Decizia civilă nr. 3341/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3341/R/2013
Ședința publică din 02 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. împotriva sentinței civile nr. 7172 din 22 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată P. P. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate P. P. C., avocat B. G., lipsă fiind reclamanta intimată și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și cu titlu de practică judiciară copia sentinței civile nr. 7114 din_, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise. Susține că în opinia sa decizia de concediere a reclamantei intimate și-a produs efectele începând cu data de 29 decembrie 2011, iar faptul că ulterior începând cu data de 30 decembrie 2011 reclamanta intimată a fost reangajată nu are relevanță, deoarece reclamanta intimată a fost angajată în baza unui concurs iar după reangajare reclamanta intimată a fost supusă unei perioade de probă de 60 de zile.
Reprezentantul reclamantei intimate susține că în timpul perioadei de preaviz pentru un număr restrâns de angajați s-a aplicat prevederile art. 74 din Codul muncii. De asemenea, arată că pârâta recurentă are obligația de a plăti salariile compensatorii. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7172 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta P.
-P. C., în contradictoriu cu pârâta A. N. A Î. F. și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 19.705 lei cu titlu de plăți compensatorii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei dobânda legală cuvenită sumei începând cu data de_ și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a fost concediată în cadrul concedierii colective, ca urmare a desființării Administrației Naționale a Î. F., prin Decizia nr. 54/_, contractul individual de muncă al acesteia încetând din data de_, cu obligația plății către reclamantă a compensației echivalente cu șapte salarii de bază, prevăzută de art.
12 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 la nivelul
A.N.I.F. (f.5,6).
Este real că, ulterior concedierii, reclamanta a participat la un concurs pentru ocuparea postului de subinginer la A. N. de Îmbunătățiri F., pe care l-a promovat și s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 10/_ (f.28-29), însă acest nou raport de muncă nu are ca efect anularea măsurii concedierii colective și exonerarea pârâtei de plata compensațiilor prevăzute de art.12 alin.3 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 la nivelul
A.N.I.F. La fel de posibil ar fi fost ca reclamanta să nu promoveze concursul si să nu încheie un nou contract de muncă. Așadar, compensațiile sunt datorate pentru concedierea colectivă, indiferent de împrejurarea că fostul angajat încheie un nou contract de muncă într-un termen mai scurt sau mai extins, de către societatea care preia patrimoniul societății desființate.
Pentru aceste considerente, în baza art.148 din Legea nr. 62/2011, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanta P. P. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. A Î. F., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.705 lei cu titlu de plăți compensatorii, a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală cuvenită sumei începând cu data de_ și până la data plății efective și a obligat pârâta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. de Îmbunătățiri F.,
solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea cererii reclamanților.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta a fost salariată a Administrației Naționale a Î. F. R.A. și a fost concediată colectiv ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. 82/_ privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățirii funciare.
Aceasta a primit preavizul și Decizia de concediere în temeiul art. 65-68 din Codul Muncii, republicat, determinat de desființarea locului de muncă și a postului, din motive fără legătură cu persoana salariatului.
În temeiul actului normativ mai sus invocat, Administrația N. a Î.
F. - R.A. s-a desființat la data de_, prin predarea patrimoniului către A.
N. de Îmbunătățiri F. .
Desființarea Administrației a condus la desființarea tuturor locurilor de muncă, prin urmare, toți salariații A. F RA au fost concediați colectiv.
Pe data de_, a fost încheiat protocolul de predare - preluare între Administrația N. a îmbunătățirilor F. RA. și A. N. de Îmbunătățiri
F., iar în conformitate cu prevederile art. 15 al OUG 82/2011 "A. se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative,
contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația N. a Î.
F. este parte. "
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de
A.N.I.F. R.A. 2009-2010 cu modificările și completările ulterioare, art.12, alin. 3), "La concedierea colectivă, fiecare salariat, odată cu primirea deciziei de concediere, va primi o compensație echivalentă, astfel: Vechime în sector mai mică de 3 ani 3 salarii de bază; Vechime în sector mai mare de 3 ani 7 salarii de bază.";
Art. 1 alin. (4) din OUG nr. 82/2011 a prevăzut un număr maxim de posturi al Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. și a Filialelor sale județene de 1500, iar art. 14 din același act normativ a stipulat că personalul angajat in cadrul Administrației Naționale a îmbunătățirilor F. RA, care se desființează se preia de către A. N. de Îmbunătățiri F. în limita celor 1500 de posturi.
În perioada preavizului, reclamanta s-a înscris la concursul organizat pentru ocuparea posturilor în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. Filiala Sălaj, iar ca urmare a promovării concursului de selecție a personalului organizat la data de_ de A. N. de îmbunătățiri F., reclamanta a
fost angajată începând cu data de_ .
Conform solicitărilor MADR - Direcția Generală de Buget Finanțe și Fonduri Europene și a Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. au fost întocmite și transmise pentru punere în plată, situațiile acordării acestor salarii compensatorii numai pentru salariații fostei Administrații ce nu s-au angajat la
A. N. de Îmbunătățiri F., iar acestea au fost achitate la data de 11 aprilie 2012.
Consideră că sentința atacată a fost dată după o apreciere greșită a actelor deduse judecății și cu aplicarea greșită a legii întrucât față de reclamantă nu a operat în fapt concedierea, nu a beneficiat de protecția oferită de ajutor de șomaj, fiind angajată de la data de_ la Agenție, nefiind afectată de măsura concedierii și deci nu poate beneficia de salarii compensatorii. Reclamanta a fost preluată la entitatea nou înființată care a preluat patrimoniul Administrației Naționale a Î. F. R.A., conform prevederilor art. 14 din OUG 82/2011. Atribuțiile și denumirile posturilor la Agenție sunt firesc diferite de cele ale Administrației, fiind cele ale unei instituții publice, însă acest lucru nu are relevanță deoarece preluarea s-a realizat conform OUG 82/2011 atât pentru
patrimoniu, cât și pentru personal.
Prin urmare, concret, nu s-a produs efectul specific al concedierii, și anume pierderea locului de muncă, prevăzut cu decizia de concediere, reclamanta continuându-și practic activitatea în cadrul instituției succesoare a Administrației Naționale de Îmbunătățiri F. .
Recurenta critică hotărârea și sub aspectul obligării sale la plata dobânzii legale începând cu data de_, arătând că nu există nici o reglementare legală în acest sens pentru plata salariilor, motiv pentru care instanța nu a putut motiva hotărârea, invocând greșit ca temei de drept art. 253 alin. 1 din Codul muncii.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C.pr.civ..
Reclamanta P. -P. C. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că dreptul său de a primi cele 7 salarii a luat naștere prin emiterea deciziei de concediere, iar reangajarea sa a avut loc în urma unui concurs a cărui rezultat era incert la momentul concedierii, fiind supusă unei perioade probă de 40 de zile
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 82/2011, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, se înființează A.
N. de Îmbunătățiri F., instituție publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, în
subordinea M. ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Administrației Naționale a Î. F. .
Potrivit art. 1 lin. 4 din același act normativ numărul maxim de posturi al Agenției și filialelor județene este de 1.500 de posturi.
De asemenea, art. 3 din OUG nr. 82/2011 prevede că:
"(1) Patrimoniul Agenției se constituie prin preluarea elementelor de activ și de pasiv ale Administrației Naționale a Î. F., pe bază de protocol de predare-preluare, încheiat în termen de 30 de zile de la data înființării Agenției.
(2) La data încheierii protocolului de predare-preluare prevăzut la alin. (1), Administrația N. a Î. F. se desființează.";
Din perspectiva cererii formulate de reclamantă în cauză sunt relevante prevederile art. 14 din OUG nr. 82/2011 potrivit cărora:
"(1) Personalul angajat în cadrul Administrației Naționale a Î. F.
, care se desființează, se preia de către Agenție, în limita posturilor prevăzute la art. 1 alin. (4).
(2) Încadrarea în numărul maxim de posturi stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face în termenele și cu procedura stabilite de lege.";
Deoarece în cadrul Administrației Naționale a Î. F. își desfășurau activitatea un număr mai mare de angajați decât cel prevăzut la art. 1 alin. 4 din OUG nr. 82/2011, în vederea selectării personalului care a fost preluat de noua instituție publică s-a organizat un concurs.
Potrivit susținerilor recurentei pârâte, necontestate de reclamantă, aceasta s-a înscris la concursul organizat, numărându-se printre persoanele care au promovat concursul respectiv, astfel încât reclamanta a fost "angajată";, începând cu data de_, în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri F.
Reclamanta își întemeiază pretențiile pe mențiunile de la pct. 2 din decizia de concediere emisă de fostul angajator, unde se prevede că beneficiază la data concedierii de o compensație echivalentă 7 salarii, prevăzută de art. 12 alin. 3 din Cap. II din Contractul colectiv de muncă la nivel de A. F RA.
Curtea notează că, potrivit prevederilor art. 67 din Codul muncii, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Compensațiile astfel acordate reprezintă în fapt măsuri de protecție socială de care beneficiază persoanele ale căror contracte individuale de muncă încetează pentru motive ce nu țin de persoana lor, menite să compenseze într-o anumită măsură eventuale prejudicii suferite prin pierderea locului de muncă.
Curtea constată însă că în situația reclamantei nu a avut loc o concediere efectivă în sensul dispozițiilor legale, întrucât, în urma procesului de selecție a personalului ce urma a fi preluat de instituția publică nou înființată, reclamanta a continuat raporturile de muncă cu această din urmă instituție, chiar înainte de desființarea Administrației Naționale de Îmbunătățiri F. și, prin urmare, a avut siguranța păstrării locului de muncă.
În raport de terminologia folosită de legiuitor, și anume că personalul Administrației Naționale de Îmbunătățiri F. "se preia de către Agenție, în limita posturilor prevăzute la art. 1 alin. (4)";, este evident că în privința personalului astfel preluat nu se poate vorbi despre o concediere, raporturile de
muncă ale acestora nefiind întrerupte, ci au continuat cu instituția publică nou înființată în urma reorganizării fostului angajator.
Cu alte cuvinte, în cazul reclamanților nu s-a produs efectul specific al concedierii, și anume pierderea locului de muncă, aceștia continuându-și activitatea în cadrul instituției succesoare a Administrației Naționale a Î.
F. .
Chiar dacă și în cazul reclamantei fostul angajator a procedat la emiterea unor decizii de concediere, decizii care nu au fost anulate sau retractate, Curtea reține că aceste decizie nu poate constitui un temei suficient pentru a se constata îndreptățirea sa la plățile compensatorii menționate, din moment ce, astfel cum s-a arătat mai sus, în cazul acestora nu a intervenit o concediere efectivă.
Având în vedere cele menționate anterior Curtea constată că situația reclamantei nu este similară cu cea reglementată de prevederile art. 74 din codul muncii, invocată de reclamantă ca un argument suplimentar în conturarea concluziei că ar fi fost îndreptățită la plata salariilor compensatorii. deoarece în cazul reclamantei nu a avut loc o reînființare a locurilor de muncă intervenită ulterior concedierii, ci de o procedură specifică, reglementată prin dispoziții legale speciale, privind reorganizarea unei persoane juridice de interes public național, care a condus în final la concedierea unei părți dintre salariații acesteia.
Este irelevant în raport de obiectul acțiunii (acordarea plăților compensatorii) că reclamanta a trebuit să susțină un concurs pentru "reangajare"; și că noul contract de muncă a fost supus unei perioade de probă, deoarece aceste aspecte sunt străine de analiza judiciară a îndreptățirii de a beneficia de plăți compensatorii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ., Curtea de Apel va admite recursul declarat de pârâtă și va modifică în tot sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. N. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIAR împotriva sentinței civile nr. 7172 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte și în consecință, respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta P. P. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIAR.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
D.
D.
G.
L. D.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.I. P.
GREFIER
C. M.
