Decizia nr. 390/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.390/R/2012
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I.-R.-M. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâtul M. D. și de reclamanta SC P. C. SA împotriva sentinței civile nr. 4412 din
(...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de 24 ianuarie 2012, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. C., astfel cum a fost completată la data de (...), reclamanta S. P. S. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. D. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 30.030 lei reprezentând salariile aferente pe perioada august 2007-februarie 2008 și 90.000 lei reprezentând salariul aferent perioadelor martie 2008-aprilie 2009, în cuantum total de 120.030 lei.
De asemenea, prin completarea de acțiune reclamanta a solicitat a se constata că pozițiile nr. 20, 21 și 22 din carnetul de muncă al pârâtului au fost operate fără temei legal și a solicitat să se dispună înlăturarea lor.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada august 2007- februarie 2008 pârâtul a avut un salariu lunar de 4290 lei, iar în perioada martie
2008-aprilie 2009 a avut un salariu lunar brut de 6000 lei, având un contract individual de muncă pentru funcția de director general nr. 131/(...).
Pârâtul a cumulat funcțiile de administrator și director general în perioada iulie 2007-aprilie 2009, având si contractul de muncă pentru funcția de director general, în temeiul căruia a fost remunerat.
Potrivit Legii nr. 441/2006, întrucât contractul individual de muncă al pârâtului pentru funcția de director general a fost suspendat de drept, plata salariului ar fi trebuit suspendată de drept, însă a beneficiat în continuare de aceste salarii. S-a arătat că potrivit art. 137 ind. l alin.3 din Legea societăților comerciale administratorul nu poate încheia cu societatea un contract de muncă si conform art. 993 Cod Civil, acela care din eroare a plătit o datorie, are dreptul să obțină restituirea sumelor de bani. S-a mai arătat că pârâtul a plătit salariile în calitate de ordonator de credite, iar la data intrării în vigoare a OUG nr. 8., contractul său de muncă a încetat de drept.
S-a arătat că pozițiile 20, 21 si 22 în carnetul său de muncă au fost operate pe nedrept de către numita P. R. întrucât Hotărârea AGA din (...) menționată la poziția 20 ca temei al majorării salariului nu cuprinde dispoziții având acest obiect, la poziția 21 s-a inserat Hotărârea AGA din (...), act care reclamanta consideră că nu există, iar la poziția 22, s-a menționat Hotărârea AGA din (...) pentru a se majora salariul însă aceasta nu cuprinde astfel de dispoziții.
Aceste mențiuni din cartea de muncă au fost operate în perioada în care pârâtul deținea controlul total al societății comerciale.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 4412/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis în parte acțiunea formulată și completată de către reclamanta S. P. C. S., în contradictoriu cu pârâtul M. D., fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea salariilor nete, încasate de acesta în perioada august
2007 - aprilie 2009.
A fost respins petitul 2 din precizarea de acțiune înregistrată la (...).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin contractul individual de muncă nr. 131/(...), pârâtul a fost angajat de către reclamantă pe postul de director general, pe durată nedeterminată, începând cu data de (...) pentru un salariu de 18.000.000 lei. Reclamanta a emis decizia de concediere nr. 2. care a fost anulată prin sentința civilă nr. 6. pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 9. a C. de A. C.
Ulterior, prin D. nr. 142/(...) emisă de reclamantă s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al pârâtului, începând cu data de
(...), conform art. V din OUG nr.8. (f.94).
In cuprinsul deciziei s-a reținut că potrivit art. V din OUG nr. 8., contractele de muncă ale administratorilor/directorilor încheiate înainte de intrarea in vigoare a acestei ordonanțe de urgență încetează de drept la data intrării în vigoare a ordonanței sau, în cazul în care mandatul a fost acceptat ulterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe, de la data acceptării mandatului.
La art.3 din decizie s-a dispus formularea unor acțiuni în justiție împotriva pârâtului pentru recuperarea sumei încasate începând cu data de (...), în baza contractului individual de muncă.
Prin Sentința civilă nr. 3656/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 1. a C. de A. C. (f.134-142), s-a respins acțiunea reclamantului M. D. prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 142/(...) vizând încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului.
Instanța a reținut că, potrivit art. 1371 alin.3 din Legea nr. 31/1990, pe durata îndeplinirii mandatului de administrator, administratorul nu poate încheia cu societatea un contract de muncă, iar contractul individual de muncă preexistent este suspendat de drept pe durata mandatului de administrator. In consecință, conform hotărârilor judecătorești menționate, contractul individual de muncă al pârâtului M. D. a încetat de drept la data de (...). In aceste condiții, rezultă că salariile si celelalte drepturi de natură salarială pe care pârâtul le-a încasat începând cu data de (...) pe baza contractului individual de muncă nr. 1. constituie plăți nedatorate si pentru care pârâtul este obligat la restituire atât în temeiul instituției plății nedatorate prev. de art. 256 alin. l Codul Muncii cât si în considerarea conduitei angajatorului care a ignorat si a nesocotit dispozițiile art. 137 ind. l alin.3 din Legea nr. 31/1990, dispunând plata în mod nelegal a salariilor stipulate în contractul individual de muncă care încetase de drept în data de (...). Astfel, pârâtul este obligat la restituirea salariilor încasate în conformitate cu art. 256 alin. l din Codul Muncii care prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, reclamanta invocând ca temei juridic al acțiunii sale plata nedatorată. In consecință, pentru aceste considerente, în baza art. 256 din Codul Muncii, art. 137 ind. l alin.3 din Legea nr. 31/1990, instanța a admis în parte acțiunea completată si a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea salariilor nete încasate de către acesta în perioada august 2007-aprilie 2009. Pârâtul a fost obligat la restituirea salariilor nete, iar nu brute, deoarece în privința impozitelor si contribuțiilor aferente salariului, reclamanta urmează a se îndrepta tot în temeiul principiilor care guvernează plata nedatorată, împotriva instituțiilor către care a virat aceste impozite si contribuții, în caz contrar, acestea s-ar îmbogăți fără just temei. Totodată, instanța a reținut că este prezentă si culpa persoanei juridice însăși care în mod nelegal nu a făcut aplicarea art. 137 ind. l alin.3 din Legea nr. 31/1990, plătind un salariu pe baza unui contract de muncă suspendat, respectiv încetat de drept. In ceea ce privește capătul de cerere privind înlăturarea pozițiilor 20, 21, 22 din carnetul de muncă al pârâtului ca urmare a constatării operării nelegale a acestora, acesta a fost respins, întrucât reclamanta este deținătoarea carnetului de muncă al pârâtului si aceasta nu poate formula o cerere în contradictoriu cu propria persoană, fiind așadar în puterea sa să opereze mențiunile pe care le consideră legale si necesare în privința salariaților acesteia. Prin încheierea civilă nr. 926/(...), pronunțată în dosarul menționat, Tribunalul Cluj a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată dereclamanta S. P. C. S., în contradictoriu cu pârâtul M. D. S-a reținut că prin cererea de îndreptare a erorii materiale reclamanta SC P. C. SA a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr. 4. pronunțată în prezentul dosar, în sensul de a se menționa că se respinge petitul nr.2 din precizarea de acțiune înregistrată în data de (...), iar nu din data de (...). Analizând actele dosarului, s-a constatat că în cuprinsul sentinței civile menționate nu s-a strecurat nicio eroare materială, în sensul art. 281 C.pr.civ., iar susținerile părții vizează chestiuni care pot face obiect al căii de atac a recursului, iar nu a procedurii de îndreptare a erorilor materiale. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta S. P. C. S., cât și pârâtul M. D. Prin recursul declarat reclamanta S. P. C. S. a solicitat modificarea sentinței,în sensul admiterii capătului de cerere privind înlăturarea pozițiilor 20, 21 si 22 din carnetul de munca al pârâtului, ca urmare a constatării operării nelegale a acestora. În motivarea recursului recurenta reclamantă a invocat următoarele: 1. La dosarul instanței de fond a fost depusă hotărârea AGA nr. 2/(...) prin care paratului M. D. i-a fost revocat mandatul de administrator si a fost numit in funcția de administrator dl. C. I. Au fost depuse de asemenea notificarea transmisa paratului prin intermediul executorului judecătoresc prin care i se solicita predarea documentelor societății către noul Consiliu de A., procesul verbal care atesta faptul ca acesta nu s-a prezentat in vederea predării documentelor si Sentința Comerciala nr. 3568/2011 prin care paratul a fost obligat sa predea stampila, registrele si documentele societății actualului Consiliu de A. In aceste condiții, contrar celor reținute de către instanța de fond, nu este in puterea societății sa opereze mențiunile considerate nelegale si necesare in privința paratului, fost salariat al societății. 2. A mai arătat recurenta că din dispozițiile art. 7 și 11 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976, rezulta ca rectificarea carnetului de munca vizează doar acele situații in care, datorita unor erori de redactare, împrejurările consemnate in cuprinsul carnetului de munca nu corespund cu datele ce rezulta din actele oficiale ce atesta situațiile la care se refera aceste înscrieri. In speța, înscrierile din carnetul de munca al reclamantului s-au efectuat in baza unor înscrisuri ce nu au nicio legătura cu calitatea de angajat a paratului, deci respectivele mențiuni sunt false si trebuie sa fie înlăturate. Astfel: - la poziția 20 s-a operat majorarea salariului in temeiul Hot. AGA din (...), care nu are nicio dispoziție in legătura cu contractul de munca al directorului general; - la poziția 21 s-a înscris Hot. AGA din (...), act care nu exista; - la poziția 22 s-a operat salariul de 6000 lei in temeiul Hot. AGA din 21 martie 2008, însă acest act cuprinde dispoziții vizând revocarea administratorilor societății si atribuirea calității de administrator unic paratului M. D., pe o perioada de 4 ani. Deși contrar dispozițiilor legale deja in vigoare la data respectiva, O. 8.- s-a prevăzut ca susnumitul sa îndeplinească si funcția de director general, insa in legătura cu salariul pentru aceasta calitate nu s-a hotărât nimic. In schimb, s-a stabilit indemnizația de administrator unic in cuantum de 6000 lei lunar. Acest drept însă este unul de natura comerciala, si ca atare este străin de raportul juridic de munca, singurul raport ce poate fi oglindit in cartea de munca a oricărei persoane. 3. Admiterea petitului privind constatarea ca pozițiile 20, 21 si 22 din carnetul de munca au fost operate fara temei si dispunerea înlăturării acestora ar fi trebuit sa reprezinte consecința fireasca a admiterii petitului privind obligarea paratului la restituirea sumelor încasate fara ca acestea sa fie datorate. Daca instanța, in mod corect a obligat paratul la restituirea acelor salarii încasate fără drept, pornind de la premisa faptului ca înscrierile din carnetul de munca trebuie sa reflecte întrutotul raporturile patrimoniale dintre angajat si salariat, petitul nr. 2 se impunea a fi admis. 4. De asemenea se impunea admiterea petitului nr. 2 si prin prisma faptului ca acesta este un petit accesoriu al petitului privind obligarea paratului la plata salariilor încasate pe nedrept, instanța de fond trebuind sa dea eficienta astfel principiului de drept "accesorium sequitur principale". În drept, recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1 C.pr.civ. Prin recursul formulat, pârâtul M. D. a solicitat modificarea în întregime asentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii în tot a cererii de restituire formulate de SC P. C. SA, iar în subsidiar casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurentul pârât a solicitat și suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 4. până la soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 2 și 3 din codul de procedură civilă. În motivarea recursului recurentul pârât a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că prin sentința civilă nr. 6. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) pârâta din acea cauză a fost obligată să-l reintegreze pe postul de director general și să-i achite despăgubiri egale cu drepturile salariale de la data concedierii până la data reintegrării, instanța statuând astfel asupra valabilității contractului individual de muncă. Consideră recurentul că raportat la dosarul nr. (...) există tripla identitate, în speță fiind îndeplinite cerințele art. 1201 din codul civil, astfel că excepția autorității de lucru judecat se impunea a fi admisă cu consecința respingerii cererii. Pe de altă parte, recurentul critică hotărârea prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, susținând că hotărârea afost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod proc. civ., aspect de poate fi invocat și în recurs conform art. 108 alin. 1 cod procedură civilă. În acest sens recurentul arată că în dosarul nr. (...) al C. de A. C. - secția comercială s-a admis excepția invocată de recurent cu privire la lipsa calității de consilier juridic a numitei I. D. și în consecință lipsa calității de reprezentant al societății, aceasta neputând reprezenta societatea în această calitate, totuși s-a prezentat în această calitate după cum rezultă din încheierile de ședință și sentința recurată situația în care se impune casarea sentnței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fondul cauzei recurentul susține că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 57 alin. 5 din codul muncii care prevede că persoana care a prestat munca în baza unui contract de muncă nul are dreptul la remunerația corespunzătoare modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, aspect necontestat de reclamantă. Mai mult, nu a ținut seama de existența unui mandat comercial prin care exista cumul de funcții administrator și director general - ex. Hotărârea AGA nr. 1/21 martie 2008 perioada martie 2008 - aprilie 2009, cât și pentru perioada iulie 2007 - februarie 2008 care, coroborate cu susținerile sale în sensul că decizia nr. 142/2010 este lovită de nulitate absolută, nu permit admiterea cererii de restituire a salariilor nete pe perioada august 2007-aprilie 2009 formulată de reclamantă. În drept, recurentul pârât a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea de A. reține următoarele: Recursul declarat de pârâtul M. D. este fondat, având în vedere următoareleconsiderente: Astfel cum a reținut și instanța de fond pârâtul M. D. a fost angajat pe postul de director general la SC P. SA, în baza contractului individual de muncă nr. 131/(...), pe durată nedeterminată. Prin decizia nr. 29/(...) emisă de SC P. C. SA s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al pârâtului, începând cu data de (...), în baza art. 61 lit. d din codul muncii, iar prin sentința civilă nr. 62/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 9. din (...) a C. de A. C., s-a dispus anularea acestei decizii de concediere, societatea fiind obligată să îl reintegreze pe reclamantul M. D. și să-i achite despăgubirile egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă. Ulterior soluționării recursului împotriva sentinței civile nr. 62/(...), societatea reclamantă a emis decizia nr. 142/(...) prin care a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al pârâtului M. D., cu funcția de director general al SC P. C. SA, începând cu data de (...), conform art. V din OUG nr. 8.. Prin sentința civilă nr. 3656/(...) a T. C. s-a respins contestația formulată de reclamantul M. D. împotriva deciziei nr. 142/(...), hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. Curtea apreciază ca fiind nefondat motivul de recurs invocat de pârâtul recurent vizând excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 62/(...), pronunțată în dosarul nr. (...), întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 1201 din vechiul cod civil, respectiv nu există identitate de obiect și cauză între acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. (...) și acțiunea ce face obiectul cauzei de față. Astfel, în dosarul nr. (...) instanța a fost învestită cu contestația formulată de contestatorul M. D. împotriva deciziei de concediere nr. 29/(...), iar din considerentele sentinței civile nr. 62/(...) rezultă că instanța a constatat nelegalitatea acestei decizii în raport de nerespectarea prevederilor art. 61 alin. 2 din codul muncii. În cauza de față însă reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea sumelor primite cu titlu de salarii în perioada iulie 2007-aprilie 2009, întemeindu-și pretențiile pe încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. V din OUG nr. 8.. Cum prin sentința civilă nr. 6. instanța nu a dat nicio dezlegare prin prisma incidenței prevederilor art. V din OUG nr. 8. asupra contractului individual de muncă al reclamantului, Curtea constată că această hotărâre nu se impune în cauză cu autoritate de lucru judecat sub aspectul stabilirii existenței sau inexistenței obligației pârâtului de restituire a salariilor primite în perioada menționată mai sus. De asemenea, Curtea apreciază ca fiind nefondat și motivul de recurs invocat de pârât referitor la lipsa calității de reprezentant al reclamantei a numitei I. D. Recurentul invocă în argumentarea acestui motiv de recurs faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a constatat lipsa calității de consilier juridic a numitei I. D., persoana care a reprezentat societatea reclamantă în cursul judecății în primă instanță. Curtea apreciază însă că această situație nu este de natură a produce consecințe juridice sub aspectul legalității sentinței întrucât, potrivit prevederilor art. 67 din Codul de procedură civilă, părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar în cauză este necontestat de către reclamantă mandatul de reprezentare dat persoanei care a reprezentat-o în fața primei instanțe. Din înscrisurile depuse la filele 19 și 109 dosar fond rezultă că societatea reclamantă a împuternicit-o pe numita I. D. să reprezinte societatea în instanță în dosarul nr. (...), fiind făcută astfel dovada calității de reprezentant al reclamantei a numitei I. D. În consecință, Curtea constată că, independent de calitatea de consilier juridic a numitei I. D., aceasta a avut calitatea de reprezentant al reclamantei în baza împuternicirilor depuse la dosar, astfel că nu se poate reține incidența prevederilor art. 105 alin. 2 cod procedură civilă din această perspectivă. Pe fondul cauzei Curtea reține că recursul declarat de pârâtul M. D. este fondat, având în vedere următoarele considerente: Din probele administrate și din hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele nr. (...) și nr. (...) rezultă că, deși art. V din OUG nr. 8. prevedea încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale administratorilor/directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, ((...)), în fapt, între societatea reclamantă și pârât s-au derulat raporturi de muncă și ulterior a acestei date, reclamantul continuând să presteze aceeași activitate, iar angajatorul achitându-i în continuare salariu pentru munca prestată. Faptul că prin decizia nr. 29/(...) societatea reclamantă a dispus încetarea contractului individual de muncă al pârâtului M. D. începând cu data de (...) confirmă fără nici un dubiu derularea raporturilor de muncă dintre părți și ulterior datei de (...), respectiv și în perioada iulie 2007- aprilie 2009 ce face obiectul prezentei cauze. În același sens Curtea mai reține că prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), ce a avut ca obiect contestația împotriva deciziei nr. 142/(...) emisă de reclamantă, s-a statuat în sensul că „după încetarea de drept a contractului individual de muncă în temeiul actului normativ amintit, părțile, prin acord tacit, au continuat în fapt raporturile de muncă, salariatul derulând aceeași activitate și angajatorul achitând salariul. În această perioadă de timp, părțile au derulat raporturi specifice de muncă, comportându- se ca și angajat - angajator, dovadă fiind și cele reținute prin sentința civilă nr. 6. a T. C. De asemenea, s-a mai reținut că „prestarea muncii după această dată, cu achitarea corespunzătoare a drepturilor salariale, a avut semnificația încheierii unui nou contract de muncă, prin acordul părților. Este adevărat că este posibil ca acest nou contract să se fi derulat cu încălcarea unor prevederi legale imperative și că potrivit art. 57 alin. 1 Codul muncii nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acesteia. A.. 2 al aceluiași articol prevede însă că constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, constatarea nulității și stabilirea efectelor acestora putându-se face fie prin acordul părților, fie de către instanța de judecată (alin. 6 și 7 din art. 57 Codul muncii), neoperând așadar de drept."; În raport de aceste aspecte Curtea reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că încetarea de drept a contractului individual de muncă al pârâtului conduce în mod necesar la stabilirea caracterului nedatorat al plăților efectuate de reclamantă către pârât cu titlu de salarii în perioada iulie 2007- aprilie 2009, fără a analiza incidența art. 57 alin. 5 Codul muncii asupra raporturilor juridice derulate între părți în perioada respectivă. Astfel, chiar dacă s-ar reține că angajatorul a ignorat prevederile legale care interziceau prestarea activității desfășurate de reclamant în baza unui contract individual de muncă și că, prin urmare, raporturile de muncă dintre părți ar fi lovite de nulitate absolută, Curtea constată că prevederile art. 57 alin. 5 din codul muncii potrivit cărora „persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu"; se opun restituirii de către angajat a salariilor încasate. În atare situație, Curtea nu consideră necesar să examineze conformitatea cu exigențele legale a raporturilor juridice de muncă derulate între părți ulterior intrării în vigoare OUG nr. 8., deoarece, în raport de prevederile art. 57 alin. 5 Codul muncii, chiar dacă ar fi îndeplinită ipoteza legală menționată, respectiv nulitatea raporturilor juridice de muncă, nu subzistă obligația salariatului de restituire a drepturilor salariale. Împrejurarea că pârâtul a îndeplinit și calitatea de administrator al societății reclamante în aceeași perioadă este lipsită de relevanță din perspectiva obiectului acțiunii de față, întrucât reclamanta a pretins prin această acțiune că sumele a căror restituire o solicită au fost achitate pârâtului cu titlu de salarii, astfel că instanța este ținută a analiza dacă sumele achitate cu acest titlu reprezintă o plată nedatorată în sensul art. 256 alin. 1 din codul muncii republicat. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge și cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea salariilor primite pentru perioada august 2007-aprilie 2009. Recursul declarat de reclamanta SC P. C. SA este nefondat și urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, având în vedere următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 (act normativ în vigoare la data efectuării înregistrărilor în carnetul de muncă și la data formulării acțiunii), "Înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat de ultima unitate, în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă."; Art. 8 din același act normativ prevedea că „Rectificarea din oficiu a înscrierilor efectuate, precum și refuzul de a înscrie în carnetul de muncă unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri, se comunică celui în cauză, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la data luării măsurii. Împotriva măsurii luate potrivit alin. (1), precum și în cazul neeliberării carnetului la încetarea activității, titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă, în termen de 30 de zile de la data comunicării."; În raport de aceste prevederi legale Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză reclamanta angajator era cea care putea efectua rectificările din oficiu pe care le considera necesare cu privire la înscrierile din carnetul de muncă și doar persoana în cauză (salariatul) poate declanșa un eventual litigiu cu privire la corectitudinea și legalitatea înscrierilor, respectiv rectificărilor efectuate de angajator. Aspectul invocat de recurenta reclamantă referitor la faptul că documentele societății care constituie temeiul justificativ al rectificării carnetului de muncă s-ar afla în posesia pârâtului, care refuză să le predea, nu prezintă relevanță, întrucât aceasta are posibilitatea obținerii documentelor în urma punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care pârâtul a fost obligat la predarea către reclamantă a registrelor societății și a actelor contabile (sentința comercială nr. 3568/2011 a T. Comercial C.). Pe de altă parte, Curtea constată că se impune menținerea hotărârii instanței de fond de respingere a acestui capăt de cerere și în raport de argumentul recurentei în sensul că acest petit este accesoriu petitului privind obligarea pârâtului la restituirea salariilor, având în vedere că, potrivit considerentelor de mai sus, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la restituirea salariilor este neîntemeiată. În ce privește solicitarea recurentei reclamante privind aplicarea unei amenzi judiciare recurentului pârât pentru formularea cu rea credință a cererii de recuzare din ședința publică data de 17 ianuarie 2012, Curtea urmează a respinge această cerere având în vedere că, în raport de prevederile art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură civilă, atributul constatării și sancționării unei asemenea fapte aparținea instanței care a soluționat respectiva cerere de recuzare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de pârâtul M. D. împotriva sentinței civile nr. 4412 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta S. P. C. S. în contradictoriu cu pârâtul M. D. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri. Respinge cererea reclamantei recurente pentru aplicarea unei amenzi judiciare pârâtului recurent. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.-L. T. I.-R.-M. S. D. GREFIER N. N. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 2035/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2694/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
