Decizia civilă nr. 1252/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1252/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele S.
N.
DE T.
F.
DE C. C. C. SA și S. N. DE T. F.
DE C.
C. C.
SA - S. R. C. împotriva sentinței civile nr. 1383 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată H. M. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, av. Minea M., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor recurente și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind plata onorariului avocațial, extras de pe portalul
instanței privind o cauză similară și concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, arătând în motivare că instanța de fond a reținut și aplicat corect termenul de prescripție extinctivă de 3 ani. Cu privire la perioada în care reclamanta s-a aflat în șomaj tehnic, având în vedere că această împrejurare nu s-a produs din culpa ei, consideră că drepturile solicitate nu ar trebui să fie afectate. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta H. M. LUCREȚIA le-a chemat în judecată pe pârâtele: S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; S.A. și S. N.
DE T. F. DE C. "C. C. "; S.A.- S. R. C., solicitând instanței să le oblige pe pârâte plata a salariului suplimentar pentru anii 2009 și 2010, la plata ajutorului material aferent Zilei Ceferiștilor și sărbătorilor de Paști și de
Crăciun pentru anii 2009 și 2010, precum și a tichetelor de masă pentru perioada 2009-2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că aceste drepturi sunt prevăzute în contractele colective de muncă aplicabile în speță și nu i-au fost acordate.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a invocat excepțiile prescripției extinctive, iar pe fondul cauzei, a arătat că acțiunea este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1383 din_ a Tribunalului C. ,
, a fost respinsă excepția prescripției extinctive cu privire la salariul suplimentar, fost respinsă excepția prescripției extinctive cu privire la ajutorul material de Crăciun, aferent anului 2009, a fost admisă excepția prescripției extinctive cu privire la ajutorul material de Paști și de Ziua F. ului, pentru anul 2009, și s-a respins acțiunea în această privință ca prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâții: S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; S.A. B., S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; S.A. - S.
R. C. .
Au fost obligați pârâții să achite reclamantei salariul suplimentar pentru anul 2009.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorii de Crăciun pentru anul 2009, precum și ajutorul de Paști, ajutorul de Crăciun și ajutorul pentru Ziua F. ului pentru anul 2010.
A fost respinsă cererea privind plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - mai 2012.
A fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
În ceea ce privește e
xcepțiile prescripției extinctive invocate în cauză, instanța a constatat, în primul rând, că în speță, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, prevăzut expres de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, pentru drepturile salariale de tipul celor solicitate de către reclamantă prin acțiunea sa, și nu cel de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit e din același act normativ.
Raportat la acest termen de prescripție, de 3 ani, și la data introducerii acțiunii(_ ), prima instanță a reținut că termenul de prescripție este împlinit cu privire la pretențiile privind ajutorul material de Paști și de Ziua F. ului, pentru anul 2009; în consecință, instanța a respins acțiunea ca fiind prescris dreptul la acțiune în această privință.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este parțial întemeiată, respectiv cu privire la următoarele aspecte:
Contractele colective de muncă, aplicabile în speță, depuse în copie la dosarul cauzei, prevăd acordarea către reclamantă, alături de ceilalți angajați, a salariului suplimentar, a ajutoarelor materiale de Pași, de Crăciun și de Ziua F. ului. Aceste ajutoare constituie drepturi prevăzute cu titlu de retribuție pentru munca efectuată de reclamantă, nefiind condiționată de profitul realizat de pârâte în anii respectivi.
S-a mai reținut că, în măsura în care situația financiară ar fi impus, pârâtele ar fi avut posibilitatea să negocieze excluderea acestor drepturi din contractul colectiv de muncă.
Capătul de cerere privind tichetele de masă a fost respins ca neîntemeiat.
Astfel, art. 81 din contractul colectiv de muncă invocat de reclamantă prevede acordarea acestor tichete în conformitate cu prevederile legale.
Potrivit Legii nr.142/1998, acordarea tichetelor de masă nu este însă imperativă pentru angajator, fiind numai o posibilitate pentru acesta. Nefiind alocate în bugetul de venituri și cheltuieli al C. aferent perioadei februarie 2009- noiembrie 2011 sume pentru plata tichetelor de masă, instanța a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata tichetelor de masă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. " S.A. B. și S. N. DE T. F. DE C. -
S. R. C.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având in vedere natura juridica diferita a drepturilor salariale, pe de o parte si cea a "salariului suplimentar" și a ajutoarelor solicitate, pe de alta parte. Recurenta consideră ca obiectul acțiunii nu consta in plata unor drepturi salariale, ci in obligarea la respectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, fiind aplicabile prevederile art. 268 alin. 1, lit. e din Codul muncii republicat.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că prima instanța nu a reținut apărările formulate prin care a arătat ca nu au existat venituri pentru constituirea fondului pentru acordarea drepturilor bănești solicitate si ca acestea pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
S-a mai arătat că pentru SNTFC C. C. SA fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O.U.G. nr.79/2008.
Recurenta a mai susținut ca prin O.U.G. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativa bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru subscrisa.
S-a mai invocat faptul că prevederile Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transporturi, ce prevedeau drepturile acordate, nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al SNTFC C. C. SA este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plata luând naștere doar in condițiile existentei surselor de venit care se aproba prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
La nivel de societate, în anul 2010 sindicatele reprezentative si administrația SNTFC "C. C. " S.A au renegociat clauzele prevăzute la art. 32 ai. 1 si art. 69 din CCM la nivel de societate, in acest sens încheind actul adițional la Contractul colectiv de muncă nr. 2450/_ si actul adițional la Contractul colectiv de muncă nr. 1708/_, valabil pana la data de_ .
Astfel, potrivit actului adițional nr. 2450/_, art. 69 din Contractul colectiv de muncă s-a modificat in sensul ca in anul 2009 nu se acorda salariaților ajutorul material de Paste si Crăciun si nici premierea pentru Ziua ceferiștilor, iar potrivit actului adițional nr. 1708/_ la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, prevederile art. 32 si 69, nu se aplica in anul 2010, respectiv nu se acorda salariul suplimentar, ajutorul material de Paste si Crăciun si nici premierea pentru Ziua ceferiștilor.
S-a mai arătat că suspendarea acordării drepturilor bănești reprezentând salariu suplimentar, premieri si ajutoare materiale este in concordanta cu situația financiara la nivelul societății, care, la sfârșitul anului 2009 a înregistrat o pierdere cumulata in valoare de 535.423,74 mii lei.
Se mai arată că, din execuția bugetară preliminară pe anul 2010, reiese că recurenta a înregistrat o nerealizare a veniturilor cu 17,83%, respectiv 167.018 mii lei (rând 4 din execuție), față de prevederile din BVC, înregistrând creanțe restante în cuantum de 115.700 mii lei (rând 126 din execuție), ceea ce a determinat insuficienta fondurilor, pentru achitarea plăților restante reprezentând arierate către furnizorii de combustibil, reparatori și prestatori de servicii, sumă în cuantum de 550.000 mii lei (rând 125 din execuție). Recurenta susține că, în condițiile în care nu a putut onora plățile către furnizorii de materiale si servicii necesare desfășurării activității in condiții de operativitate, nu a dispus implicit nici de resurse financiare necesare acordării drepturilor de personal solicitate, respectiv salariul suplimentar pe anul 2010.
Recurenta arată că, în calitate de agent economic monitorizat, nu se putea obliga la acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia Crăciunului decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca și art.7 alin. (1) din OUG nr.79/2008, respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora si sa se încadreze in fondul de salarii.
În drept, se invocă prevederile Codului muncii republicat, Contractul Colectiv de munca încheiat la nivel de societate, modificat și completat prin actele adiționale înregistrate la DMPS B. sub nr. 2450/_ și nr. 1708/_, valabil pana la data de_ .
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta H. M. L. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat de: S. N. DE T. F. DE C.
"C. C. "; SA și S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA-
R.T.F.C.C.
, se reține că acesta este nefondat
, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiune constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului,
contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În mod corect prima instanță a reținut că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, în vigoare la data la care drepturile solicitate erau scadente, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză sunt aplicabile disp.art.30 și art.71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din T. ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/_ înregistrat la M.M.F.F.S.și actul adițional nr.4294/_, fiind prelungită valabilitatea sa până la data de_ .
Astfel, art. 30 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008, precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Față de cele de mai sus, și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O.U.G. nr.79/2008 și cele ale H.G.nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
În ceea ce privește O.U.G. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În mod corect prima instanță a obligat pârâtele-recurente la plata salariului suplimentar pentru anii 2009, 2010, către reclamantă, proporțional cu perioada efectiv lucrată, în temeiul art.30 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. .
În ceea ce privește primele de Crăciun pe anii 2009,2010, primele de Paști și Ziua F. ului pe anul 2010, s-a reținut că acestea au, fără îndoială, natura juridică a unor drepturi salariale. Concluzia potrivit căreia aceste prime ar fi
"ajutoare sociale"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata acestor prime și ajutoare materiale, în temeiul art.71 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unități din T. ul F., care nu condiționează acordarea acestor drepturi de negocieri ulterioare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul formulat de: S. N. DE T.
F. DE C. "C. C. "; SA și S. N. DE T. F. DE C. "C. C. "; SA- S. R. C. și se va menține sentința primei instanțe.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurentele, aflate în culpă procesuală, vor fi obligate să plătească intimatei H. M. L. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele S.
N.
DE T.
F.
DE C. C. C. SA și S. N. DE T. F.
DE C.
C. C.
SA - S. R. C. împotriva sentinței civile nr. 1383 din_ a Tribunalului
C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă pe recurente să plătească intimatei H. M. L. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER,
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./ S.M.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul Cluj: B. G. Z.
