Decizia civilă nr. 1142/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1142/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. J. S. împotriva sentinței civile nr. 599 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul pârât S. C. DE U. C.
, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat Ana L. u din cadrul B. oului C. .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 martie 2013 intimatul pârât a transmis la dosar, prin fax, întâmpinare, iar în ședința publică de azi s-a depus prin intermediul serviciului registratură al instanței exemplarul original al întâmpinării.
I se comunică acest din urmă exemplar al întâmpinării reprezentantei recurentului pentru a lua cunoștință de cuprinsul său iar la reluarea cauzei reprezentanta recurentului arată că a efectuat niște mențiuni pe exemplarul original al întâmpinării astfel încât instanța reține la dosar exemplarul trimis prin fax.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței pronunțate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată și cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Întrebată de instanță reprezentanta reclamantului apreciază că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul S. J. S.
, în numele și pentru membrii de sindicat cuprinși în tabelul anexă cererii de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtului S. C. J. de U. C. la contravalorii tichetelor de masă pe anii 2010-2011, după cum urmează: câte 10 tichete de masă/salariat pentru lunile ianuarie și februarie, câte 20 de tichete de masă/salariat pentru lunile martie-august și câte 5 tichete de masă/salariat pentru lunile septembrie-decembrie 2010, respectiv contravaloarea a câte 20 de tichete de masă/lună/salariat pentru lunile ianuarie-februarie și contravaloarea a câte 20 de tichete de masă/lună/salariat pentru lunile mai-octombrie 2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-au invocat prevederile contractelor colective de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 și la nivel de grup de unități a M. ui Sănătății și unităților din subordine și ale Legii nr.142/1998.
Prin sentința civilă nr. 599 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limitele bugetelor de venituri și cheltuieli acordate.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevedea la art.42 alin.2 lit.b că salariații beneficiază de tichete de masă acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 prevede la art.141 că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetele de asigurări sociale de sănătate.
În baza acestui contract colectiv de muncă pârâtul a acordat salariaților săi tichete de masă în intervalul 2008-2009 și sporadic în anul 2010.
În contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități al M. ui Sănătății și unităților din subordine în anul 2011 s-a prevăzut că în bugetul de venituri și cheltuieli ai instituțiilor sanitare publice finanțate de la bugetul de stat, de la fondul unic de asigurări de sănătate și/sau din fondurile autorităților publice sau din alte surse vor fi cuprinse toate drepturile salariale și sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masă, conform legislației în vigoare.
Potrivit prevederilor art.155 C. muncii, în vigoare pentru perioada de referință, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporurile precum și alte adaosuri.
Tichetele de masă solicitate de către reclamant constituie un adaos la salariul de bază care poate fi acordat de către angajator salariaților săi în condițiile prevăzute de art.1 din Legea nr. 142/1998, respectiv în limitele bugetului de venituri și cheltuieli aprobate.
Conform deciziei nr.14/_ a Î.C.C.J. beneficiul tichetelor de masă nu reprezintă un drept ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.
Din actele existente la dosar rezultă negocierea acordării acestor tichete de masă, însă nu există dovada sumelor existente în bugetul de venituri și cheltuieli cu o asemenea destinație.
Începând cu anul 2009 tichetele de masă prevăzute a fi acordate în condițiile Legii nr.142/1998 nu s-au mai acordat, măsura fiind edictată prin următoarele acte normative: O.U.G. nr.226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare - art.8 pentru anul 2009, O.U.G. nr.114/2009 art. I pentru anul 2010,
Legea nr. 285/2010 - art.12 pentru anul 2011 și O.U.G. nr.80/2010 art.15 pentru anul 2012.
Practica CEDO prin cauza Kechko versus Ucraina a lăsat la latitudinea statului aprecierea cuantumului drepturilor salariale ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat în sensul că statul introduce, suspenda sau înceta plata unor drepturi (tichetele de masă) prin edictarea unor măsuri legislative adecvate, respectiv suspendarea plății acestora prin actele normative arătate anterior.
În litera Legii nr.142/1998 și a O.U.G. nr.115/2004 modificate și completate, tichetele de masă nu pot fi acordate prin echivalent bănesc și nici în alte perioade decât cele prevăzute în perioada în care a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli ale unității.
Având în vedere aspectele care preced, respectiv vocația angajatorului de a plăti respectivele tichete dacă sunt îndeplinite cele două condiții, faptul că alocarea lor a fost suspendată începând cu anul 2009 până în anul 2012 prin actele normative indicate și practica CEDO în materie, cererea de chemare în
judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. J. S.
, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
Invocă dispozițiile art. 304 pct.9 și art.304 ind. l C.proc.civ.
În motivare, se arată că instanța de fond face o interpretare greșita a actelor normative aplicabile.
În acest sens prin art.8 din OUG 226/2008 (pentru anul bugetar 2009); art. 1 din O.U.G. nr. 114/2009 privind masurile financiar bugetare pentru anul 2010 - Guvernul României - a interzis instituțiilor publice centrale și locale așa cum sunt definite acestea prin Legea 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare și prin Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, CU EXCEPȚIA INSTITUȚIILOR FIN. ȚATE INTEGRAL DIN VENITURI
PROPRII, - să acorde tichete de masa pe anul 2009 respectiv 2010, prevăzându- se expres în alin 2, ca în bugetele pe anul 2010 a instituțiilor publice așa cum acestea sunt definite prin Legea nr.500/2002, respective Legea nr. 273/206 nu se vor prevedea sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Aceleași prevederi se regăsesc și în art.12 din Legea 285/2010, unde legiuitorul a prevăzut aceleași interdicții pentru exercițiul financiar bugetar pe anul 2011.
S. C. J. de U. C. - conform definiției data de art. 188 din Legea nr. 95/2006 - este o instituție publica finanțata integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe baza de contract precum și din alte surse conform legii.
În aceste condiții și raportat la prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 226/2008, art.1 din O.U.G. nr. 114/2009, respectiv art. 12 din Legea 285/2010, pârâta fiind o instituție publică ce se finanțează integral din venituri proprii - intră la EXCEPȚIA prevăzută de aceste acte normative - respectiv aceste instituții pot să acorde tichete de masă în condițiile legii, în acest sens prin art.23 din O.U.G. nr. 115/2004 așa cum a fost modificata prin Legea 125/2005 - (articol în vigoare care nu a fost abrogat o data cu apariția Legii nr.330/2009 - privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare pe anul 2010) PREVEDE CA PERSONALUL ÎNCADR. în UNITĂȚILE SA. TARE P. E FIN. ȚATE DIN VENITURI PROPRII
beneficiază lunar de maxim 20 de tichete de masă.
Reclamanții recurenți nominalizați în tabelele depuse la dosarul cauzei, sunt salariați ai pârâtei și membri ai S. ui județean S., fiindu-le aplicabile prevederile Contractului Colectiv de munca încheiat la nivel de ramura sanitară pe perioada 2008-2010 - (unde la art.2 se prevede ca acest contract colectiv de munca se aplica și produce efecte în toate unitățile sanitare, indiferent de forma de organizare unităților sanitare și de modul de finanțare), în care la art. 94 alin. 3 se arată că "în bugetul de venituri și cheltuieli vor fi cuprinse toate drepturile salariale prevăzute în prezentul contract colectiv de munca și SUMELE AFERENTE pentru acordarea tichetelor de masa conform legislației în vigoare";.
Art. 141 din același CCM stipulează ca angajatorul este obligat și acorde tichete de masa potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Se mai invocă dispozițiile art. 93 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Grup de Unități a M. ui Sănătății și unităților din subordine pe anul 2011, înregistrat la M. Muncii Familiei și Protecției Sociale sub nr. 455/0l/_, completat prin actul adițional înregistrat sub nr.972/_ .
Deși conform prevederilor art.1 din Legea 142/1998 aceste tichete de masa se acorda în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate de angajator, conform prevederilor art.191 din Legea 95/2006 - la elaborarea proiectul bugetului de venituri și cheltuieli a spitalului public propunerile fundamentate ale conducătorilor secțiilor și compartimentelor spitalului se fac în conformitate cu normele metodologice aprobate prin Ordin al Ministrului Sănătății și cu contractele colective de munca.
Ori, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.1043/2010 modificat prin Ordinul 16U7/2011 privind normele metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli a spitalului - în A. xa s-a prevăzut la elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului atât pe anul 2010 cat și 2011 - Titlul 1 CHELTUIELI DE PERSONAL poz. 298 sub.02 paragraf 01 la rubrica cheltuieli salariale) și tichetele de masa, (aceste tichete de masa au fost de asemenea prevăzute a fi incluse în bugetul de venituri și cheltuieli prin contractele colective de munca).
Pe de alta parte, în anii 2010 și 2011, au fost luni în care pârâta a acordat aceste tichete de masa în integralitate adică în număr de 20 (conform prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004), au fost luni în care a diminuat numărul tichetelor acordate, respectiv luni în care nu a acordat tichete de masa, ceea ce demonstrează că pârâta a alocat sumele de bani aferente acordării lor și că acestea au fost aprobate, însă nu a explicat care au fost motivele pentru care a diminuat numărul de tichete, respectiv nu le-a mai acordat deloc, în condițiile în care o data aprobat bugetul, el trebuie să fie executat întocmai cu cele prevăzute.
Prin întâmpinare, S. C. J. DE U. C. -N.
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivare s-a arătat în esență că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a actelor normative pe care își fundamentează soluția, citând din dispozițiile Legii nr. 142/1998, prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 și din decizia nr. 14 din_ pronunțata în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramură sanitara pe perioada 2008-2010 s-a prevăzut ca sumele aferente pentru acordarea tichetelor de masa se vor prevedea în bugetul de venituri și cheltuieli al unității angajatoare.
Din actele existente la dosar rezulta negocierea acordării acestor tichete de masa, însă nu exista dovada sumelor existente în bugetul de venituri și cheltuieli
cu asemenea destinație și nici dovada orelor efectiv prestate de către reclamanții- recurenți.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masa prin echivalent bănesc, prin litera Legii nr. 142/199 art. 6 (alin.5) și a O.U.G. nr. 115/2004 modificate și completate se prevede expres că tichetele de masă nu pot fi acordate prin echivalent bănesc și nici în alte perioade decât cele prevăzute în perioada în care a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli al unității.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Soluția se impune față de ipoteza prevăzută de art. 312 alin. 3, 5 și 6 ind.1 C.proc.civ., anume, când instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Echivalează cu o necercetare a fondului situația în care în mod eronat s-a întemeiat prima instanță pe afirmațiile neprobate ale angajatorului, în sensul că tichetele de masă au fost acordate în limita prevederilor din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat. Practic, nu s-a administrat nici o dovadă în acest sens, în condițiile în care art. 272 Codul muncii impune angajatorului a face proba
împrejurărilor de fapt relevante în conflictele de muncă, astfel încât litigiul a fost soluționat fără administrarea probei centrale raportat la interpretarea legii pe care tribunalul a făcut-o.
În plus, se constată că s-a reținut de către prima instanță imposibilitatea legală de a se mai acorda tichete de masă pentru anii 2009-2012, în raport de dispozițiile O.U.G. nr.226/2008 (art.8), O.U.G. nr.114/2009 (art. I), Legea nr. 285/2010 (art.12) și O.U.G. nr.80/2010 (art.15), fără însă a se face verificările impuse tocmai de aceste texte de lege, care fac distincție, sub raportul posibilității de acordare a tichetelor de masă, între instituțiile publice centrale și locale așa cum sunt definite acestea prin Legea 500/2002 și prin Legea 273/2006, și instituțiile finanțate integral din venituri proprii.
Or, se constată că potrivit prevederilor art. 188 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii";.
De asemenea, prin adresa nr. 14870/II/_ emisă de S. C. J. de U. C. (fila 15 dosar recurs) se atestă același lucru, anume că face parte din categoria instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.
Față de aceste omisiuni în clarificarea situației de fapt, în corelație cu care s-a făcut o greșită aplicare a legii de către tribunal, văzând că a fost lăsată nedezlegată chestiunea de drept centrală în soluționarea litigiului și astfel, practic, părțile au fost lipsite de beneficiul dublului grad de jurisdicție, urmează a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a administra probațiunea indicată mai sus, iar în rejudecare să se raporteze și la poziția procesuală exprimată de părți prin recurs și întâmpinarea depuse în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. J. S. în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 599 din_ a Tribunalului
C. pronunțată în dosar nr._ pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
G.
-L. T.
I.
T.
D. C.
G.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. P.U.
