu de la bugetul de stat, pentru că fiind ordonator principal de credite este obligat ca atunci când vin bani de la bugetul de stat pentru unitățile de învățământ să repartizeze aceste sume către aceste instituții. În motivarea recursului s-a arătat că primarul orașului V. de S. nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are un buget propriu, in calitate de P., astfel încât nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitate procesuală pasivă . Bugetul local aparține orașului, iar nu primarului. P. doar reprezintă orașul in relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și in instanță. Potrivit art. 3 din HGR nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, se prevedere modul în care se finanțează unitățile de învățământ. inclusiv în ceea ce privește sumele ce fac obiectul acțiunii reclamantului, A., unitățile de învățământ transmit situația către primării, care transmit mai departe către D. generală a finanțelor publice județene situația elevilor, în funcție de care se vor repartiza sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prin decizie a directorului D. generale a finanțelor publice județene. Acest articol coroborat cu art. 4 ind. 2 din HGR nr. 1618/2009, potrivit căruia în cazuri excepționale, când sumele calculate nu asigură plata drepturilor salariale la unitățile de învățământ, se pot efectua redistribuiri ale sumelor defalcate pe orașe, prin intermediul D. generale a finanțelor publice județene, conduce spre concluzia că aceasta singura in măsură să dispună și să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești în discuție. Potrivit HGR nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, art. 40, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre și cu asistenta direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar vor repartiza unităților administrativ teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și după caz fonduri din cotedefalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. A., sumele se asigură de către consiliul județean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice, iar nu de către primarul orașului și nu prin dispozițiile acestuia. Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale orice cheltuieli publice se realizează prin asigurarea resurselor financiare, ori, în situația noastră, resursele financiare pentru plata sumelor prevăzute in acțiunea reclamantului se realizează de către consiliul județean cu asistenta direcției generale a finanțelor publice din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, nu din bugetul local al orașului, cu atât mai puțin nu din bugetul primarului orașului V. de S. care nici nu are un buget propriu din care să fie finanțate asemenea drepturi bănești, așa cum s-a precizat mai sus, bugetul aparține orașului, iar nu primarului. Prin OUG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare se arată că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rad acestea își desfășoară activitatea, dar aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 16 din HG nr. 2192/2004, potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate și de la bugetul de stat și din alte surse, respectiv, venituri proprii. A., unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local, cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură nu din bugetul primarului, ci prin bugetele locale, ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume ce pot fi repartizate doar prin intermediul D. G. a finanțelor publice județene M. și nu de către primarul orașului. Prin notele de ședință depuse în (...), reclamantul a reiterat aceste critici. În data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare (f. 23-24), prin care a solicitat respingerea recursurilor, cu menținerea hotărâriiinstanței de fond. Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente: Obligația pârâtului recurent de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale acordate prin hotărârea atacată derivă din calitatea sa legală de ordonator principal de credite al bugetului local, expres prevăzut de art.21 alin.2 din L. nr.273/2006. A., dispozițiile art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";. Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin hotărârea atacată rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată. În cauza dedusă judecății, P. orașului V. de S. își justifică calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului V. de S.conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. În fine, soluția subsidiară propusă de recurent nu are în vedere că impedimentul de execuție bugetară invocat în sprijinul acestei soluții aparține etapei executării hotărârii, neputând să rupă obligația de plată a drepturilor salariale unui termen sau a unei condiții suspensive și neavând relevanță în raport de obligațiile legale ale ordonatorului principal de credite. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de pârât. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile numărul 2049 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2012. PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. G. S. D. L. D. G., C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: C. V.
| ← Sentința nr. 74/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2000/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
