Decizia civilă nr. 107/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/R/2013
Ședința publică din 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S. N. DE T.
F. DE M. "CFR M. "; SA - S. DE T. F. DE M. C. ȘI S.
N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; SA împotriva sentinței civile nr. 11199 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _
, privind și pe reclamanta intimată J. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă S. N. de T. F. de M. "CFR M. "; SA B. - S. Transilvania a depus la dosar un script prin care solicită în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsă, la care a anexat copia unei procuri judiciare autentificată sub nr. 2382/_ de către Biroul Notarilor P. i Asociați "ETICA";.
De asemenea, se constată că la data de 11 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată J. L. a depus la dosar întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea excepției autorității de lucru judecată invocată de recurentă, la care a anexat copia împuternicirii avocațiale a doamnei avocat Maxim A. .
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11199 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta J. L. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. ";
S.A. B. și S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; S.A. - S. TRANSILVA. A și în consecință au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a 6 salarii de bază brute cu titlu de salarii compensatorii ca urmare a concedierii colective la inițiativa angajatorului, sume actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
că excepția prescripției invocată este neîntemeiată întrucât, obiectul acțiunii fiind plata unor drepturi bănești, termenul de prescripție este de 3 ani conform 268 lit. c din Codul muncii, și nu 6 luni, cum susține pârâta.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamanta a fost angajată a societății pârâte, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată până în luna martie a anului 2010, când a fost disponibilizată ca urmare a unor măsuri de concediere colectivă, după cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantei și din decizia de concediere depuse la dosarul cauzei.
Dreptul reclamantei de a beneficia de echivalentul a 6 salarii brute este prevăzut de art. 80 din Contractul colectiv de muncă pe ramură de unitate pentru anii 2008-2010. Pârâta nu a contestat acest lucru prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Apărarea pârâtei se întemeiază pe faptul că reclamanta a beneficiat de măsuri compensatorii conform O.G. nr. 9/2010, care derogă de la prevederile contractului colectiv de muncă. Nicio prevedere însă din O.G. nr. 9/2010 nu permite însă interpretarea că aceasta ar deroga de la conținutul contractului menționat. În consecință, interpretarea care se impune este aceea că măsurile prevăzute de O.G. nr. 9/2010 se cumulează cu cele conținute în contractul colectiv de muncă. Este prin urmare irelevant dacă reclamanta a beneficiat sau nu de măsurile cuprinse în O.G. nr. 9/2010. Ceea ce contează este că aceasta nu beneficiat de drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. N. DE T. F. DE M. "CFR M. "; S.A
., solicitând desființarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii intimatei.
În motivarea recursului pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă nr. 8947 din_ a Tribunalului C., în dosarul nr._ s-a pronunțat cu privire la drepturile solicitate de către intimată având calitatea de intervenientă în dosar, respingând cererea.
S-a mai criticat soluția instanței cu privire la interpretarea actului dedus judecății, învederându-se că acordarea celor 6 salarii de baza brute ca urmare a concedierii, arată instanței că deciziile de concediere emise de către S. CFR M. SA, au avut ca temei, în ceea ce privește măsurile de protecție socială prevederile
O.G. nr. 9/2010 privind masuri pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar.
Prin instituirea măsurilor concrete de protecție socială prevăzute de art. 7 din O.G. nr. 9/2010 s-au instituit norme speciale cu caracter derogator de la prevederile generale ale Contractului colectiv de munca la nivel de ramură transporturi, conform principiului specialia generafibus deroqant fiind inadmisibilă cumularea acestora.
Obiectivul principal al protecției sociale îl constituie diminuarea consecințelor unor riscuri asupra nivelului de trai al unor segmente ale populației, fiind un domeniu susținut material de stat, politicile de protecție sociala fiind formulate și fundamentate, astfel încât să se poată asigura realizarea restabilirii sau menținerii unor echilibre între sectorul public și cel privat, între protecție și autoprotecție, între nevoi și resurse.
O.G. nr. 9/2010, ca instrument distinct al politicii statului în domeniul protecției sociale, instituie măsuri speciale pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării în domeniul feroviar, având caracter de normă juridică specială în raport cu celelalte prevederi.
Prin decizia nr.223/2006 Curtea Constituțională a precizat că plata compensatorie nu constituie un drept constituțional și că legiuitorul dispune de
marja necesară pentru a stabili masuri de protecție socială. Ori prin O.G. nr. 9/2010 și H.G. 155/2010, legiuitorul a stabilit drepturile de care beneficiază persoanele disponibilizate prin concedieri colective, fiind prevăzute în mod expres la art.7 din actul normativ, precum și în decizia de concediere emisă pe seama reclamanților, drepturi suportate din bugetul asigurărilor sociale.
S-a mai invocat și decizia nr.1280 din_ a Curții Constituționale, în care se arată că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie";, în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale";. În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente.
Intimata J. L. a arătat prin întâmpinare
că este de acord cu admiterea excepției autorității de lucru judecat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), Curtea de Apel reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.8947 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea și cererea de intervenție formulată de reclamanții MAN I. STELIAN, URCAN I. A., FRINC I. F., PANZAR VOICU, D. ANA, KORONDI DEZIDERIU și intervenienții LOBONEA I., BOLOȘ M., R. I., SABĂU S., JUCAN N., C. V., MOGA M., COVACI
M., MIȘCA AURELIA, CICEU V. M., FALAMON GYORKE-IOSIF, FALAMON GYORKE-CSABI, JURCA TUDOR D., TRITEAN ZOIȚA, LEHENE I. VOLINAȘ,
M., STIRBE T. V., LAVRIC AUREL, GAL M., CECLAN S., CIUPE L. TINA, BOLDOR I., HANDABUT O., DRAGOȘ I., STETCO A., KOVACS D. și J. L. , împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE M. CFR M. S.A. și S. N. DE T. F. DE M. CFR M. SA
- S. TRANSILVA. A.
Prin Decizia civilă nr. 4924/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-a admis recursul declarat de reclamanții MAN I. STELIAN, URCAN I. A., FRINC I. F., PANZAR VOICU, D. ANA, KORONDI
DEZIDERIU, și de intervenienții LOBONEA I., BOLOS M., R. I., SABAU S.
, JUCAN N., C. V., COVACI M., MISCA AURELIA, CICEU V. M., FALAMON GYORKE IOSIF, FALAMON GYORKE CSABI, JURCA TUDOR D., TRITEAN ZOITA, LEHENE I. VOLINAS, M. M., STIRBE T. V., LAVRIC AUREL, GAL M., CECLAN S., CIUPE L. TINA, BOLDOR I., HANDABUT O., DRAGOS I., STETCO A., KOVACS D. și J. L.
împotriva sentinței civile nr. 8947 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, care a fost modificată în parte în sensul că s-au obligat pârâtele S. N. DE T. F. DE M. CFR M. SA, S.
DE T. F. DE M. "CFR M. " SA - S. TRANSILVA. A, să plătească fiecăruia dintre reclamanții și intervenienții menționați anterior 6 salarii de bază brute, sumă actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective. S-au obligat intimatele să plătească recurentei J. L. suma de 150 de lei, iar fiecăruia dintre ceilalți recurenți menționați anterior suma de 200 de lei, cheltuieli de judecată la fond. S-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții BOLDOR I., HANDABUT O., DRAGOȘ I., STETCO A. și KOVACS D. împotriva aceleiași hotărâri. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Reținând că între cauza care a făcut obiectul dosarului nr._ și prezentul dosar există, în ceea ce o privește pe intimata J. L., identitate de părți, obiect (respectiv acordarea a 6 salarii de bază brute) și cauză (respectiv art.
80 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2010), Curtea apreciază în temeiul art. 166 Cod procedură civilă că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată.
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că, urmare admiterii excepției peremptorii menționată anterior, nu se mai impune examinarea motivelor de recurs referitoare la fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâtele S. N. DE T.
F. DE M. "CFR M. "; SA - S. DE T. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 11199 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, care va fi modificată în sensul că se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta J. L. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE
T. F. DE M. "CFR M. "; SA și S. DE T. F. DE M. C. pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtele S. N. DE T. F. DE
M. "CFR M. "; SA - S. DE T. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 11199 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta
J. L. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M.
"CFR M. "; SA și S. DE T. F. DE M. C. pentru autoritate de lucru judecat.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | G. D. C. |
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: B. G. Z.
GREFIER,
C. M.
