Decizia nr. 881/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 881/R/2012
Ședința 27 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta L. ANA G., și, respectiv de pârâtul I. Ș. AL J. C. împotriva sentinței civile nr. 5073 din 10 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată Ș. CU C. I-V. N. D., având ca obiect anulare act.
Se constată că la data de 21 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent I. Ș. al J. C. a depus la dosar concluzii scrise.
De asemenea, se constată că la data de 22 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat copia Deciziei nr. 143 din (...) emisă de Ș. cu clasele I-V. nr. 1 D. și copia Deciziei nr. 22/(...) emisă de Ș. cu clasele I-V. nr. 1 D..
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 20 februarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursurilor pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta L. ANA G. în contradictoriu cu pârâții I. S. AL J. C. și S. CU C. I-V. N. D., a solicitat anularea Deciziei nr. 22/(...) emisă de pârâtul de rd.1, reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior emiterii deciziei, aceea de profesor pentru învățământul primar și preșcolar, obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești cuvenite începând cu data de (...), reprezentând diferența dinte venitul brut realizat cu încadrarea de profesor - 2601 lei - și cel obținut cu noua încadrare de învățător - 2044 lei, cu cheltuieli de judecată.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj îndosar nr. (...), s-a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoareleconsiderente:
Potrivit contractului individual de muncă nr.15/(...), încheiat pe durată nedeterminată, reclamanta a fost angajată pe postul de învățătoare la Ș. nr.1, fiind ulterior institutor I, iar în perioada (...)-(...) a fost încadrată ca profesor grad I.
Prin decizia nr. 22/(...) a cărei anulare o solicită reclamanta, s-a dispus încadrarea acesteia ca învățător gr.I, începând cu data de (...).
Din adresa nr.37404/(...) a M. E., C., T. și S. (f.44-46) rezultă că în ceea ce privește personalul didactic care a absolvit F. S.-P. a U. S. H. din B. la forma de învățământ „la distanță";, urmează a fi avut în vedere că există promoții pentru care acreditarea sau autorizarea provizorie a vizat numai forma de învățământ „. a acestei facultăți.
Potrivit diplomei de licență seria A nr.0043873/(...) (f.4), reclamanta a finalizat studiile F. de S.-P. a U. S. H. din B. și a promovat licența în psihologie, urmând forma de învățământ „la distanță"; (f.61), iar potrivit anexei HG nr.676/2007 (f.65), această facultate beneficia de acreditare numai în privința cursurilor de zi, cursurile de învățământ la distanță pe care le-a absolvit reclamanta nebeneficiind nici de acreditare și nici de autorizare provizorie.
În art. 361 alin. 5 din L. nr.1/2011 a educației naționale s-a prevăzut că studenții și absolvenții care au fost înmatriculați la specializările sau programele de studii care și-au încetat procesul didactic, astfel cum este cazul F. de S.-P. a U. S. H. B., forma de învățământ la distanță, încetare a procesului didactic care a avut la bază funcționarea nelegală, în lipsa unei acreditări sau autorizări provizorii, își pot finaliza studiile la specializările sau programele de studii identice sau similare care sunt autorizate provizoriu să funcționeze sau sunt acreditate. Prin urmare, reclamanta urmând studii neacreditate și neautorizate provizoriu, avea posibilitatea, în temeiul art. 361 alin. 5 din L. nr.1/2011, să intre în legalitate finalizându-și studiile la o instituție acreditată sau autorizată provizoriu să funcționeze.
Reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii și, indiferent de emiterea de către unitatea de învățământ neacreditată și neautorizată provizoriu să funcționeze a unor documente de atestare a studiilor efectuate, este ținută să respecte dispozițiile actelor normative publicate în Monitorul Oficial al României și a căror cunoaștere este obligatorie. În aceste condiții, reclamanta cunoștea dispozițiile HG nr.916/2005 și HG nr.676/2007 care stabileau explicit autorizarea formei de învățământ la zi a facultății pe care a urmat-o, iar nu și a formei de învățământ la distanță, astfel că, reclamanta continuând studiile la o formă de învățământ neacreditată și neautorizată provizoriu, și-a asumat riscul lipsei de opozabilitate și a lipsei de eficiență a acestor cursuri.
Este răsturnată prezumția de legalitate a documentului intitulat „. de licență seria A nr.0043873/(...)"; întrucât acesta încalcă vădit dispozițiile HG nr.916/2005 și HG nr.676/2007. Prin urmare, fiind un document eliberat în mod unilateral de către U. S. H. din B., purtând numai ștampila universității, semnătura directorului universității, a secretarului șef al universității și a decanului F. de S.-P. și nefiind semnată ori ștampilată de reprezentanții vreunei autorități publice cu competențe în domeniu, cum ar fi M. E., C. și T., această diplomă nu are forța de a crea o aparentă a dreptului în favoarea reclamantei.
Teoria aparenței dreptului sau a aparenței în drept, potrivit căreia se poate naște un drept subiectiv în favoarea unei persoane în cazul unei erori comune și invincibile cu privire la starea de fapt manifestată, presupune nu doar o simplă bună-credință (care nu poate exista în condițiile în care operează principiul conform căruia nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii), ci o eroare comună și invincibilă cu privire la conținutul actului care fundamentează aparența. Or, în speță nu există o eroare comună și invincibilă, deoarece dispozițiile legale mai sus menționate care atestă neacreditarea și neautorizarea provizorie a formei de învățământ urmate de reclamantă sunt clare, publice și reclamanta le-a cunoscut, la fel și semnatarii diplomei seria A nr.0043873/2009, respectiv directorul universității, decanul facultății și secretarul șef. Aceste dispoziții legale, contrare stării consemnate în diploma menționată, sunt cunoscute și de către celelalte persoane care au obligații privind raportul de muncă al reclamantei cu pârâta de rd. 1, iar dacă nu le sunt cunoscute, acestora nu le este permis să invoce necunoașterea lor.
În aceste condiții, nu poate subzista o aparență a vreunui drept al reclamantei, contrar actelor normative publicate în Monitorul Oficial al României privind facultățile și formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu. Așadar reclamanta, care are obligația cunoașterii actelor normative, nu poate fi
„victimă a lipsei de acreditare a formei de învățământ urmate";, împrejurarea analizată în decizia nr.2376/2010 a Înaltei Curți de C. și Justiție cu privire la o speță implicând diplome emise de instituții de învățământ neacreditate, întrucât reclamanta și facultatea pe care a urmat-o cunoșteau dispozițiile legale în vigoare și aveau obligația să le respecte și să le aplice integral.
Diploma seria A nr. 0043873/2009 nu a fost semnată sau ștampilată de reprezentanți ai M. E., C. și T., ci U. S. H. din B. și-a procurat formulare tipizate, preimprimate și necompletate ale diplomelor, așadar fără vreun conținut juridic, cu scopul de a le elibera celor care urmaseră forme de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu, iar nu celor care urmaseră forme de învățământ neacreditate și neautorizate provizoriu conform legislației în vigoare, obligație cunoscută atât de către universitate cât și de către studenți.
Potrivit art. 7 din L. nr. 128/1997 (abrogată la data de (...)) forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate de către reclamantă, „. ocuparea funcțiilor didactice trebuie îndeplinite următoarele condiții de studii: d) pentru funcția de profesor pentru învățământul preșcolar și profesor pentru învățământul primar - absolvirea cu diplomă a ciclului I de studii universitare de licență sau a ciclului II de studii universitare de masterat în profilul postului sau absolvirea liceului pedagogic, urmată de absolvirea unei instituții de învățământ superior de scurtă sau de lungă durată în profilul pedagogic";.
Reclamanta nu îndeplinește condiția de absolvire cu diplomă a studiilor universitare de licență acreditate sau autorizate provizoriu, aceasta fiind categoria de studii avută în vedere legiuitor în cuprinsul art.7 lit.d din L. nr.128/1997. Reclamanta nu are nici o poziție de bună credință față de eliberarea și folosirea diplomei cu scopul producerii de efecte juridice deoarece reclamanta avea obligația de a cunoaște legislația care indica facultățile și formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu și nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea actelor normative.
În consecință, decizia nr.22/(...) prin care s-a dispus încadrarea reclamantei pe postul de învățător este de legală și temeinică, astfel că petitul de anulare a deciziei și petitele accesorii de reîncadrare, plată a drepturilor bănești și a cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în baza art.7 din L. nr.128/1997, art.316 din L. nr.1/2011, HG nr.916/2005, HG nr.676/2007, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În termen legal, au declarat recurs reclamanta L. Ana G. și pârâtul I. Ș. J. C. Prin recursul declarat, reclamanta L. Ana G. a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, așa cum a fost ea formulata, iar în subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința disjungerii primului capăt de cerere si trimiterea lui spre judecare in acord cu dispozițiile Legii
554/2004, respectiv in favoarea unei instanțe de contencios administrativ, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în anul 2008 recurenta a absolvit studiile
Universitarii „. H. B., F. de S. - P., specializarea P., forma de învățământ la distanta, conform diplomei de licența nr. 13922/(...).
Urmare recunoașterii studiilor superioare absolvite începând cu (...) a fost încadrata ca profesor învățământ primar studii superioare.
Începând cu data de (...), angajatorul a modificat în mod unilateral încadrarea, astfel ca recurenta a fost încadrata ca educatoare, fiindu-i modificata
și salarizarea în mod corespunzător, fără ca angajatorul sa emită în acest sens vreun act (decizie sau act adițional).
Este adevărat ca potrivit art. 361 alin. 4 din L. nr. 1/2011, instituțiile de învățământ superior acreditate încetează procesul didactic la toatespecializările/programele de studii care nu au fost autorizate sa funcționeze provizoriu sau acreditate. Î., dispoziția legala prevăzuta la alin. 5, prin care se oferă posibilitatea continuării finalizării studiilor celor menționați la alin. 4. nu poate fi aplicată recurentei care a absolvit studiile și examenul de licența în anul
2008, în baza principiului neretroactivității legii.
Invocă dispozițiile O.G. nr.10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programele de studii de licența autorizate sa funcționeze.
Atât dispozițiile Legii nr. 1/2011, cat și al OG nr. 10/2009 se refera la „. înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008, fără a face însa nici o trimitere la persoanele licențiate.
Î.ul superior de scurtă și lungă durată a fost reorganizat conform Legii nr.
288/2004 privind organizarea studiilor universitare. Deși în prezent nu se mai organizează învățământ superior de scurtă durată - colegii universitare -, atât L.
3. privind aprobarea Ordonanței de urgență a G. nr. 4. pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995 și a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cât și L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice fac trimitere în mod expres la absolvenții studiilor universitare de scurtă durată.
În baza art. 60 alin. 1 din L. nr. 84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a recurentei) „Activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecventa redusa și la distanta. F. de învățământ seral, cu frecventa redusa și la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi";.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu și sa aibă forma de învățământ la zi.
Legiuitorul a avut în vedere faptul ca evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta, și nu la nivelul formelor de învățământ (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta), calificarea universitara fiind aceeași indiferent de forma de învățământ absolvita.
Ca atare, legea prevede ca se acreditează sau se evaluează doar programele de studii și nu formele de învățământ, acestea din urma fiind modalități de desfășurare a programelor de studii.
Diploma de licența pe care a obținut-o în urma promovării examenului de licența din anul 2008 este legala și conferă toate drepturile care decurg din absolvirea unei instituții de învățământ superior.
Formularul de diploma a fost obținut de U. „. H. de la instituția abilitata de M. E. pentru tipărire, cu avizul acestuia, și poarta atât timbru sec, cât și stampila confecționate de M. S. și remise U. cu acceptul M..
M. E. nu a luat nici o măsura pe perioada școlarizării la specializarea respectiva, nici înainte de susținerea examenului de licența, nici ulterior susținerii examenului de licența și emiterii actului de studii.
Diploma de studii nu a fost revocata/anulata și nici nu s-a constatat nulitatea acesteia de instanța judecătoreasca sau autoritatea administrativa.
În consecința este act de studii valabil, care se bucura de prezumția de legalitate și produce efecte specifice, acestea din urma neputând fi înlăturate.
Diploma de licența face dovada legalității studiilor, astfel ca modificarea de încadrare din studii superioare în studii medii excede cadrului legal.
În susținerea acestui punct de vedere înțelege sa invoce practica Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția de C. A. și F., respectiv D. nr. 2376/(...) pronunțata în dosarul nr. (...), în care instanța suprema a reținut ca „. de licența (emisa tot de U. „. H. - F. P. - S. - specializarea psihologie, forma de învățământla distanta - n.a.) este valabila deoarece nicio autoritate administrativa sau instanța judecătoreasca nu s-a pronunțata în sensul revocării/constatării nulității sau anularii actului"; iar „apărările legate de acreditarea/. formei de învățământ la distanta nu se circumscriu obiectului acțiunii";.
Încadrarea trebuia să se facă pe funcția didactica de profesor potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 2 și art. 1 alin. 3 lit. d) din Ordinul nr.
3235/2010, citate in extenso.
Prin întâmpinarea depusă la data de (...)(f. 25), pârâtul recurent IȘJ C. s-aopus admiterii recursului formulat de către reclamantă.
În motivare s-a arătat că în primul rând, se impune clarificat obiectul primului petit, întrucât exista o distincție între funcția de profesor pentru învățământ primar, reglementata de prevederile art. 5 lit. b din L. nr. 128/1997 modificata prin L. nr. 3. și aceea de profesor pentru învățământul preșcolar, reglementata de art. 5 lit. a din L. nr. 128/1997 modificata prin L. nr. 3. (prevederi în vigoare la data solicitării reclamantei din prezenta acțiune).
Pe fond, se arată că specializarea P. din cadrul F. de S. - P., din cadrul U.
„. H. (pentru perioada de studii 2005-2008) era acreditată doar la forma de învățământ ZI.
Prin urmare, în vederea recunoașterii studiilor, trebuie ca specializarea care a fost urmată, la o anumită forma de învățământ, să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, și prin urmare trebuie verificat în hotărârea de guvern valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea/programul de studiu de licență respective era acreditat sau autorizat sa funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective.
Specializarea P., cu formă de învățământ ID la facultatea de F. de S. - P., din cadrul U. „. H. din B. nu este prevăzută în nici o Hotărâre de G. din anul
2005 și până în anul 2008.
Acesta este și punctul de vedere al M. E., C., T. și S. B., din adresa nr.
32634/2011, emisă de către D. G. Î. S., E. și R. S. și D.
Existența unui program de studiu de licență acreditat, care se desfășoară pentru o anumită formă de învățământ, respectiv ZI, nu conduce la ideea că pentru același program poate fi organizată de către aceeași instituție de învățământ și o altă formă de învățământ la aceleași standarde cerute de legislația în vigoare, respectiv ID, în conformitate cu D. Înaltei Curți de C. și
Justiție nr. 4. octombrie 2009, irevocabila.
Reclamanta a urmat cursuri universitare la programe de studiu desfășurate la o formă de învățământ neautorizata, respectiv, neacreditată.
Ordonanța G. nr. 10 din 12 august 2009, la art. 3 alin. 1, statuează faptul că „studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada
2005-2008 la specializările/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializările/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministerului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I";.
Prin O.M.E.C.I nr. 5202 din 22 septembrie 2009, publicat în Monitorul
Oficial al României nr. 638 din 28 septembrie 2009, s-a aprobat Metodologia menționată de art.3 din O.G nr.10/2009.
Prin urmare, raportat la aceste considerente, precum și în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 3 din O.M.E.C.T.S nr. 3235 din 9 februarie 2010 (publicat în Monitorul Oficial al României nr.130 din 25 februarie 2010) - ordin emis în temeiul art.5 alin. !lit. a și b și art.7 alin. 1 lit. c și d din L. nr. 128/1997, cumodificările și completările ulterioare, reclamanta nu îndeplinește condițiile de ocupare a funcției de profesor în învățământul primar.
2. În cauză a declarat recurs și pârâtul I. Ș. J. C. prin care a solicitat admiterea acestuia, așa cum a fost formulat, și, pe cale de consecință, sădispună admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive proprii.
Consideră pârâtul că în raport de obiectul acțiunii nu are calitatea procesuale pasivă în cauza dedusă judecății, întrucât nu este angajatorul reclamantei, în sensul dispozițiilor art. 14 din Codul muncii, aceasta aparținând pârâtei Ș. cu clasele I-V. nr. 1 D., care prin D. nr. 22/(...), a dispus reîncadrarea reclamantei din funcția de profesor în funcția de învățător, și cu care, de altfel, aceasta are încheiat contract individual de muncă.
Atât reclamanta (f. 51), cât și pârâtul IȘJ C. (f. 46) au depus concluzii scrise prin care au reiterat poziția lor procesuală exprimată anterior.
Deși a fost legal citată, intimata Ș. cu clasele I-V. Nr. 1 D. nu a depusîntâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
În cee a ce pr iveș te recursul f or mul at în c auz ă de c ătre p âr âtul IȘJ C. , Curteaapreciază că acesta este fondat.
În acest sens, reține că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea M. E., C. și T., cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare(în vigoare la data emiterii decizie contestate - (...)), printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I.ui Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I.
Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din L. învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b)
(asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractuluiindividual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii), Curtea apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât I. Ș. al J. C.
Referitor la recursul reclamantei L. Ana G., Curtea reține că în cauza dedusă judecății problema litigioasă constă în reîncadrarea reclamantei cu începere de la data de (...), pe postul de învățătoare, cu studii medii, în condițiile în care prin acțiune se solicită o corectă încadrare pe postul de profesor în învățământul primar.
Din documentația de la dosar rezultă că reclamanta a fost încadrată inițial la data de (...) ca învățătoare stagiară(f. 24 dosar fond). Ulterior, ca urmare a absolvirii studiilor superioare(f. 35 dosar fond), aspect confirmat de diploma de licență seria A, nr. 0043873, emisă de U. „. H. din B. sub egida M. E., C. și T. (fila 4 dosar fond), aceasta a fost încadrată cu începere de la (...) ca institutor I, iar cu data de (...), ca profesor pentru învățământul primar și preșcolar(f. 9 dosar fond).
Curtea constată că prin decizia nr. 22 din (...) emisă de unitatea școlară,reclamanta a fost reîncadrată pe postul de învățătoare, cu studii medii începând de la data de (...), (f. 8 dosar fond). În ceea ce privește temeiul legal al acestei măsuri, observă că decizia evocată nu cuprinde nici o trimitere la anumite dispoziții legale care să fi impus reîncadrarea cu această dată. De asemenea, această decizie nu cuprinde nici o motivare care să susțină măsura dispusă.
Raportat la probatoriul administrat și în lipsa indicării unor motive de fapt sau de drept în decizia menționată, Curtea notează că temeiul pentru care școala, sub îndrumarea M. E., C. T. și S., nu a agreat luarea în considerare a studiilor universitare ale reclamantei și ulterior datei de (...), este acela că forma de învățământ la distanță pentru specializarea psihologie din cadrul universității urmate de reclamantă nu era acreditată în momentul începerii anului I de studii. Prin urmare, doar în raport de această condiție, considerată neîndeplinită, s-a refuzat încadrarea reclamantei cu recunoașterea studiilor superioare.
În același timp, observă că în perioada anterioară, respectiv (...) - (...), reclamantei i-au fost recunoscute studiile superioare de către aceeași unitate de învățământ, care a și procedat la încadrarea acesteia pe postul de institutor, iar ulterior pe cel de profesor pentru învățământul primar și preșcolar, cu studii superioare.
În contextul expus, Curtea consideră că decizia contestată reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă al reclamantei sub aspectul felului muncii și a salariului, fără o justificare legitimă.
În acest sens, notează Printre elementele esențiale ale contractului individual de muncă se numără și felul muncii și salariul, potrivit art. 41 din
Codul muncii. Aceste elemente trebuie să fie prevăzute în contract și nu pot fi modificate decât prin acordul părților sau în cazurile strict prevăzute de lege - art. 48 din Codul Muncii.
Or, începând cu data de (...), reclamanta a fost încadrată ca profesor pentru învățământul primar și preșcolar(f. 9 dosar fond), fiindu-i stabilit un salariu de încadrare de 1892 lei la care s-a adăugat sporul de vechime și cel de dirigenție, rezultând 2601 lei. (f. 35). Prin decizia contestată, reclamanta a fost,practic, retrogradată, fiind reîncadrată pe postul de învățătoare, cu studii medii, cu un salariu de bază de 1895 lei, în care a fost inclus sporul de vechime.
D. contestată nu a fost însă însușită prin semnătură de către reclamantă, astfel că nu se poate reține că aceasta și-a manifestat acordul în vederea modificării acestor elemente ale contractului individual de muncă - felul muncii și salariul, nefiind astfel îndeplinită condiția principiului simetriei, impus de legiuitor prin prevederile art. 41 din Codul Muncii.
De asemenea, nu a fost identificată în cauză existența unei situații excepționale circumscrisă forței majore de natură a conferi legalitate deciziei contestate în sensul dispozițiilor art. 48 din Codul Muncii.
Nu se încadrează în noțiunea de „. majoră"; prevederile art. 3 alin. 1 din
O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, sau ale O.M.E.C.I. nr. 5202/2009, invocate ca argument pentru refuzul recunoașterii studiilor superioare ale reclamantei, întrucât aceste dispoziții se referă la studenții care nu și-au finalizat studiile la data la care ordonanța a intrat în vigoare - (...), acesta nefiind însă cazul reclamantei care a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2008.
Mai mult, reclamanta este deținătoarea unui act oficial, și anume o diplomă de licență emisă sub egida M. E., C. și T. în anul 2009 și care se bucură de prezumția de legalitate. De altfel, așa cum s-a subliniat deja, anterior unitatea școlară a dat efect acestui act prin încadrarea reclamantei cu luarea în considerare a studiilor superioare absolvite și dovedite prin această diplomă.
Ca atare, nu se poate accepta înlăturarea acestei dovezi și neluarea ei în seamă cu ocazia încadrării reclamantei, fără a se fi întreprins demersuri legale de către autoritățile implicate în acest proces pentru eventuala anulare a diplomei, în măsura în care acestea ar fi apreciat că a fost emisă cu încălcarea legii.
Nu se poate cerceta pe cale incidentală legalitatea acestui act în prezentul dosar, în condițiile în care nu sunt părți toate persoanele interesate, cum este cazul în primul rând a emitentului și eventual a ministerului sub egida căruia a fost emisă diploma. În plus, se constată că intimata pârâtă nu a invocat excepția nelegalității actului.
Or, așa cum corect se arată în cererea de recurs, preluându-se considerente din decizia nr. 2376/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (depusă în copie la dosar), cât timp diploma de licență nu a fost anulată, aceasta este valabilă, bucurându-se de prezumția de legalitate.
Față de aceste aspecte, Curtea constată că nu se impune cercetarea celorlalte argumente privitoare la neacreditarea formei de învățământ la distanță pentru studiile de psihologie din cadrul universității „. H..
Ținând seama de considerente expuse și având în vedere că decizia de reîncadrare a reclamantei a fost emisă cu încălcarea normelor legale anterior menționate, în baza art. 312 al. 1,3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica în tot sentința atacată, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta L. ANA G. și de pârâtul I. Ș. AL J. C. împotriva sentinței civile numărul 5073 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea reclamantei L. ANA G. în contradictoriu cu pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 1 D..
Anulează decizia numărul 22/(...) emisă de pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 1
D., obligă această pârâtă să o reîncadreze pe reclamanta în funcția de profesor pentru învățământul primar și preșcolar începând cu data de (...) și să îi plătească reclamantei diferența de drepturi salariale dintre salariul aferent funcției de profesor și cel aferent funcției de învățător.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. AL J. C. și, în consecință respinge acțiunea reclamantei față de acest pârât ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. G. S. D. L. D. C. M.
CB, semnează grefier,sef secție
M. Chintăoanu
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud. fond: I.P.
| ← Decizia nr. 2288/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2551/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
