Decizia nr. 819/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 819/R/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 28 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L.
D. Î. M. și pe pârâții intimați G. Ș. B., Ș. DE A. ȘI M. S., Ș. CU C. I-V. M. M., C. LOCAL S., P. C. S., C. LOCAL M. M., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea pârâților recurenți precizări.
La data de 30 ianuarie 2012, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor
Publice a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, se mai constată că la data de 9 februarie 2012, s-a depus întâmpinare și din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1985 din 28 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții
C. Local B., P. orașului B. invocată de aceștia prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M., în contradictoriu cu pârâții G. Ș. B., Ș. DE A. ȘI M. S., Ș. CU C. I-V. M. M., C.
LOCAL B., P. O. B., C. LOCAL S., P. C. S., C. LOCAL M. M., P. C. M. M. și în consecință:
Pârâții G. Ș. B., Ș. de A. și M. S., Ș. cu clasele I-V. M. M. au fost obligați să calculeze și să plătească indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: B. C. M. M., B. S., B. A., C. G., C. F. L., C. E., C. V., C. D. L., C. D. M., C. I. S., C. I., D. E., D. D., D. V. A., D. G., G. M., H. L. M., H. M. C., H. V., Mit S., M. G. G., M. G., M. F., M. E., M. M. G., O. A., P. I., P. D., P. L., S. T., Ș. N., Ș. Ș., S. A., S. V., T. A., T. G., T. L., T. D., T. I., T. R., T. L., T. I., V. V., Z. G., V. S., O. I., D. M., F. I., M. A., Ș. I., B. M., M. E., D. S., M. P., F. D., C. F. V., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1., actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B., P. orașului B., C. Local S., P. comunei S., C. Local
M. M., P. comunei M. M. au fost obligați să asigure unităților de învățământ sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 din C. muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...), iar indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu
25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a L. nr. 1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL B. și P. O.
B. solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului s-a susținut că, față de prevederile L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale
OUG nr.1/2000 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, prin care veniturile bugetarilor se diminuează cu 25%, iar în bugetul local al orașului B. pe anul 2011 nu sunt incluse sume pentru aceste plăți, efectuarea acestor plăți nu are temei legal.
În conformitate cu prevederile art. 145 alin.3 din C.muncii
„indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin
5 zile înainte de plecarea în concediu";. Așadar nu este culpa pârâților ca aceste plăți au fost întârziate, iar statele de plată au fost întocmite fără a se respecta termenul legal.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin D. M. prin întâmpinare (f.10-
14) a solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de
Tribunalul Maramureș.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au investit instanța competentă de jurisdicție a muncii cu verificarea legalității reducerii drepturilor cuvenite pentru perioada efectuării concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în temeiul dispozițiilor L. nr. 1., respectiv, cu solicitarea de a dispune instanța plata diferențelor salariale dintre sumele încasate cu acest titlu în baza L. nr. 1. și sumele care li se cuvin cu acest titlu fără aplicarea diminuării.
În cuprinsul art.1 din L. nr.1., s-au prevăzut următoarele: „Cuantumulbrut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
În ceea ce privește această problemă de drept, prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul oficial nr. 822/21 noiembrie 2009, s-a statuat că dispozițiile 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din C. muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind
S.utul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr.
250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-
2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 1., respectiv 3 iulie 2010.
În considerentele Deciziei nr. 2., s-a reținut că "(…)algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a H. G. nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prinraportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.(…)";
De asemenea, în considerentele deciziei amintite, s-a concluzionat faptul că „întrucât după intrarea în vigoare a L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.";
În ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a H. G. nr.
250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), care prevăd faptul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „această dispoziție normativă nu poate influența aplicarea criteriilor pe baza cărora se stabilește cuantumul indemnizației de concediu de odihnă. Ea reglementează doar plata în avans a acestor drepturi bănești, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariaților din învățământ";.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că prin aplicarea 1 din L. nr.
1., cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.
E. a D. O.
Curtea reține că dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.proc.civ.
În speță, așa cum rezultă din adeverințele eliberate de unitatea școlară reclamanții au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, iar reclamanții, iar indemnizațiile de concediu au fost reduse cu un procent de 25%, fără a se avea în vedere momentul efectuării concediului de odihnă.
Așadar, se impune a fi reținută incidența în cauză a L. nr. 1., doar începând cu data de 3 iulie 2010, întrucât fiind publicată în Monitorul Oficial nr.
441 din 30 iunie 2010, a intrat în vigoare în data de 3 iulie 2010, iar în speță o parte dintre zilele de concediu de odihnă au fost efectuate anterior acestei date. Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin L. nr. 1., care instituie diminuarea cu 25 % a indemnizațiilor, la situații născute înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâți împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga cele două unități de învățământ să plătească reclamanților diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă, doar pentru perioada de concediu anterioară datei de 3 iulie 2010, calculatăfără aplicarea diminuării de 25% prevăzută prin L. nr. 1. și cea efectiv încasată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâții C. LOCAL B. și P. O. B. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 28 octombrie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții G. Ș. B., Ș. DE A. ȘI M. S. și Ș. CU C. I-V. M. M. să plătească reclamanților diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă, pentru perioada de concediu anterioară datei de 3 iulie 2010, calculată fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută prin L. nr. 1. și cea efectiv încasată.
Menține restul dispozițiilor din sentință. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
Cu opinie separată în sensul respingerii recursului
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: C. V.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
G. G. C.
Consider că recursul formulat de C. LOCAL B. și P. O. B. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art.103 din L. nr.128/1997, dreptul la concediul anual deodihnă cu plată, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile șisărbătorile legale, la care este îndreptățit personalul didactic din învățământ
este stabilit pe ani școlari , prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă
este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari.
Conform pct.1 din decizie, denumit ". de drept care a generat practica
neunitară";,s-a reținut că "Recursurile în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fost art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii,
republicată, art. 10 3 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S .utul personalului
didactic, cu modificările și completările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr.
250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățilebugetare, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la cuantumul indemnizației de concediu aferent anului școlar 2009-2010, cuvenitpersonalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat.";
Analizând și punctul 3 al deciziei, ce privește "Soluțiile pronunțate de
instanțele judecătorești";, se reține că, printre hotărârile judecătorești anexatecererii de pronunțare a unui recurs în interesul legii, se regăsesc, la punctul
3.1. decizii ale unor instanțe judecată care au aplicat aproape toate dispozițiile legale și convenționale posibile, fără a stabili însă care dintre toate acestea erau în vigoare la data la care reclamantului i se cuvenea indemnizația de concediu de odihnă, care constituie lege specială și care lege generală, iar la punctul 3.2. decizii ale unor instanțe care nu au reținut nici o dispoziție legală aplicabilă concediilor de odihnă ale cadrelor didactice, ci doar prevederile L. nr.1..
Anterior pronunțării acestei decizii, Curtea de A. C., prin decizii irevocabile, care nu au ajuns însă a fi examinate în cadrul acestui recurs în interesul legii, a reținut o problemă de dr ept ce nu a fost analizată , astfel cum rezultă din examenul soluțiilor avute în vedere, de către instanțele ce au
pronunțat deciziile menționate la punctele 3.1 și 3.2 și, prin urmare, nici de
către Î nalta Curte de Casație și Justiție.
Această problemă de drept o constituie faptul că art.145 alin.2 din
C. muncii, constituia, chiar începând cu data adoptării acestuia, în anul
2003, nu numai di spoziție generală, ci chiar singura dis poziție în vigoare
privind cuantumul și data plății indemnizației de concedi u de odihnă.
În acest sens, potrivit art.298 alin.2 din C. muncii (L. nr.53/2003),
prevederile L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii alesalariatilor au fost abrogate, fiind abrogate și alte dispoziții contrarecodului.
Art. 3 din L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor prevedea că, pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație care nu poate fi mai mica decît salariul de baza, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere, luate împreună.
Conform art. 7 din aceeași lege, regulile privind durata concediului de odihna, inclusiv a concediului de odihna suplimentar, cuantumul indemnizației cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea și amânarea concediului de odihna, precum și compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc, în limitele și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, prin hotărâre a G., pentru salariații din administrația publica, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare.
În temeiul disp.art.7 din L. nr.6/1992 a fost adoptată H.G.
nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din
administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, care, la art.7 alin.1, a prevăzut că, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna și la alin.2, că mediazilnică a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.
Se reține astfel că și H.G. nr.250/1 992, adoptată în baza și în executarea unei legi abrogate (conform art.31 din Decretul Consiului de S. nr.16 din 3 februarie 1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnica
legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative ),
nu mai poate fi considerată ca fiind în prezent aplicabilă.
În temeiul art. 17 din H. G. nr. 250/1992, republicată, cu modificările ulterioare, modul d e efectuare a conce diului de odihnă cu venit personalului didactic se stabilea de M. Î.
M. E. N.e a adoptat astfel Ordinul nr.3251 din 12 februarie 1998
pen tru aprob are a co nced iulu i de od ihn ă al person alulu i d id ac tic, emis, conform
preambului actului, în aplicarea art.103 din L. nr.128/1997, a art.8 din
L. nr.6/1992 ș i a ar t.17 d in H.G. nr.2 50/1992, c are, la art.21, cuprindea
reglementări ce pr ivesc stabilirea in demnizației de co ncediu de odihnă ,
identice în conțin ut cu cele prev de art.7 alin.1 din H.G. nr.250/1992,
d ar c are nu pu te au "supr av iețu i"; ac telo r nor mative în te me iul c ăror a au f ost
adop tate, respec tiv L . nr.6/1992 ș i, impl ic it, a H.G. nr.250/1992, abrog ate pr in
noul Cod al muncii.
Identitatea de conținut a acestor prevederi legale ce privea u
stabilirea cuantumului indemnizației de concediu atât în cazul
personalului didactic, cât și în cazul tuturor bugetarilor, denotă că
niciodată cadrele didactice nu au avut prevederi speciale, derogatorii de
la normele generale privind stabilirea acestei indemnizații.
De altfel, art.145 alin.2 din C. muncii în forma în vigoare din 2003 și până la modificarea acestuia prin O. nr.65/2005, cuprindea aceleași prevederi, aplicabile pentru toți salariații, respectiv: " I. de concediu de
odihna reprezintă media z ilnica a veniturilor din luna/lunile în care este
efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu.";
De asemenea, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, nr.2001/2005, având ca parte semnatară și pe Ministerul Educației și Cercetării, prevedea, la art.59 alin.1, aceleași dispoziții cuprinse în art.145 din C. muncii în vigoare până în anul 2005, respectiv că:";
Pe durata concediului de odihnă sa lariații vor primi o indemnizație ce
reprezintă media zil nică a venitu rilor din luna/lunile în care este efectuat
concediul, multiplicată cu numărul zilelor de concediu, iar la alin.4 că
indemnizația se plătește înainte de plecarea în concediu.
Prin urmare, până în anul 2005, stabilirea indemnizației de concediu
de odihnă pe baza media zilnica a veniturilor din luna/lunile în care este
efectuat concediul, multiplicata cu nu mărul de zile de co ncediu, nu era o
prevedere specială aplicabilă doar pe rsonalului bugetar, sau personalului
didactic, ci tuturor salariaților acestei țăr i, atât din sect orul public, cât și
din sectorul privat , chiar dacă era in clusă, de fapt prel uată, din cadrul
normativ general, și în acte normative speciale.
Acesta este și motivul pentru care acest aspect, al stabilirii indemnizației de concediu de odihnă a personalului din sectorul public nu a ridicat
probleme deosebite până în anul 2005 î ntrucât, până la dat a intrării în vigoare a O. nr.65/2005, prevederile noului Cod al muncii în acest sens erau identice
cu cele prevăzute în H.G. nr.250/1992, deși temeiul calculării acesteia,începând cu anul 2003, trebuia să fie L. nr.53/2003 și nu o hotărâre de guvern ale cărei prevederi în acest sens erau abrogate.
În anul 2005, prin O. nr.65/2005, legiuitorul a considerat ca fiind
neces ar ă modificarea C. muncii ș i în pr iv inț a modu lu i de s tab il ire a
inde mn iz aț ie i de co nced iu de od ihn ă, mo tiv at de :";necesit atea îndeplinirii
angajamentelor asumate de R. în cadrul negocierilor privind Capitolul
13 " Ocupare și politici sociale" , de armonizare a legislației naționale c u acquis-ul comunitar";, ca o ". cuprinsă în Programul legislativ prioritar
pentru integrarea în Uniunea E.";.
Potrivit disp.art.145 alin.2 din C. muncii, astfel cum a fost
modificat prin O. nr.65/2005, deci a dispozițiilor în vigoare privind calculul indemnizației de concediu d e odihnă, aceasta reprezintă media
zilnică a drepturilor salariale cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile
și sporurile cu cara cter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în
care este efectuat concediul, multiplicată cu zilele de concediu.
Chiar dacă s -ar a precia că dispoziți ile H.G. nr.250/1992 privind
stabilirea indemnizației de concediu de odihnă, ar fi supraviețuit abrogării L.
nr.6/1992, în organizarea și aplicarea căreia a fost adoptată, dispozițiile sale preluate din cadrul normativ general de la data intrării sale în vigoare și până la adoptarea O. nr.65/2005, trebuiau considerate ca fiind implicit abrogate în
anul 2005, dată de la care sunt contrare cadrului normativ general stabilit de
C. muncii.
În expunerea de motive a O. nr.65/2005 s-a susț inu t c ă „Preveder ile
propuner ii leg isl ativ e pr iv ind C. munc ii sun t în concord anț ă cu leg isl aț ia
co mun itar ă în do men iu";.
De asemenea, în expunerea de motive a G. R. pentru adoptarea L. nr.371/2005, de aprobare a O. nr.65/2005, s-a ar ătat c ă:
„ În R apo ar tele de ț ar ă al U. E. pen tru an ii 2003 ș i 2004 s -a prec iz at c ă
ac tu alul Cod al mun c ii nu pre ia prevede r ile d irec tivelor în mater ie ale U. E. ș i,
mai ales, nu ur me az ă suf ic ien t de cl ar pr ac tic ile d in ț ăr ile me mb re ale U. E.";.
„În vederea îndeplinirii obligațiilor asumate și ca urmare a
negocierii cu partenerii sociali";, s -a s tab il it c ă es te neces ar ă, pr in tre al tele, ș i
modificarea prevederilor privind „Stabilirea și plata concediilor de odihnă"; ,
me nț ion ându -se c ă: „Integrarea europ eană înseamnă reglementări
europene. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește relațiile de
muncă";.
Ar f i de al tf el cu to tul anor mal ș i des igur, con tr ar in tenț ie i leg iu itorulu i, ce a
cons ider at în anul 2 005 c a f iind neces ar ă mod if ic are a C. munc ii ș i în pr iv inț a
mo dulu i de s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă, cons ider ată c a o
regle men tare europe an ă, c a în r apor tur ile de munc ă ale perso n alulu i d in sec torul
publ ic, respec tiv ale person alulu i d id ac tic , s ă se apl ice o ho tăr âre de guvern d in
anul 1992, e mis ă în te me iul une i leg i ab rog ate înc ă d in anul 2003 de c ătre C.
mu nc ii, c are a pre v ăzu t pr in d ispoz iț iile s ale modul de c alcul al aces te i
inde mn iz aț ii.
De altfel, potrivit art.63 din L. nr.2.: " Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la…";, urmată de menționarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.";, astfel încât o
regle men tare spec ial ă, derog ator i e, în acee aș i mater ie, ar trebu i prev ăzu tă
printru-un ac t nor mativ cel puț in de acel aș i n ivel cu regle me n tare a gener al ă în
materie.
Conform art.16 alin.1 și 2 din L. nr.2., în procesul de reglementare esteinterzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative. În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentarea materiei în reglementări unice, iar conform
art.17 din același act normativ, în vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogareaexpresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspect de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
Pentru motivele enumerate anterior, consider că, prin dispozițiile art.23 din O.nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual
din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr.
1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și aindemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, în prezent
aproape în totalitate abrogată prin L. cadru nr.330/200 9, nu se puteau repune
în vigoare dispozițiile abrogate ale H.G. nr.250/1992.
De altfel, întrucât dispozițiile art.23 din O.nr.10/2008 constituie de fapt doar norme de trimitere, potrivit disp.art.50 alin.4 din legea nr.2. privind
normele de tehnică legisl ativă, în situația modificării, completării și abrogării
dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau
abrogare trebuia avută în vedere situația juridică a normei de trimitere.
Mai mult, nicio reglementare ulterioară modi ficării C. muncii O. nr.65/2005, de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază, nu a
prevăzut, cu respect area dispoziilor art. 63 din L. nr.2. că, prin derogare de la
dispozițiile C. munci i, astfel cum a fost modificat și complet et în 2005, pentru
întregul personal di n sectorul public, s au pentru personal ul din învățământ,
indemnizația de concediu de odihnă se calculează diferit, respectiv potrivit
cadrului general în care aceasta se calcula anterior pentru toți salariații, indiferent de sectorul în care aceștia prestează activitatea.
De asemenea, potrivit art.67 din L. nr.2.:
"În cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.
În cadrul atribuțiilor sale C. Legislativ are obligația să identifice toate a dispozițiile legale care au sufeit evenimente legislative implicite și să propună P.ui și, respective, G. măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora.
Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completete sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.";
În speță însă, astfel cum am argumentat anterior, consider că dispozițiile
privitoare la calculul indemnizației pentru concediu de odihnă cuvenite personalului bugetar cuprinse în H.G. nr.250/1992 au fost abrogate implicit,
întrucât acestea nu constituiau prevederi speciale, ci preluau doar dispozițiile
generale aplicabile tuturor salariaților acestei țări, prevederi care însă începand cu anul 2005 au fost modificate prin C. muncii.
Mai mult, conform art.95 alin.1 din L. nr.128/1997, care la data adoptării
L. nr.1. era în vigoare, nefiind abrogat sau modificat prin L. nr.330/2009, " P.
d id ac tic de l a to ate nivelur ile înv ăț ămân tu lu i are drep tur i ș i obl ig aț ii care decurg
din legislația în vi goare, din prezentul statut, din carta universitară, precu m ș i
d in preveder ile con tr ac tulu i colec tiv de munc ă.";
Potrivit art.22 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă,în vigoare la data la care reclamanților trebuia să li se plătească indemnizația de concediu, la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă în instituțiile bugetare, părțile sunt reprezentate după cum urmează:a) de către conducătorul instituției bugetare sau de către locțiitorulde drept al acestuia;b) de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau decătre reprezentanții salariaților aleși conform preveedrilor art.20.
Art.59 alin.1 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-
2010 prevede că, pe durata concediului de odihnă, salariați i vor primi o
indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei
luni anterioare lu nii în care este e fectuat concediul, multiplicată cu
numărul de zile de concediu. I. de c oncediu nu poate fi mai mică decât
salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcție de
conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de
concediu.
Astfel, după modificarea art.145 alin.2 din C. muncii prin O. nr.65/2005, în co ncordanță cu art.2 38 din C. muncii, ce prevede că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederi le legale privind
drepturile salariaților au caracter minimal , Contractul Colectiv de M. U. la
N. N. pe anii 2007-2010, avându-l ca parte semnatară, din partea
instituțiilor bugetare și pe M. E. și C. , a modificat prevederile contractului
colec tiv de munc ă l a n ivel n aț ion al an ter ior în cee a ce pr iveș te cu an tu mul
inde mn iz aț ie i de od ihn ă cuven ite, apl ic ându -se, conform art.3 alin.1 lit.a) din contract, pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, de stat sau privat.
Mai mult, potrivit art.1 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2. „. contractante, reprezentate conform anexei nr.7, recunosc și acceptă pe deplin că sunt libere și egale în negocierea Contractului colectiv de muncă unic la nivel național și se obligă
să respecte în totalitate prevederile acestuia.";
Conform anexei nr.7 la acest contract, din componența comisiei de negociere a acestui contract a făcut parte și Ministe rul Educației și
Cercetării.
Av ând în vedere f ap tul c ă M. E. și C. a purtat negocieri în vederea
încheierii acestui contract, l-a semnat și s -a obligat să respecte în
totalitate prevederile acestuia, acest contract fiind le gea părților, se
reține că, de la d ata înreg is tr ăr ii aces tu ia l a M. M., S. S. ș i F., respec tiv de l a
d ata de (...), de când aces t con tr ac t colec tiv de munc ă ș i -a produs efectele, modul
de s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă a person alulu i d id ac tic a f ost
stabilit prin preveder ile con tr ac tu ale conv en ite de c ătre p ar ten er ii soc ial i, c are au
considerat ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, î n ace as tă pr iv inț ă,
art.145 alin.2 din C. muncii, modificat prin O. nr.65/2005.
Nu s-ar putea reține în acest sens că M. E. și C. ar fi nego ciat, semnat
și și -ar fi asuma t răspunderea să respecte preved eri aplicabile în
instituțiile subordonate, ce contravi n unui ordin emis de către același
minister sau altor dispoziții legale în vigoare.
De asemenea, Contractul Colectiv de M. la N. de R. de Î., deș i nu
cupr inde în mod exp res modul de c alcul al inde mn iz aț ie i de c onced iu, s tab ileș te
la art.6 alin.1, c ă drepturile salariaților prevăzute în acest contract nu
pot să reprezinte c auza reducerii alto r drepturi colective sau individu ale
care sunt recunoscute de legislație și contractul colectiv de muncă la
nivel național.
De fapt, în vara anului 2010, cand s-a pus problema executării și
aplicării dispozițiilor L. nr.1. pr iv ind cu an tu mul inde mn iz aț iilor de conced iu
de od ihn ă cuve n ite p erson alulu i d id ac tic d in înv ăț ămân t, orice autoritate
publică, respectiv angajator, avea în vedere un c adru legislativ și
convențional general, reprezentat de C. muncii și Contractul Colectiv de
M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 și un cadru legislat iv și co nvențional
special, care, în mod normal, treb uia să fie L. nr. 128/1997 privind
statutul personal ului didactic și L. cadru n r.3 30/2009 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice, contractul colectiv
de muncă la nivel de ramură și cele la ni vel de grupuri de unități.
În ceea ce privește această legislație specială, L. nr.128/1997, lege
specială care regle mentează unitar d repturile personal ului didactic din
învățământ, se reține că aceasta nu cuprindea nicio prevedere cu privire
la calculul indemnizației de concediu de odihnă cuvenit acestei categorii
de personal, făcând trimitere la legislația muncii în vigoare și la
prevederile contractelor colective de muncă.
Pe de altă parte, L. nr.330/2009, care și -a propus stabilirea unui sistem unitar, bazat pe echitate și coerență, în ceea ce privește
salarizarea pentru personalul bugetar, conform art.1 și 3 lit.a) și d) din
lege, respectiv crearea de oportunități egale și remunerație egală pe
baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și a cordarea
salariului și a cel orlalte drepturi de natură salarială ale personalului
din sectorul bugetar, nu cuprinde nicio mențiune cu privire la stabilirea
indemnizației de concediu de odihnă a acestei categorii de personal, cu
toate că și aceasta constitu ie propriu-zis tot un drept de natură
salarială.
Acesta este și motivul pentru care, deși M. E. și C., a purtat
negocieri în vederea încheierii Contractului Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, l-a semnat și s -a obligat să respe cte în totalitate prevederile Contractului Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010,
acest contract fiind legea părților, de la data înregistrării acestuia la M.
M., S. S. și F., resp ectiv de la data de (...), stabilind prin art.59 alin.1, c ă,
pe durata concediului de odihn ă, s al ar iaț ii vor pr imi o inde mn iz aț ie ce re prez in tă
me d ia z iln ic ă a ve n itur ilor d in ul time le tre i lun i an ter io are lun ii în c are es te
ef ectu at conced iul, mul tipl ic ată cu nu măr ul de z ile de conced iu, considerând ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, în această privință, art.145
alin.2 din C. muncii prin O. nr.65/2005, M. E., C., T. și S., prin S. său de
S., a considerat necesar să solicite "…punctul de vedere al M. F. P. înlegătură cu aplicarea prevederilor art.1 alin.1 din legea nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ceea ce privește cunatumul indemnizațiilor de concediu de care beneficiază personalul didactic…";, astfel cum rezultă din adresa nr.17489/(...) emisă de Ministerul
Finanțelor Publice-C. S. de S., depusă în dosare cu același obiect și cauză.
Ministerul Finanțelor Publice a răspuns acestei solicitări în sensul că:
"I. de care beneficiază personalul didactic la plecarea în concediu de odihnă este reglementată prin H. G. nr.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific depsebit și din unitățile bugetare, republicată, precum și prin art.23 din OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Potrivit actelor normative amintite personalul contractual din sectorul bugetar are dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, la o indemnizație de concediu calculată în raport de numărul de zile de concediu de odihnă înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporurile de care beneficiază, potrivit legii și după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luateîmpreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
……………
Drept urmare, în opinia noastră, pentru concediile de odihnă effectuate după intrarea în vigoare a legii nr.1., cuantumul indemnizației de concediu determinat potrivit cadrului general aplicabil se reduce cu 25% și se aplică în mod nediscriminatoriu, întregului personal din instituțiile și autoritățile publice indiferent de modul de finanțare.";
Pr in ur mare, deș i, conf or m ar t.16 d in L. nr.2., leg iu itoru l a ur măr it
concentrarea materiei drepturilor cuvenite personalului din sectorul bugetar în
c adrul une i regle me n tăr i un ice, respec tiv L. nr.330/2009, to tuș i, în anul 2010,
au tor ităț ile publ ice p use în s itu aț ia de a execu ta leg ile, cons ider ă neces ar a f i
aplicate în continuare reglementăr i d in acee aș i mater ie d ispe rs ate în leg isl aț ia
cons ider ată în v igo are, respec tiv a H. G . nr.250/1992 ș i a O. nr.10/2008,
ordon anț ă c are pr iv e a, as tf el cu m rezul tă d in titul atur a ș i conț inu tul s ău to t
s al ar iz are a person alulu i buge tar, abro g ată expres a proape în totalitate de
preveder ile L. nr.330 /2009, cu excepț ia a tre i ar ticole.
L ipseș te în to tal itate poz iț ia au tor ităț ilor cu atr ibuț ii în do men iu în cee a ce
pr iveș te apl ic ab il itate a d ispoz iț iilor Con tr ac tulu i Colec tiv de M . U. l a N. N. pe an ii
2007-2010 ș i a con tr ac telor colec tive de mu nc ă înche iate l a n ivel inf erior, în cee a
ce pr iveș te de ter min are a inde mn iz aț ie i d e conced iu de od ihn ă ce trebu ia pl ătită
c adrelor d id ac tice ș i a d ate i l a c are ace as ta er a sc aden tă.
După cum s-a reținut de către Curtea E. a D. O., în cauza Pădurarucontra R., cu privire la claritatea dreptului, "odată ce a fost adoptată osoluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";
Astfel cum s-a probat în cauză, cu adeverința depusă la dosar, cele 62de zile de concediu de odihnă, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, respectiv 78 de zile calendaristice de concediu de odihnă, la care era îndreptățiți reclamanții pentru anul școlar 2009-2010, au fost efectuate,
începând cu data de (...), în lunile iulie și august, iar indemnizația de
concediu de odihnă, aferentă muncii deja prestate în acel an școlar,
trebuia plătit ă anterior acestei datei intrării în concediul de odihnă,
potrivit următoarelor reglementări legale și prevederi convenționale:
Conform art.145 alin.3 din C. muncii, indemnizația de concediu deodihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu.
Potrivit art.59 alin.4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. peanii 2007-2010, indemnizația de concediu se plătește înainte de plecarea în concediu.
Art. 29 alin.4 din Contractul Colectiv de M. la N. de R. de Î. prevedecă indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel p uțin 10 zile înainte
de plecarea în concediu de odihnă.
Î n consecință, Curtea reține că L. nr.1., intrată în vigoare abia la data de (...), după ce personalul didactic prestase integral munca pe anul școlar
2009/2010 și înce puse efectuarea concediului de odihnă, nu putea
retroactiva și afecta, prin diminuare, cuantumul indemnizației de
concediu de odihnă la care era îndreptățită reclamanta pentru acest an
școlar, ce trebuia stabilit conform considerentelor expuse anterior și
plătit anticipat pl ecării în concediu, aceste dispoziții nefiind incidente
decât cererilor de concediu formulate de personalul didactic și didactic
aux iliar din învățământul preuniversitar de stat, după i ntrarea în vigoare a L. nr. 1.,
D. moment ce toate aceste acte norm ative sau convențio nale, dar cu
putere de lege, stabilesc că indemnizația de concediu se plătește întotdeauna
înainte de plecarea efectivă în concediu, ca o măsură de protecție socială a
salariatului, chiar și în ipoteza în care i ndemnizați a de concediu s-ar fi plătit
salariatei în fapt, la o dată ulterioară, cu lpa angajatorului în acest sens, pentru
nerespectarea drepturilor angajatului, nu poate să agraveze și mai mult
situația creată acest uia, contribuind la d iminuarea indemniz ației cuven ite prinaplicarea unei legi intrate în vigoare ulterior datei la care aceste drepturi
bănești erau datorate/scadente.
Prin urmare, consider că acțiunea reclamantei privind obligarea unității
școlare pârâte la plata diferenței de indemnizației de concediu de odihnă
pentru anul școlar 2009/2010 este fondată.
Apreciez ca fiind fondat și capătul de cerere formul at de către
reclamanți privind obligarea C.UI LOCAL B. și P.UI O. B. la asigurarea
finanțării pentru plata acestor diferențe de indemnizație .
Astfel, obligația de a plăti salariul și, implicit, indemnizația de concediu de odihnă, revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin.1 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că:
„unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Conform art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică.
Având în vedere aceste dispoziții legale, consider că recurenților-pârâți: C. LOCAL B. și P. O. B. le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor în vigoare și a prevederilor contractuale negociate și semnate de către M.
E. și Î.
Pentru toate aceste motive, apreciez că se impunea respingerea recursului formulat de C. LOCAL B. și P. O. B.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.:C.M.;
3 ex.- (...).
| ← Decizia nr. 4889/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2085/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
