Decizia civilă nr. 1159/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1159/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M.
JUDECĂTORI: C.
M.
S.
-C.
B.
GREFIER: G.
C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. A. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 5303 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată LS D. Î. S. și pe pârâții intimați Ș. G. A. și C. LOCAL AL C. A., având ca obiect drepturi bănești - cheltuieli de transport.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 martie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3279/84/_ pe rolul Tribunalului S.
, astfel cum a fost ulterior precizată, LS D. Î. S., în numele membrilor de sindicat: B. G., B. L. M., B. A. C., B. G. ,
G. (B. -N. ) I. E., M. L. A., N. C. A., B. E., T.
M. E. a solicitat obligarea pârâților: C. A., prin P., C. LOCAL AL
C. A. și Ș. G. A., să plătească reclamanților contravaloarea cheltuielilor de transport efectuat în perioada ianuarie 2011 - mai 2012, sume actualizate cu rata indicelui inflației, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că decontarea navetei se face potrivit prevederilor art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 și a art.1 din Instrucțiunile M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2 din_ .
Decontarea contravalorii călătoriei efectuate se face pe baza depunerii la sfârșitul lunii de activitate a actelor doveditoare.
S-a mai arătat că membrii de sindicat din prezentul dosar au efectuat naveta de la domiciliu la unitatea școlară și de la unitatea școlară la domiciliu potrivit pontajelor depuse la dosar, fără ca acestora să li se deconteze contravaloarea cheltuielilor de transport.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către C. Local A. - prin P., acesta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.
În dovedire, părțile au administrat la judecarea fondului cauzei proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.5303 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost admisă acțiunea precizata formulată de LS D. Î. S., în numele
membrilor de sindicat: B. G., B. L. M., B. A. C., B. G. ,
G. (B. -N. ) I. E., M. L. A., N. C. A., B. E., T.
E., în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. A., C. A. -prin P. și C. LOCAL AL C. A., și în consecință, pârâții au fost obligați sa plătească reclamanților: B. G., 767 lei, B. L. M., 1.455 lei, B. A. C., 731 lei, B. G., 1.368 lei, G. (B. -N. ) I. E., 1.258 lei, M. L. A., 1.941 lei, N. C. A., 710 lei, B. E., 588 lei, T. M. E., 826 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport efectuate in perioada ianuarie 2011-mai 2012, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui inflației, de la data scadentei fiecărei sume și pana la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 125 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
local și instituția primarului au calitate de finanțator, primarul fiind ordonator de credite, iar consiliul local fiind cel care aproba bugetul local.
De asemenea, art. 28 pct. c din HG nr. 2192/2004 prevede faptul ca la nivel local C. Local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de
învățământ pe baza unor indicatori.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au reținut următoarele:
actele depuse la dosar rezultă că reclamanții au calitatea de personal didactic la Ș. G. A. .
Reclamanții au efectuat naveta la instituția școlară chemată în judecată, fiind îndreptățiți, potrivit art. 104 (3) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, la decontarea cheltuielilor de transport.
Potrivit acestor dispoziții, decontarea sau plata echivalentă a costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale.
Potrivit art. 104 alin. 3 "personalul didactic din unitățile de învățământ de stat din mediul rural, care nu are domiciliul sau reședința în localitatea în care își desfășoară activitatea, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă în urma solicitărilor adresate administrației locale pe baza pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ";.
apreciat de instanță că decontarea cheltuielilor pentru cadrele didactice de predare și didactice auxiliare se realizează din bugetul local al unității administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar, pe baza documentelor justificative depuse la sfârșitul fiecărei luni.
Instanța de fond a înlăturat apărările intimatei privind lipsa fondurilor întrucât potrivit dispozițiilor art. 37, 38 Codul muncii "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă și ale C.I.M., părțile neputând renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege";.
Astfel, având în vedere aceste aspecte, prima instanță a apreciat că reclamanții membri de sindicat au făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, au făcut dovada faptului că locuiesc într-o altă localitate decât cea unde își desfășoară activitatea (prin depunerea copiilor actelor de identitate), făcând naveta din localitatea de domiciliu în localitatea în care se află angajatorul.
De asemenea, s-a reținut că pârâții nu au susținut și nu au făcut dovada acordării drepturilor solicitate, conform art. 272 din Codul muncii.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere considerată de către prima instanță ca fiind fondată,
având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și ale art.166 alin.4 din Codul muncii.
Față de cele ce preced, instanța a admis cererea reclamanților.
Pârâții au fost obligați să plătească sindicatului suma de 125 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta C. A., prin P.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că instanța de fond nu a verificat temeiul legal al acestei cereri, reținând cu privire la drepturile solicitate acte normative abrogate, care nu mai sunt aplicabile din luna februarie 2011.
Se mai invocă faptul că tribunalul nu s-a pronuntat nici cu privire la exceptia de nelegalitate invocată prin întâmpinarea acestuia.
Pentru susținerea drepturilor pretinse, reclamanții au invocat prevederile art.1 din Instrucțiunile Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice.
Recurentul consideră că dispozițiile Legii nr.1/2011 a educației naționale precizează mai exact cadrul legal privind sursa de finanțare a cheltuielilor privind decontarea navetei cadrelor didactice, invocându-se în acest sens disp.art.103 alin.2 din acest act normativ, potrivit cărora: "Consiliile locale și consiliul judetean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finantarea de bază și complementară a unitătiIor de învătământ preuniversitar de stat.";
Se mai arată că, potrivit disp.art.105 din aceeași lege,
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ preuniversitar de stat.
Finantarea complementară se asigură din bugetele locale ale unitătilor administrativ- teritoriale de care apartin unitătile de Învătământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a)investiții, reparații capitale, consolidări; b)subvenții pentru internate și cantine;
c)cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor; d)cheltuieli cu bursele elevilor;
e)cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1); f)cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
cheltuieli pentru concursuri școIare și activități educative extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ;
cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, pentru personalul angajat, preșcolari și elevi;
gestionarea situațiilor de urgență;
cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educației și formării profesionale.
Finanțarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului București.
Recurentul arată astfel că Instrucțiunile nr. 2/2011 nu respectă dispozițiile Legii nr.1/2011, în sensul că prevăd în sarcina autorităților administrației publice locale obligația de a deconta și de a plăti cheltuielile de transport, în
condițiile în care Legea nr.1/2011 prevede, prin art.l03, alin.2, că acestea "pot contribui" la finanțarea de bază și complementară a instutuțiilor de invățământ (normă dispozitivă).
Având în vedere aceste considerente, s-a invocat înaintea primei instanțe exceptia de nelegalitate a art.1 din Instructiunile Ministrului Educatiei, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, în raport cu art.103 alin.(2) din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale.
Recurentul a mai solicitat, de asemenea, respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului, deoarece Legea nr.1/2011 prevede în mod expres faptul că decontarea navetei cadrelor didactice se face din sumele defalcate din TVA. Or, după cum este bine știut, aceste sume se repartizează autorităților administrației publice locale potrivit Legii finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006) de către Direcțiile Generale ale Finanțelor P. e ale Județelor.
Se mai arată că, după cum se poate observa din actele depuse la dosar, sumele repartizate în anii 2011 și 2012 au fost insuficiente pentru plata navetei, în condițiile în care trebuiau finanțate cu prioritate cheltuielile privind plata bunurilor și a serviciilor pentru școli, cheltuielile privind plata salariilor angajaților primăriei, plata cheltuielilor privind iluminatul public, precum și pentru alte cheltuieli curente.
Recurentul mai susține că, tocmai având în vedere aceste aspecte și faptul că gradul de autofinanțare al C. A. este unul foarte redus(aproximativ 28%), plata cheltuielilor privind naveta cadrelor didactice s-a făcut doar parțial, în limita posibilităților financiare.
Mai mult, se arată că, din actele depuse la dosar rezultă că nici chiar sumele prevăzute pentru plata salariilor cadrelor didactice nu au fost suficiente, consiliul local fiind nevoit să adopte periodic hotărâri privind transferul sumelor de bani din trimestrele III și IV în trimestrele I și II, până la alocarea de noi sume. Prin întâmpinarea formulată, LS D. Î. S. a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea sentinței civile atacată
ca legală și temeinică.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul declarat de pârâții: P. UL C. A. ȘI C. ALMAȘ
, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în mod greșit recurenții au susținut că prima instanță a aplicat în cauză dispoziții legale abrogate.
După cum au reținut și aceștia, prin motivele de recurs formulate, în cauză reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii cheltuielilor de transport pe care le-au suportat în perioada ianuarie 2011 - mai 2012.
Este adevărat că Legea nr.1/2011 a abrogat dispozițiile Legii nr.128/1997, însă Legea educației naționale a intrat în vigoare abia la data de_, astfel încât, pentru cheltuielile de transport suportate de către reclamanți anterior acesteia date, erau aplicabile prevederile legii vechi.
În consecință, în privința cheltuielilor de transport suportate de către reclamanți în perioada_ -_ erau aplicabile disp.art.104 alin.3 și
art.138 din Legea nr.128/1997,
potrivit cărora: personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o
locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l
benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
Se mai reține că, pentru perioada ulterioară datei de_, când au
devenit aplicabile dispozițiile Legii nr.1/2011, într-adevăr motivarea primei instanțe se impune a fi substituită, în sensul că, cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice, prevăzute la art.105 alin.2 lit.f) din lege sunt asigurate prin finanțarea complementară, iar conform aceluiași alineat-în forma în vigoare în perioada pentru care s-au solicitat drepturi bănești în cauză- "Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație, …";
Este adevărat că, potrivit alin.3 al acluiași articol, finanțarea complementară se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare județene, respectiv al municipiului București, însă se reține că în cauză recurenții nu au probat că ar fi solicitat repartizarea, în cadrul "Finanțării complementare"; a fondurilor necesare cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice și că, deși au formulat asemenea solicitări, acestea nu ar fi fost aprobate.
Conform disp.art.1 din Instrucțiunile M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 2 din_ , "Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la
locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc
de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale,…";.
Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, se reține că nu se impunea în cauză sesizarea instanței de contencios administrativ, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, cu soluționarea excepției de nelegalitate a disp.art.1 din Instrucțiunile nr. 2/2011, invocată de către pârâții-recurenți la judecarea fondului cauzei, pentru motivul că acestea ar încălca disp.art.103 alin.2 din legea nr.1/2011.
Astfel, se reține că, dispozițiile art.1 din Instrucțiunile anterior menționate, sunt conforme cu prevederile art.105 alin.2 lit.f) din Legea nr.1/2011, în sensul că se asigură, din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar, și cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice.
Chiar dacă disp.art.103 alin.2 din Legea nr.1/2011, prevăd următoarele:
"Consiliile locale și consiliul judetean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din bugetele proprii la finantarea de bază și complementară a unitătiIor de învătământ preuniversitar de stat.";, se reține că acest articol nu poate fi privit și interpretat distinct de celelalte dispoziții ale Legii nr.1/2011, respectiv de cele ale art.105 alin.2 lit.f), ce prevăd că se asigură din din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale finanțarea complementară, necesară acoperirii cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice.
Având în vedere că decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se efectuează de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în mod corect prima instanță a obligat recurenții-pârâți la plata contravalorii acestor cheltuieli efectuate de către reclamanții-intimați în perioada ianuarie 2011-mai 2012.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții: P. UL C. A. ȘI C.
A., și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. UL C. A. ȘI C. A. împotriva sentinței civile nr. 5303 din_ a Tribunalul Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -R.
M.
C.
M.
S.
C.
B.
GREFIER
G. C.
Red.: C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.D.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Sălaj: R. a M. lena P.
