Decizia nr. 941/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 941/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta S. R. împotriva sentinței civile nr. 3449 din 21 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. N. P. R. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.8444/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta S. R. a chemat în judecată pe pârâta C. N. P. R. S. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună anularea deciziei de concediere nr.160/(...) emisă de pârâtă, reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, în calitate de salariată, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că decizia de desfacere a contractului individual de muncă este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde toate elementele cerute sub sancțiunea nulității de prevederile art. 268, alin. 2 din C. muncii.
S-a mai susținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare, reclamanta nefăcându-se vinovată de săvârșirea faptelor reținute de către angajator prin decizia de concediere.
Reclamanta a mai arătat că, pentru aceeași faptă, angajatorul i-a mai aplicat și sancțiunea suspendării contractului individual de muncă.
De asemenea, aceasta a susținut că nu a produs niciun prejudiciu angajatorului, nefăcându-se vinovată de însușirea celor două scrisori, ea îndeplinind funcția de factor urban și nu aceea de factor primitor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că reclamanta a fost sancționată disciplinar pentru abateri disciplinare recunoscute de către aceasta în cadrul notei explicative, constând în neparticiparea la efectuarea schimbului de expediție din (...) ora 04,10, schimb care a fost efectuat de soțul acesteia, care nu arecalitatea de angajat al societății pârâte, precum și divulgarea codului de acces unei persoane ce nu deține calitatea de salariat al companiei.
Pârâta a mai arătat că decizia cuprinde toate elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 din C. muncii, sub sancțiunea nulității, și că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptelor reținute.
Astfel, s-a arătat că, apreciind faptele săvârșite ca incompatibile cu postul deținut în cadrul societății, angajatorul a aplicat reclamantei sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă în conformitate cu prevederile legale, „aceasta fiind apreciată ca absolut necesară, în condițiile existenței unei incompatibilități între fapta săvârșită și menținerea acesteia în cadrul colectivului";.
Pârâta a mai arătat că, în temeiul art. 49, alin. 4 și 52, alin. 1, lit. a din C. Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării prealabile.
Prin sentința civilă nr. 3449/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-arespins acțiunea formulată de către reclamanta S. R. în contradictoriu cu pârâta C. N. P. R. S..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte în funcția de factor prelucrător, ulterior între părți intervenind un act adițional, prin care aceasta a fost trecută în funcția de factor primitor distribuitor urban. Sub acest aspect, s-a reținut că susținerile reclamantei cu privire la responsabilitățile postului raportat la fapta săvârșită, nu pot fi primite întrucât aceasta a semnat un înscris intitulat „atribuții comune tuturor salariaților poștali";, obligațiile asumate fiind generale și asemănătoare. Mai mult, reclamanta a semnat în anul 2007 și fișa postului pentru postul de factor poștal prelucrător și distribuitor, asumându-și obligații specifice.
Sub aspectul legalității, prima instanță a reținut că decizia îndeplinește cerințele legale prevăzute de art.268 din C. muncii, sancționând salariatul pentru neparticiparea la efectuarea schimbului de expediție din (...) ora 04,10, schimb care a fost efectuat de soțul reclamantei care nu are calitatea de angajat al societății pârâte, precum și pentru divulgarea codului de acces unei persoane ce nu deține calitatea de salariat al companiei.
Potrivit dispozițiilor art.267 din C. muncii, măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă poate fi dispusă doar în urma efectuării unei cercetări disciplinare prealabile, lipsa acestei proceduri atrăgând nulitatea absolută a măsurii. Conform prevederilor aliniatului 2 al art.267, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul este convocat în scris.
Reclamanta a fost în mod legal convocată, răspunzând punctual întrebărilor formulate în cadrul cercetării disciplinare prin nota explicativă , recunoscând toate aspectele reținute în sarcina sa prin decizia de concediere.
Astfel, reclamanta a arătat că schimbul de tură a fost efectuat de către soțul său căruia i-a comunicat parola de acces, că a greșit și că își ia angajamentul să nu se repete cele întâmplate.
Instanța de fond a constatat că și sub acest aspect decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă se încadrează perfect în prevederile legale, procedura convocării respectând cu strictețe dispozițiile art.267 C. muncii.
Potrivit dispozițiilor art.61, lit. a) din C. muncii, desfacerea disciplinară a contractului de muncă poate interveni în cazul săvârșirii unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual ori colectiv de muncă, sau regulamentul intern, iar caracterul grav al abaterii urmează a fi apreciat în raport de toate elementele sale, împrejurările în care a fost comisă și circumstanțele personale ale autorului ei.
Doctrina și practica judiciară au stabilit ca regulă generală că această măsură poate fi aplicată numai în situația în care din analiza elementelor abaterii, cauzelor și gravității faptei, urmărilor acesteia, forma de vinovăție, precum și comportarea anterioară a făptuitorului, rezultă că menținerea în unitate a acestuia nu mai este posibilă.
Prima instanță a reținut că, în ceea ce privește faptele reținute în sarcina reclamantei, instanța a apreciat că în mod corect intimata a stabilit vinovăția acesteia. Prin fapta sa, reclamanta a creat o situație extrem de periculoasă, generând un scurtcircuit în circuitul normal al corespondenței. Dincolo de orice încadrare scriptică, ca factor urban ori primitor, reclamanta a încălcat în mod grav disciplina la locul de muncă, încălcând principii fundamentale ale raportului de muncă.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, Farago I., Ratiu Idrisor
Menut, Filimon N. D. și Perde Aurel, instanța de fond a reținut că, în urma unor reclamații primite cu privire la neprimirea unor scrisori ori primirea cu lipsă din conținut, s-a decis constituirea unei comisii pentru verificarea situației. Cu această ocazie s-a constatat, în dimineața zilei de (...), orele 4, că la locul de muncă al reclamantei, schimbul de tură a fost efectuat de către o persoană străină, identificată ulterior în persoana soțului reclamantei, care a se găsea fără niciun drept în incintă, uzând de parola de acces pentru a intra.
S-a mai reținut că susținerile reclamantei legate de faptul că nu și-a însușit niciuna din scrisorile expediate, nu au relevanță în cauză, întrucât fapta săvârșită, respectiv permisiunea dată unei persoane străine să intre și să aibă acces la toate bunurile și datele de la locul de muncă, a creat o situație periculoasă în ce privește securitatea actelor de corespondență.
Astfel, s-a concluzionat că, în aprecierea graduală a sancțiunii aplicate, pârâta în mod corect a aplicat măsura concedierii disciplinare, date fiind cauzele și gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție, precum și urmările abaterii.
S-a mai constatat că susținerile reclamantei legate de nelegalitatea măsurii, raportat la faptul că anterior a fost emisă decizia de suspendare a contractului individual de muncă, nu sunt întemeiate. Potrivit art. 52 alin. 1 lit.a) din C. muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă pe durata desfășurării cercetării disciplinare, ca măsură de protecție, acest demers neconstituind însă o sancțiune disciplinară.
Față de toate aceste aspecte, apreciind că menținerea în unitate a reclamantei nu mai este posibilă, considerând condițiile art.61 lit. a) și 264 lit. f) din C. muncii îndeplinite, s-a reținut că pârâta a desfăcut în mod temeinic și legal contractul individual de muncă al acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. R., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanță, prin motivarea hotărârii, nu face o analiză concretă a cauzelor și gravității faptei, a împrejurărilor săvârșirii ei, a gradului de vinovăție și a urmărilor abaterii, astfel încât nu se poate stabili pe baza cărorelemente a apreciat că reclamanta a săvârșit o abatere gravă care să necesite desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al acesteia.
Raportat la art. 266 C. muncii, recurenta consideră că abaterea săvârșită nu este una gravă. În primul rând, instanța nu a luat în considerare faptul că aceasta era angajată ca factor urban, ceea ce înseamnă poștaș, care nu are atribuții de primire a schimbului de expediție la ora 4 dimineața, ci doar de distribuire a corespondenței în localitatea unde își desfășoară serviciul. Nefiind angajată ca factor prelucrător, nu era corect să fie sancționată pentru nerespectarea atribuțiilor de serviciu pe care nu le avea și deci nici pentru neparticiparea la efectuarea schimbului de expediție din (...) ora 4,10.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că, încă din data de (...), recurenta, având grave probleme de deplasare din cauza durerilor de la picior și coloana vertebrală, care îi îngreunau foarte mult mersul, făcându-i aproape imposibilă deplasarea, a fost nevoită să apeleze la un medic neurolog, care i- a recomandat repaos la pat pentru zilele ce urmau, astfel cum rezultă din adeverința medicală eliberată la aceeași dată.
Recurenta a mai susținut că, datorită unei meningoencefalite din copilărie, suferă de hemipareză stângă, fiind șchioapă, cu dificultăți mari în deplasare, însă, a luptat continuu cu boala, pentru a putea profesa și pentru a avea un venit.
În acest sens au fost depuse la dosar acte medicale din care rezultă diagnosticul său.
Întrucât în dimineața zilei de (...), din cauza durerilor, deplasarea sa se dovedea aproape imposibilă, locuind și la o distanță considerabilă de O. poștal G., recurenta susține că a făcut totuși efortul și a pornit spre locul de muncă, pe jos, cu jumătate de oră înainte de ora 4, dar mersul îi era foarte încet, astfel încât, pentru a nu împiedica schimbul de expediție, care trebuia să aibă loc la ora 4,10, a solicitat soțului ei, care o însoțea, să meargă înainte și să deschidă oficiul poștal pentru a primi schimbul de expediție, ceea ce acesta a și făcut.
Recurenta arată că a ajuns la locul de muncă la ora 4,39 și a preluat trimiterile poștale, le-a sortat și apoi le-a depus la ghișee.
Brigada de control s-a prezentat în oficiul poștal abia la ora 7, când plicurile cu scrisori, inclusiv cele pentru penitenciar erau predate la ghișee, astfel încât pretinsa dispariție a celor două plicuri nu s-a dovedit că îi era imputabilă recurentei sau soțului său.
Recurenta mai arată că nu a cauzat niciun prejudiciu pârâtei și nu se face vinovată de pretinsa însușire a două scrisori. Nici soțul său nu a comis acte de însușire și nici nu a efectuat acte de prelucrare a trimiterilor poștale, sens în care solicită efectuarea unei adrese la poliție pentru a se comunica rezultatul cercetărilor.
Astfel, se susține că împrejurările care au determinat-o pe recurentă să permită soțului să intre în oficiu, au fost justificate de rațiunea de a nu împiedica, din cauza bolii sale, bunul mers al activității din oficiul poștal și primirea trimiterilor poștale din dimineață de (...), astfel încât gradul de vinovăție al faptei sale nu este ridicat.
În ceea ce privește consecințele abaterii disciplinare, recurenta solicită a se constata că nu s-a produs nici o tulburare a bunului mers al activității de la locul de muncă, atâta timp cât a încercat, și chiar a reușit, prin trimiterea soțului său la oficiul poștal, să asigure realizarea schimbuluide expediție, din moment ce ea nu mai putea ajunge în timp util. Pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză că pretinsa dispariție a scrisorilor îi era imputabilă acesteia sau soțului său.
Recurenta mai arată că a avut o comportare bună în serviciu anterior acestei abateri, nemaifiind sancționată disciplinar anterior, considerând utilă depunerea la dosar a fișelor de evaluare anuală, solicitare formulată și înaintea primei instanțe.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9 Cod.proc.civilă, art. 264-268,287
C. muncii, art. 14 pct. 5, 14 pct. 6, 21, 22 pct. 4, 24, 33 137, 139 din
Contractul colectiv de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, C. N. P. R. S.-SUCU.ALA DIRECȚIA REGI.ALĂ DE P. NORD-VEST, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de reclamanta S. R., în temeiuldisp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Prin decizia de concediere nr.160/(...) emisă de C. N. P. R. S., recurenta a fost sancționată pentru: „Nerespectarea atribuțiilor de serviciu, neparticiparea la efectuarea schimbului de expediție din (...) ora 04,10, schimb care a fost efectuat de soțul salariatei care nu are calitatea de angajat al C. SA; divulgarea codului de acces in subunitatea postala unei persoane ce nu deține calitatea de angajat al C. S. Astfel cum rezultă din probele cu înscrisuri și martori administrate în cauză, după cum a reținut și prima instanță, recurenta a săvârșit faptele reținute în decizia de sancționare disciplinară, recunoscând chiar în nota explicativă luată în cursul cercetării disciplinare faptul că schimbul de expediție din data de (...) a fost efectuat de către soțul acesteia, motivând însă că starea sa de sănătate nu i-a permis să ajungă la timp în cadrul unității poștale, pentru a efectua schimbul de expediție. Faptele reținute în decizia de concediere constituie abateri disciplinare prin încălcarea disp.art.20 alin.2 pct.9 și 17 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și ale art.12 pct.5,17,23 din Regulamentul intern al companiei în sensul nerespectării de către reclamantă a normelor privind secretul de serviciu și a încălcării regulilor de acces în unitate, în sensul de a nu primi persoane străine la locul de muncă, decât în conformitate cu reglementările legale în vigoare. Potrivit disp.art.40 alin.1 lit.e) din C. muncii, angajatorul are dreptul să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. Conform disp.art.263 din C. muncii, art.247 din C. muncii republicat,angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia ar fi săvârșit o abatere disciplinară. Curtea reține însă că această prerogativă disciplinară a angajatorului nu poate fi una absolută, discreți onară, oricare din tre sancțiunile disciplinare putând fi aplicată doar cu respectarea dispozițiilor legale în materie, care le includ și pe cele privind criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii și în ori ce caz aceasta nu poate înlătura prerogativa instanței de judecată, legal investită cu un conflict de muncăprivind legalitatea și temeinicia unei măsuri disciplinare, de a verifica și modalitatea în care unitatea a aplicat aceste criterii, în raport de gravitatea abaterii săvârșite de către salariat. Având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv faptul că, astfel cum rezultă chiar din decizia de concediere, soțul recurentei a intrat în subunitatea poștală la ora 4 și 10 minute, iar aceasta a ajuns la locul de muncă la ora 4 și 39 de minute, ce trebuie coroborate cu probele privind starea sănătății salariatei la data de (...), care, conform adeverinței nr.2591/(...) eliberată de medicul specialist neurolog, depusă la fila nr.42 dosar de fond, avea dificultăți de deplasare, se reține că se confirmă susținerile acesteia în sensul că a fost nevoită să-l trimită în acea dimineață pe soțul său, care o însoțea, pentru a efectua la timp schimbul de expediție, dându-și seama că nu poate ajunge la ora stabilită prin reglementările companiei la locul de muncă pentru a-și îndeplini personal această sarcină de serviciu. Astfel, din actele medicale depuse la filele nr.40-42 dosar de fond eliberate de medici specialiști neurologi și de către medici de medicină a muncii, rezultă că recurenta suferă încă din anul 1977 de „. stângă frustă după meningoencefalită";, afecțiune pe fondul căreia, la data de (...), s-a constatat că aceasta prezenta nevralgie cervicală și discopatie cervicală acută, fiindu-i recomandată evitarea eforturilor fizice și a expunerii la intemperii. Totuși, aceasta a încercat să ajungă la timp la serviciu în dimineața zilei de (...) și, doar când și-a dat seama că nu va ajunge la ora stabilită pentru a efectua schimbul de expediție, i-a solicitat soțului său să nu o mai însoțească, ci să ajungă mai repede la O. poștal G., pentru a deschide subunitatea poștală, evitând astfel perturbarea activității la locul de muncă. Desigur, prin faptele sale reclamanta a încălcat regulile de disciplină stabilite în unitățile poștale, însă trebuie avut în vedere contextul în care a săvârșit abaterile disciplinare. Curtea mai reține că trebuie avut în vedere și faptul că recurenta este salariata O.ui poștal G. încă din anul 1992, precum și comportamentul său general în serviciu, nedovedindu-se în cauză sancționarea anterioară acesteia sau nerespectarea ordinelor și dispozițiilor conducătorilor ierarhici, întrucât, conform fișelor de evaluare depuse la dosar, acesteia i s-a acordat calificativul „bine";, atât prin evaluarea calității muncii, a organizării personale, cât și a lucrului în echipă, a disciplinei profesionale. De asemenea, nu se poate reține că aceste abateri constatate prin decizia de concediere ar fi avut consecințe deosebite în ceea ce privește activitatea și patrimoniul societății, nefiind probat în cauză că faptele săvârșite ar fi avut ca urmare dispariția în acea zi a unor obiecte de corespondență. De altfel, din adresa nr.589072/(...) a Poliției municipiului G. rezultă că „nu a fost primită nici o sesizare din partea O.ui P.l G. sau a altor persoane cu privire la nereguli comise de numiții S. R. și S. D. D. Potrivit disp.art.61 alin.1 lit.a ) din C. muncii, angajatorul poatedispune concedierea disciplinară în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau a bateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv demuncă aplicabil sau regulamentul intern. Gravitatea abaterii se stabilește potrivit criteriilor p revăzute de dispozițiile art.266 din C. muncii, art.250 din C. muncii republicat. Având în vedere considerentele menționate anterior privind aspectele ce trebuiau să fie luate în considerare de către angajator la individualizarea sancțiuni aplicate, Curtea reține că măsura concedierii recurentei este disproporționată în raport cu abaterile săvârșite de către aceasta. În consecință, Curtea constată că în cauză se impune înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate recurentei, cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, această măsură fiind de natură atât de a pedepsi încălcarea unor proceduri pe care angajatorul le-a dispus în temeiul prerogativelor de organizare și direcționare de care acesta se bucură în cadrul raporturilor de muncă, cât și de a preveni pe viitor săvârșirea de către aceasta și de către alți salariați a unor asemenea abateri disciplinare. Potrivit disp.art.6 alin.2 din C. muncii, tuturor salariaților careprestează o muncă le este recunoscut dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale. Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită, pentruconcedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, instituției sau serviciului. De asemenea, Org anizația I nternațională a Muncii a statuat că lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii. Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională garantează salariaților, în cazul conced ierii, este ca această măsură să fie luată doar în condițiile î n care cauza invoc ată ca temei a l încetării contractului de muncă a re un caracter obiectiv, c are să poată f i constatatat în mod real și prezintă o asemenea însemnătate, încât să facă imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți. Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestuia. În speță, se reține că angajatorul nu a reușit să probeze că faptele săvârșite de către reclamantă fac imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți, astfel încât, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de reclamanta S. R., se va modifica în parte sentința primei instanțe și se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. R. în contradictoriu cu pârâta C. N. P. R. S., modificându-se în parte decizia nr. 160/(...) emisă de pârâtă în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, prevăzută de art.248 alin.1 lit.c) din C. muncii republicat, art.96 lit.d) din Regulamentul intern al unității și art.137 lit.d) din Contractul colectiv de muncă la nivelul companiei. În consecință, în temeiul disp.art.80 alin.1 și 2 din C. muncii republicat, având în vedere că s-a constatat în cauză nelegalitatea concedierii, se va dispune reintegrarea recurentei pe postul obținut anterior concedierii, pârâta fiind obligată să plătească acesteia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care arfi beneficiat reclamanta de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite în parte recursul declarat de reclamanta S. R. împotriva sentinței civile nr. 3449 din 21 iulie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. R. în contradictoriu cu pârâta C. N. P. R. S. și în consecință: Dispune modificarea în parte a deciziei nr. 160/(...) emisă de pârâtă în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%. Dispune reintegrarea reclamantei pe postul obținut anterior concedierii și obligă pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. S.-C. B. I.-R. M. GREFIER G. C. Red./dact. CM 2 ex./(...); Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 3005/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2061/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
