Decizia nr. 1339/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 1339/R/2012
Ședința publică din data de 14 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTORI: D. C. G.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2064 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S.
L. D. Î. M. și pe pârâta intimată G. CU P. P. (...)A M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile pârâților C. Local B. M. și P. M. B. M. au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 martie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond și judecarea în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M..
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, atât pe excepția invocată și asupra recursurilor formulate.
C U R T E A
Asupra recursurilor civile de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. M. sub nr.6400/100, la data de (...), reclamantul S. L. D. Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: G. CU P. P. (...)A M., C. LOCAL B. M., I. P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâta unitate școlară, să calculeze membrilor de sindicat: B. S., B. A., B. M., C. C., C. R., F. F., I. R., Ire Ana, L. A., O. R., P. N., S. R., S. M., V. C., L. A., C. E., A. S., P. M., reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009 -
2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu și să plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent a-nului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că personalul didactic din învățământ beneficiază de dreptul la concediu de odihnă, în temeiul art. 103 lit. i din L. nr. 128/1997 cu modificările la zi.
Potrivit art. 145 din L. nr. 53/2003 Codul muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă, că indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu și se plătește de către angajator cu cel puțin
5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Dispozițiile art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I.
MM 2008-2009, coroborate cu dispozițiile art. 29 din Contractul Colectiv de
M. U. la N. de R. de Î. 2007 - 2008, prevăd că, pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați de sindicat, indemnizația de concediu cuvenită acestora a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii nr. 1., deoarece intrarea în concediu de odihnă a acestora a fost anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 1., respectiv anterior datei de 3 iulie 2010,. Prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile.
Reclamanții a mai considerat că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de bun îmbracă în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 lit. c, art. 145 din Codul muncii, Contractul Colectiv de M. U. la
N. I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. de Î. 2007 - 2008, art. 67 din L. 169/1999, art. 103 din L.
128/1997.
În probațiune, s-au depus dovezi privind plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a invocat în cauză excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.2064 din 15 noiembrie 2011 a T. M., s-a respinsexcepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M., s-a admis acțiunea civilă formulată de S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții: G. cu P. P. nr. 27 B. M., C. Local B. M., I. P. orașului B. M. și în consecință, a fost obligată unitatea de învățământ pârâtă să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-
2010, pentru reclamanții: B. S., B. A., B. M., C. C., C. R., F. F., I. R., Ire
Ana, L. A., O. R., P. N., S. R., S. M., V. C., L. A., C. E., A. S., P. M., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de L. nr.1..
Au fost obligați pârâții: C. Local B. M., I. P. orașului B. M. și Ministerul
Finanțelor Publice să asigure sumele necesare efectuării plății sumelor, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
M. F. P. în virtutea dispozițiilor art. 19 din L. nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, examinând actele de la dosar, tribu- nalul a constatat următoarele:
Reclamanții reprezentați de sindicat sunt cadre didactice, la unitatea
școlară pârâtă în cauză. Pentru anul școlar 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă .
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la
N. de I. MM 2008 - 2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce repre- zintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...)0.
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea
școlară, se constată că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...) .
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM
2008 - 2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
D. întâmpinarea pârâtei s-a reținut că această diminuare a fost aplicată în conformitate cu L. nr. 1..
Potrivit acestui act normativ, la art. 1 se prevede că: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar șistabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.";
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Potrivit art. 28 al. 4 din Contractul Colectiv de M. la N. I. Ș. J. M.
2008-2009 coroborate cu art. 29 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2007-2008 „pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu
Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu.";
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamanților reprezentați de către sindicat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: C. local B. M., P.orașului B. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentruurmătoarele motive:
Soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurenții consideră că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Împotriva aceleiași sentințe civile a formulat recurs și Ministerul
Finanțelor Publice, criticând-o pentru următoarele motive:
Ministerul Finanțelor Publice a arătat că, deși reclamanții nu au raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a),
21, 28, 29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Recurentul mai arată că măsurile luate conform art.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au făcut obiectul controlului de constituționalitate, stabilindu-se, prin decizia nr.872/2010 a C. C., că aceste prevederi sunt constituționale.
Astfel, recurentul a arătat că, potrivit dispozițiilor legii și a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a invocat și a pus în discuția părților excepția tardivității introducerii cererii de recurs formulate de Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând recursurile formulate de către pârâții: C. LOCAL B. M. și P. O.
B. M. se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Curtea reține astfel că recurenților-pârâți: C. local B. M., P. orașului B.
M. le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor în vigoare și a prevederilor contractuale negociate și semnate de către M. E. și Î.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că recurenții au calitate procesuală în cadrul acțiunii formulate de către reclamanți.
În ceea ce privește recursul formulat de către MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE, se reține că acesta este tardiv introdus, având în vedere faptulcă hotărârea primei instanțe a fost comunicată acestuia la data de (...), iar recursul a fost declarat la data de (...), după împlinirea termenului de 10 zile prevăzut de disp. art.215 din L. nr.62/2011.
Curtea reține că neexercitarea recursului în acest termen imperativ atrage decăderea, în temeiul disp. art.103 alin.1 C.proc.civ., astfel încât, urmează să se respingă ca tardiv introdus recursul formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, pentru considerentele expuse anterior, se vor respinge recursurile declarate de: C. LOCAL B. M., P. O. B. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2064 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respingă ca tardiv introdus recursul formulat de MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE, prin D. M., împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
C. M. D. C. G. I.-R. M.
G.
G. C.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:-C. M..
| ← Decizia nr. 3760/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2438/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
