Sentința civilă nr. 71/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.71/F/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
Cu participarea asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul L. V. N., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud împotriva pârâților Ș. G.
N. B.
, C. Local B. și I. P. municipiului B.,
având ca obiect drepturi bănești Legea 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că reclamantul prin acțiune a solicitat judecarea cauzei în lipsă în caz de neprezentare.
Tribunalul observând pretențiile deduse judecății, raportat la data depunerii acțiunii, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ .
Se constată că s-a depus răspuns la adresa emisă către pârâta Ș. generală nr.2 B. .
Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată, unește excepțiile invocate cu fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată
,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul/a L. V. N. prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud a chemat în judecată pe pârâții Ș. G. N. B. , C. Local B. și I. P. municipiului B., solicitând instanței să oblige pârâta angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit legii nr.221/2008 cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la zi, sume actualizate cu indicele de inflație.
A solicitat obligarea pârâților C. Local B. și I. P. municipiului B. să asigure finanțarea pentru plata sumelor solicitate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul/a a fost/este angajat/ă al primului pârât și că potrivit legii nr.221/2008, care a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 privind creșterile salariale în favoarea personalului didactic, s-a prevăzut că pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar valoarea coeficientului de multiplicare începând cu data de 01 octombrie 2008 este de 400.00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Așadar, prin adoptarea legii nr.221/2008 salariul cuvenit a crescut semnificativ. S-a reliefat că ulterior au fost adoptate OUG nr.1/2009, OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 și că au fost emise deciziile Curții constituționale nr.842/2009, nr.984/2009 și nr.989/2009 prin care aceste acte normative au ost declarate neconstituționale și că singurul act ce poate sta la baza calculului drepturilor salariale este legea nr.221/2008. Începând cu luna ianuarie 2010 potrivit legii nr.330/2009 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut în luna septembrie fără a fi afectat de măsurile de reducere, în același sens fiind și prevederile art.1 alin.4 și art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010.
Dată fiind neplata la timp a sumelor datorate în baza legii nr.221/2008, potrivit art.161 Codul muncii se impune actualizarea sumelor solicitate.
În ce privește asigurarea finanțării, s-a arătat că potrivit art.167 din legea nr.84/1995 și art.1 din HG nr.1618/2009 finanțarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din TVA, consiliul local este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea, iar instituția primarului este ordonatorul de credite potrivit art.63 alin.4 din legea nr.215/2001.
În drept, s-au invocat art.112 Cod procedură civilă,art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art.67, 79 și 80 din legea nr. 168/1999, art.28 din legea nr.62/2011, dispozițiile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008.
Acțiunea civilă formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Pârâții C. Local B. și I. P. municipiului B., au depus întâmpinare la dosar prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii.
Examinând excepția lipsei calității procesuale a pârâților, tribunalul urmează a o respinge ca nefondată potrivit următoarelor argumente.
Potrivit art.167 alin.1 din legea nr.84/1995, lege în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturi bănești, fiind aplicabilă în cauză, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, raportat la pretențiile deduse judecății de reclamanți împotriva C. Local B. și I. P. municipiului B., tribunalul va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B., fiindcă acesta aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, în timp ce I. P. municipiului B., exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
La termenul de judecată din 14 ianuarie 2013, tribunalul, observând data introducerii acțiunii, raportat la pretențiile deduse judecății, din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune
pentru perioada_ -_ , în temeiul art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat.
Examinând excepția prescripției invocate
tribunalul constată că acesta este întemeiată potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Reclamantul/a a investit instanța cu o acțiune privind obligarea pârâtei angajator să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate prin aplicarea dispozițiile legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit legii nr.221/2008 și pentru perioada_ -_, sume actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că acțiunea formulată în acest dosar a fost depusă la tribunal și înregistrată în data de 25 septembrie 2012.
Potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii civile anterior reliefată, constată că termenul de 3 ani de prescripție în cadrul căruia putea fi legal introdusă cererea a expirat pentru o parte din pretențiile deduse judecății, deoarece prescripția se calculează separat pentru drepturile bănești aferente fiecărei luni în
condițiile art.12 din decretul nr.167/1958, situație în care va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamant/ă împotriva pârâților privind pretențiile civile formulate pentru perioada_ până la_ .
Trebuie subliniat faptul că tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile deduse judecății doar până la finalul lunii august 2009, întrucât deși acțiunea a fost formulată în 25 septembrie 2012, drepturile salariale acordându-se lunar, înseamnă că se puteau solicita legal drepturile salariale integral pentru luna septembrie 2009 și deci cererea formulată până în ultima zi din luna respectivă e în termenul de prescripție.
Analizând actele și lucrările dosarului
privind fondul pretențiilor deduse judecății neprescrise, tribunalul reține următoarele.
Reclamantul/a a fost angajat/ă la pârâtul/a Ș. G. N. B. în calitate de personal didactic în perioada_ la zi, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depuse la dosar, iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de legea nr.221/2008, drepturile salariale acordate de angajator fiind expres indicate în adeverința solicitată de tribunal f.23-24.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedeau o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin deciziile Curții Constituționale nr.842/_, 989/2009, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de legea nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în legea nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41/2009 care prevedea că
valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul observă că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin legea nr.221/2008 prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Pentru perioada 01 octombrie 2008- 31 decembrie 2009 tribunalul consideră că reclamantul/a, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de legea nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit/ă la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Întrucât la nivelul instanțelor judecătorești s-au pronunțat soluții diferite în cauze similare cu cea din acest dosar, instanța supremă a pronunțat două decizii prin care a soluționat recursuri în interesul legii.
Prin decizia nr.3/2011 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admite recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale
ordonanțele d e ur gență ale Guv ernului nr. 136/2008
, nr. 151/2008
și nr. 1/2009
, dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 , astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009
.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordon anțe i Guvernului nr. 15/2008
, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a
fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a O rdonanței Guvernului nr. 15/2008
, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei curți de casație și justiție menționate și de dispozițiile legale din legea nr.221/2008, tribunalul constată că reclamantul/a în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada 01 octombrie 2009 și până la data de 31 decembrie 2009, situație în care acțiunea civilă formulată de reclamant/ă este întemeiată și va fi admisă, în parte, motiv pentru care pârâta angajator va fi obligată să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 septembrie 2009 și până la data de 13 mai 2011, dată de la care se aplică legea nr.63/2011, act normativ ce reglementează expres drepturile salariale cuvenite acestei categorii de personal, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acestei legi nefiind aplicabilă decizia nr.11/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, anterior evocată.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza legii nr.221/2008 nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației începând cu data de_ și până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului/ei potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din legea nr.84/1995, lege în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturi bănești, fiind aplicabilă în cauză, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe
a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților de rând 2 și 3 și în consecință va obliga pârâții Primarul municipiului B., în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. local al municipiului B., care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâtei angajator fondurile bănești necesare plății sumelor restante ca urmare a neaplicării prevederilor legii nr.221/2008.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local B. și I.
P. municipiului B.
.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamantul/a L. V. N., prin Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, cu domiciliul procesual ales la sediul reprezentantului în B., str. A. O., nr.3, județul B. Năsăud, împotriva pârâților Ș.
G. N. B.
, cu sediul în B., str. A. O., nr.8, județul B. Năsăud, C. Local
și I. P. municipiului B.,
cu sediul în B., P. C., nr.6, județul B. Năsăud, pentru perioada_ până la_ .
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul/a L. V. N. împotriva pârâților Ș. G. N. B. , C. Local B. și I. P. municipiului B. ca fiind întemeiată și în consecință:
obligă pârâtul/a Ș. G. N. B. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, pentru perioada_ -_, sume actualizate cu indicele inflației începând cu data de_ și până la data plății efective;
obligă pârâții C. Local B. și I. P. municipiului B. să aloce pârâtului/ei Ș. G. N. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate de acest pârât.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari:
V. C. M. A. LS
MLB// 6ex// 17 ianuarie 2013.
