Decizia nr. 82/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I C.
Dosar nr. (...)
D. C. Nr. 82/RR/2012
Ședința publică din data de 11 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta B. M. A. împotriva deciziei civile nr. 3. din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr.
(...)** privind și pe intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F.
P. M., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcută în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 noiembrie
2012 intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. a formulat întâmpinare.
Se constată de asemenea că în ședința Camerei de C. din 10 februarie 2012 a fost soluționată cererea de recuzare a membrilor completului de judecată 2 R, cerere formulată la data de 7 decembrie 2012, în sensul respingerii acesteia.
Curtea, raportat la motivul de revizuire invocat, respectiv cel prevăzut de art. 322 pct.7 C.proc.civ., din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a instanței și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
C U R T E A
Asupra cererii de revizuire, s-au reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3./(...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr. (...)**, s-a admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 353/(...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...)**, care a fost modificată în parte în sensul că a fost respinsă în întregime acțiunea formulată de reclamanta B. M. A.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele:
„Astfel cum a reținut și instanța de fond, conform contractului individual de muncă încheiat între părți reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată, pe un post temporar vacant, începând cu data de (...) și până la revenirea titularului din concediu plătit pentru îngrijirea copilului până la doi ani.
Prin decizia nr. 304/2005, începând cu data de 12 septembrie 2005, reclamanta a fost trecută pe postul temporar vacant de inspector asistent clasa I, titulara postului fiind doamna B. C. C., suspendată din funcție pentru un interes legitim începând cu data de 1 septembrie 2005, prin decizia nr. 2. august 2005. Titularei postului i-a continuat suspendarea raportului de muncă pentru creșterea copilului prin decizia nr. 3., suspendare ale cărei efecte au încetat la data la (...), dată la care raportul de muncă a încetat prin acordul părților.
Toate aceste aspecte sunt necontestate în cauză, după cum este necontestat faptul că reclamanta a continuat să presteze activitate în cadrul instituției pârâte și după data de (...), dată de la care a încetat suspendarea raporturilor de muncă ale titularului postului ocupat temporar de reclamantă. Ca atare, în mod eronat instanța de fond a reținut că nu a fost dovedită în cauză momentul încetării motivelor care au determinat suspendarea raportului de muncă al salariatului titular.
Mai mult, în raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamantă după data amintită, instanța de fond a considerat că a fost prelungit implicit contractul de muncă al acesteia, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă, ca urmare a transferării reclamantei pe un alt post decât cel inițial ocupat pe durată determinată.
Curtea apreciază aceste statuări ale instanței de fond ca fiind nelegale având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din C. muncii, prin excepție de la regula încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, instituită prin alin. 1 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi încheiat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 82 alin. 2 din codul muncii prevede că „În cazul în care contractul indi- vidual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va ex- pira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cauza de față, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, se reține că înainte de revenirea în activitate a titularului postului temporar vacant ocupat de reclamantă, respectiv începând cu data de 12 septembrie 2005, reclamanta a fost trecută pe un alt post vacant, și anume pe postul de inspector asistent clasa I, titulara postului fiind doamna B. C. C. , după cum s-a arătat mai sus.
Între părți nu a fost încheiat însă un nou contract de muncă, astfel încât prin această modificare intervenită pe parcursul derulării contractului încheiat inițial nu se poate considera că s-a modificat și durata contractului în sensul transformării acestuia din contract încheiat pe durată determinată în contract de muncă pe durată nedeterminată, cu atât mai mult cu cât și în cazul acestui post, s-a avut în vedere caracterul său temporar vacant, raporturile de muncă ale titularului său fiind suspendate.
Pe de altă parte, chiar dacă raporturile reclamantei cu pârâta au continuat după încetarea motivelor de suspendare, motiv de încetare de drept a contractului de muncă pe durată determinată, Curtea notează că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă într-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Curtea reține că încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, fiind deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
În mod greșit instanța de fond a considerat că din faptul că raporturile de muncă dintre părți au continuat după expirarea termenului pentru care a fostîncheiat contractul pe perioadă determinată, ar rezulta că părțile au convenit transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, fără a avea în vedere specificul raporturilor de muncă dintre părți derivând din statutul de instituție bugetară al angajatorului în cauză și respectiv, legislația specială care reglementează angajarea personalului bugetar.
În acest sens Curtea reține că ocuparea posturilor vacante din cadrul instituției pârâte se putea face numai prin concurs, iar prin dispozițiile art. 22 alin. 1 din OUG 3. cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr.
249 din 14 aprilie 2009, s-a prevăzut că: ";Începând cu data intrării în vigoare aprezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21";,interdicția fiind așadar aplicabilă și recurentei reclamante, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul
2010, prin OUG nr.109/2010.
În ceea ce privește anul 2011 - data la care încetează contractul de muncă pe durată determinată al reclamantei și continuă derularea sa faptică - devin aplicabile prevederile OUG 23/2011, de mențin interdicțiile inițiale, cu anumite excepții. Astfel, potrivit articolului unic al acesteia, „articolul 22 din Ordon anț a de
urgenț ă a G. nr. 3. cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobată prin nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. După alineatul (2^3) se introduc trei noi alineate, alineatele (2^4)-(2^6),cu următorul cuprins:
"(2^4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali decredite ai bugetelor locale pot aproba ocuparea prin concurs sau examen aposturilor vacante unice din cadrul instituțiilor și autorităților publice ale administrației publice locale, exclusiv cele din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și cele prevăzute la alin. (2^1), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget.
(2^5) Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2^4) se face numai dupăobținerea avizului favorabil al G., prin notă inițiată de Ministerul Administrației și Internelor, la propunerea prefectului, pe baza solicitărilor temeinic justificate ale ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale. Procedura de transmitere a solicitărilor de ocupare a posturilor se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor.
(2^6) Prin post unic, în sensul alin. (2^4), se înțelege:a) acel post ale cărui atribuții, prin conținutul și natura lor, sau responsabilități stabilite nu se regăsesc într-o altă componentă organizatorică; orib) un post dintre posturile aflate în compartimentele în care există numaiposturi vacante."
2. Alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(3) Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2), (2^1), (2^2) și (2^4) se face în condițiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite."";
Ca atare, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că, în ciuda unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată. În condițiile în care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, decât în situațiile de excepție amintite mai sus, neîndeplinite în cauză, cu atât mai puțin se poate admite că ele puteau fi ocupate prin simplu acord de voință alpărților. A statua în acest mod înseamnă a permite părților ca, pe o cale ocolită, prin simplul lor acord de voință și cu validarea instanței de judecată, să eludeze dispoziții imperative ale legii, ceea ce nu poate fi admisibil.
În consecință, existând un impediment legal în a constata încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, susținerile reclamantei, precum și reținerile instanței de fond în sens contrar apar ca nefondate.
În condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit. a și art. 56 alin. 1 lit. i din C. muncii republicat.
Faptul că pârâta a menționat în preambulul deciziei contestate aspectele referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acestei decizii, întrucât împrejurările respective sunt relevate de către pârâtă pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioadă determinată.";
În data de (...), s-a înregistrat pe rolul C. de A. C. cererea de revizuire formulată de B. M. A., prin care s-a solicitat schimbarea deciziei civile nr. 3./(...) a C. de A. C., pronunțată în dosar nr. (...)**, în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7
C.pr.civ., în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M.. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii revizuienta a arătat că decizia de recurs a fost data atât cu încălcarea legislației interne, respectiv C. M. si legea funcționarului public, cat si cu încălcarea legislației anterioare, respectiv H. din (...) pronunțata de Curtea de Justiție a C. E. in cauzele conexate C-378/07-C-380/07 in H. Monomeles Protodikeio Rethymnis privind încălcarea Directivei nr. 1999/70 a CE.
Consideră ca exista doua hotărâri potrivnice, având in vedere faptul ca aceeași Curte de A. C. intr-un alt dosar, respectiv in dosarul nr.(...)**, in speța identica, a menținut Sentința C. nr. 333/(...) pronunțata de Tribunalul
Maramureș in același dosar, respingând recursul.
Arată revizuienta ca cele doua decizii vizau persoane diferite, dar in condiții identice au fost angajați pe durata determinata. Mai mult, Pop Sorin G., persoana la care s-a dispus reîncadrarea pe post, a fost angajat ulterior revizuientei, respectiv in 2007.
Chiar daca cele doua decizii, respectiv D. C. nr. 3. si D. C. nr. 2. vizează persoane diferite, consideră ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct.
7 C.proc.civ., pentru o practica unitara a instanțelor. In speța fiind vorba de aceeași instanța, respectiv Curtea de A. C. care in doua spete similare a pronunțat doua decizii contradictorii.
Întrucât ambele decizii au fost pronunțate de Curtea de A. C., considera ca competenta soluționării prezentei cereri de revizuire revine Înaltei Curți de C. și
Justiție, motiv pentru care solicită trimiterea dosarului spre soluționare acestei instanțe.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul pârât Ministerul Finanțelor
Publice, prin D. G. a F. P. M., a solicitat respingerea cererii de revizuire cainadmisibilă.
Asupra excepției necompetenței materiale a C. de A. C. în soluționareacauzei, se rețin următoarele:
Astfel cum rezultă din cererea de revizuire formulată, cazul de revizuire invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod de procedura civilă, revizuienta invocând existenta unor hotărâri potrivnice, date de aceeași instanță, respectiv de Curtea de A. C., în cauze similare.
Potrivit dispozițiilor art.323 alin.2 Cod de procedură civilă "în cazul art.322 pct.7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice", în speța instanța superioară fiind Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de acestea și văzând și dispozițiile art.158 alin.1 și 3 Cod de procedură civilă și ale art.159 pct.2 Cod de procedură civilă, Curtea va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de C. și J.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a C. de A. C.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta B. M. A. în favoarea Înaltei Curți de C. și J.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4012/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3767/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
