Decizia nr. 862/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 862/R/2012
Ședința 27 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL O. N. și P. O. N. împotriva sentinței civile nr. 3. din 17 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată L. L., și pe pârâtul intimat G. Ș. S. N., având ca obiect calcul drepturi salariale L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., din lipsa părților, la data de 24 ianuarie 2011, rămânând în nelucrare mai mult de un an din vina părților, situație în care Curtea, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a se constata în speță incidența perimării.
Raportat la această situație, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 248, art. 252 pct. 1 și 2 Cod proc. civilă, invocă excepția perimării prezentului recurs și reține cauza în pronunțare asupra excepției.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis ca fiindîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta/ul L. L., prin U.. B. N., împotriva pârâților G. Ș. S. N., C. Local al O. N. și P. O. N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul G. Ș. S. N. să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., cu începere din data de 01 octombrie
2008 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației ladata plății efective;
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL O. N. și P. O. N. să aloce pârâtului G. Ș. S. N. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
A fost obligat pârâtul G. Ș. S. N. să plătească reclamantei/. suma de
30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată..
S-a reținut că reclamanta/ul face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin O. de urgență a G. nr. 8.,act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie -
31 decembrie 2008 a crescut de la 291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie- decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Așa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-
%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda inanul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31. și
41., care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr. 31. și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr. 1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...)
și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L. 47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că au fost admise.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic.
În baza art.274 C.pr.civ. unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei/. suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, conform împuternicirii avocațiale și chitanței depusă în dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. local al orașului
N. și P. orașului N.
În motivarea recursului recurenții au arătat că în conformitate cu prevederile art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază a unităților de învățământ, unde sunt incluse și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, iar potrivit art. 40 alin. 2 din HG nr.
2192/2004 consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat șibugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. Așadar, rezultă că banii pentru plata cheltuielilor de personal pentru angajații din unitățile de învățământ se alocă de la bugetul de stat și nu de la bugetul local.
În același sens sunt și dispozițiile art. 1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010.
Consideră recurenții că prin hotărârea recurată în mod greșit instanța a dispus obligarea primarului, respectiv a consiliului local la alocarea fondurilor către G. Ș. S. N. pentru plata sumelor în cauză, întrucât fondurile necesare trebuiau mai întâi să fie alocate de la bugetul de stat către bugetul local și doar apoi consiliul local să repartizeze aceste sume către unitatea de învățământ.
C. local, respectiv primarul de află în imposibilitatea alocării acestor fonduri către pârât, deoarece aceste sume nu au fost primite de la bugetul de stat.
Recurenții au mai susținut că Ministerul Finanțelor Publice (respectiv
D. G. a F. P. B. N.) și C. J. B.-N. ar trebui să fie obligați la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor în cauză și nu P. orașului N. și C. local al orașului N. . din urmă pot fi obligați doar la repartizarea acestor fonduri către unitatea de învățământ în cauză, ca urmare a alocării acestor fonduri de către C. J. B.-N. și D. G. a F. P. B. N.
Recurenții au mai arătat că instanța, în mod greșit a dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante din aplicarea L. nr. 2. reprezentând diferențe dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile acestei legi, în favoarea reclamantului/ei, pentru perioadă ulterioară datei de (...), deoarece la data de 2 iunie, respectiv 30 iunie 2009, prin deciziile C. C. nr. 842/(...), 9., s-a declarat neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 1. (respectiv art. 1^1 din OG nr. 1., în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse prin OUG nr.
31/(...) și nr. 41/(...)).
Anterior datei pronunțării C. C., respectiv în perioada (...) - (...), art. 1^1 alin. 1 din OG nr. 1. a fost modificat și completat prin OUG nr. 31/(...)
și nr. 41/(...).
Apreciază recurenții că OUG nr. 31/(...) și nr. 41/(...), respectiv modificările și completările art. 1^1 alin. 1 din OG nr. 1. (care nu au fost avute în vedere la pronunțarea deciziilor C. C.) au fost în vigoare în perioada (...) - (...) și ca atare pentru perioada menționată acestea au produs efecte juridice.
Recursul este perimat.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a dispus suspendarea judecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2
C.pr.civ., reținând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la dezbateri
și nici nu au solicitat judecata în lipsă.
Cum ulterior acestei suspendări, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile părților mai mult de 1 an, în temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 252 al. 1 și 2 C. proc. civ., urmează a se constata perimarea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L. D E C I D E
Constată perimarea recursului declarat de pârâții C. LOCAL AL O. N. ȘI P. O. N. împotriva sentinței civile numărul 3975 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 4699/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3791/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
