Decizia civilă nr. 1168/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1168/R/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.
M.
JUDECĂTORI: S.
-C.
B.
I.
-R. M.
G.
: G.
C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P.
M.
B.
M., C. LOCAL B. M., P. M. P. și C.
LOCAL P.
împotriva sentinței civile nr. 1848 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat
S. D. Î. M. și pe pârâții intimați C. LOCAL P., GRUP Ș.
"A. F. "; P., GRUP Ș. A. ȘI DE S. "V. S. "; P. ,
CU P. S. - C. S. Ș. B. M., P. C. P. și pe chemații în garanție intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M. și M. E., C., T. ȘI S.
, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 februarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii atacate și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 5 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că întâmpinările au fost depuse în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acestora.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1848 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile lipsei capacității procesuale și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local B. M. și P. municipiului B. M., invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local P. și P. orașului P. invocate de aceștia prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î.
în contradictoriu cu pârâții L. cu program sportiv -C. S. Ș. B.
M., G. Ș. " A. F. "; P., G. Ș. administrativ și de servicii
"V. Slăvescu"; P., P. municipiului B. M., C. local B. M., P. comunei P., C. local P., C. local P., P. municipiului P.
.
Au fost obligați pârâții L. cu program sportiv -C. S. Ș. B. M.
, G. Ș. "A. F. "; P., G. Ș. administrativ și de servicii "V. Slăvescu"; P. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant Grumaz D., Rudics L., Iakob I., Coca C., Bachner I., D. iluc A., Grumaz R., Gherghel A., P. L., P. Florin G., Carstea E., Grujnitchi Angelica, Romeghea T., Zoicas F., M. Ana, P. M. el, Stoian L., Satmarel Nastasia, S. aran V., P. M., Bota L., B. ea M.
, Bilt Florentina, P. ișteanu Lavinia, Raciu R., Palko N., Durus D., Tatar
I. a, Moje D., Eberst M., Sugar A., Hotea R., C. I., Fazacas Petru,
B. C., Terec A., M. C., Ganta V., P. Susana, Kosz A., M.
, Tabăcioiu C., D. escu D., Hendrea S., Bonat A., M. cas F., Zaharia E., Madaras M., Petky I., Gherhes M., Perse V., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de Legea nr. 118/2010 și să plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, pentru perioada de la data plecării în concediu până la data de 2 iulie 2010 inclusiv, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. municipiului B. M.
, C. local P., P. comunei P., C. local P. și P. municipiului P. să asigure sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. B. și a M. ui E., C. T. și S. B.
, formulată de pârâții C. local P. și P. municipiului P. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Cu privire la excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M., P. M. B. M., C. Local P., P. municipiului P. :
Potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 "începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 al. 3 din Legea nr. 84/1995 prevede că "Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâții C. Local a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din pers- pectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile le- gale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți.
Trecând la soluționarea fondului cauzei, examinând actele de la dosar tribunalul a constatat următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant, sunt cadre didactice, la unitatea școlară pârâtă în cauză. Aceștia au beneficiat de concediu de odihnă anterior datei de_ .
Potrivit art. 103 lit. a din Legea nr. 128/1997, personalul didactic bene- ficiază de "concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbăto- rile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de I.S.J. MM 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se preve- de că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce re- prezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemni- zația nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de con- cediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, in- demnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datelor de ple- care în concediu, respectiv în luna iunie 2010.
D. statele de plată depuse la dosar și din adeverința eliberată de unita- tea școlară, se constată că indemnizațiile de concediu au fost plătite în două tranșe, respectiv un avans în luna iunie și restul de plată în luna august.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt în- dreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este preci- zată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de I.S.J. MM 2008 - 2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 "(1) Cuantumul brut al salariilor/ soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unita- ră a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Gu- vernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor cate- gorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
Legea nr. 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/_
, data intrării în vigoare a acesteia fiind_ .
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.
118/2010 cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea re- clamantului și a dispus admiterea acesteia așa cum a fost formulată și ca o consecință a admiterii acțiunii, raportat la motivele respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. P. s-a admis cererea de chemare în garanție, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL B. M., P. M. P. și C. LOCAL P.
.
Prin recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î. M. față de autoritatea acestuia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive
.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că instanța de fond greșit a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive în prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată.
Prin recursul declarat de pârâtul C. Local al M. B. M. s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. L. din Î. M.
, pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a acestuia.
În motivare, pârâtul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a acestuia, în prezenta cauză.
În ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din Legea 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într- un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Invocă prevederile art. 20-21 din Legea 215/2001, republicată.
De asemenea, potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., cf. art.36 Legea nr. 215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție ("… pune în aplicare hotărârile consiliului local…"; cf. art.61 din Legea nr.215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ce privește a doua excepție: pârâtul a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. Doar că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 63 alin.1 lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al municipiului
M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. municipiului B.
M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin recursul declarat de pârâții P. M. P. și C. LOCAL P.
, s-a solicitat admiterea recursului formulat, în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local P. și a P. ui M.
P., și respingerea acțiunii față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâții consideră că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. ui Local al
M. P. și P. M. P. .
Arată instanței de recurs ca nici C. Local P. și nici P. M.
P. nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare.
Precizează că, potrivit art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Or, în conformitate cu art. 104 alin. 2 lit. a), în cazul cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Reiese deci, că autoritatea publică locală nu are putere de decizie cu privire la drepturile bănești ce se cuvin personalului didactic, ci are numai obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost acestea alocate de la bugetul de stat.
Atribuțiile autorității publice locale, în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ, sunt însă limitate la finanțarea complementară, care cuprinde limitativ numai categoriile de cheltuieli enumerate la art. l05 alin. 2 din Legea nr. l/2011.
Totodată, învederează faptul că între C. Local P., P. M.
P. pe de o parte și personalul didactic, pe de altă parte, nu există raporturi de muncă; astfel încât aceste pârâte nu pot fi obligate nici la calcularea drepturilor salariale, nici la plata diferențelor de drepturi salariale și nici la asigurării finanțării pentru plata sumelor solicitate de reclamant.
D. nici un text legal invocat de către reclamant nu reiese calitatea de angajator a pârâților C. Local al M. P. sau P. M. P.
, astfel încât acești pârâți nu au competența de a calcula salarii ori alte drepturi bănești și, implicit, nici de a le plăti efectiv.
În acest sens, arătăm că, în conformitate cu art.90 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011 (intrată în vigoare la data de_ ), angajarea personalului didactic în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație. De asemenea, în mod similar, potrivit art.91 alin.2 din lege, angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului didactic auxiliar și administrativ în unitățile de învățământ cu personalitate juridică se face de către directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților C. Local P. și P. M. P. și, în consecință, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii
acțiunii față de aceștia ca fiind introdusă față de persoane fără calitate procesual pasivă.
Având în vedere aceleași argumente invocate în susținerea excepțiilor, în temeiul art. 60 și urm. C.proc.civ., înțelege să solicite chemarea în garanție a
M. ui F. P. B. și a M. ui E., C. T. și S.
B., pentru ca, în cazul în care instanța va admite cererea reclamantului S.
L. din Î. M., să dispună prin aceeași hotărâre obligarea celor chemați în garanție să achite instituției noastre sumele reprezentând drepturile bănești neacordate, respectiv diferența între indemnizația de concediu calculată fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr.118/2010 și cea efectiv încasată de membrii de sindicat reclamanți.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 februarie 2013 (f.12-16) reclamantul S. L. din Î. M.
a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți cu menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P.
M.
a solicitat prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, în sensul menținerii ca respinsă a cererii de chemare în garanție a acestuia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenții nu au criticat fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității și capacității procesuale pasive.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că
"Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea și capacitatea procesuală pasivă a recurenților pârâți C. Local, rezultă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la
propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat "finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. își justifică, de asemenea, calitatea și capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul,, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate și sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Mai mult, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți are atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nicio relevanță, întrucât au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P.
M. B.
M.
și C. LOCAL B. M., P. M. P. și C.
LOCAL P.
împotriva Sentinței civile nr. 1848 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECATORI
C.
M.
S.
-C.
B.
I. -R.
M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: H. D. M.
