Decizia civilă nr. 130/2013. Anulare act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 130/R
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile 9851 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă Ș. CU CLASELE I - V. "H. "; C. N., având ca obiect anulare act.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 8 ianuarie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9851/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș. I., în contradictoriu cu pârâta Ș. "H. "; C. -N. .
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform înscrierilor din carnetul de muncă în perioada 1969-1981, reclamantul a îndeplinit funcția de strungar (f.20-22).
Prin Decizia nr.37/_, începând cu data de_, reclamantul a fost încadrat ca si profesor S grad I, transa de salarizare 25-30 ani (f.13). Ulterior, prin Decizia nr. 2/_, reclamantul a fost reîncadrat începând cu data de _
, potrivit prevederilor art. 11 si art. 13 din Legea cadru nr. 284/2010 în funcția de profesor, grad didactic I, transa de vechime învățământ 25-30 ani, stabilindu- i-se un salariu de bază brut de 2488 lei (f.14).
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin.1 din Legea nr. 128/1997, abrogată la data de_, "persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii si care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechimea în muncă ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale";.
Conform prevederilor art. 248 alin.1 din Legea nr. 1/2011, "pentru ocuparea funcțiilor didactice este necesară efectuarea unui stagiu practic cu durata unui an școlar realizat într-o unitate de învățământ în funcția didactică corespunzătoare studiilor sub îndrumarea unui profesor mentor…";.
Din coroborarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă că vechimea în învățământ este perioada în care salariatul a lucrat efectiv în funcții didactice, respectiv a desfășurat activitate de predare la catedră în cadrul unei unități sau instituții de învățământ. De asemenea, prin vechimea recunoscută în
învățământ se înțelege si perioada în care o persoană angajată în învățământ, provenită din alte sectoare de activitate face dovada că a profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii, în cazul în care această persoană ocupă un post didactic în aceeași specialitate.
Așadar, pentru perioada 1969-1981, reclamantul nu poate beneficia pentru funcția de profesor de vechimea în muncă ca vechime în învățământ deoarece nu a profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 208 si urm. din Legea nr. 62/2011, a respins acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta Ș. "H. "; din C. -N. întrucât deciziile pe care acesta le-a contestat au fost emise în conformitate cu prevederile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. I. ,
solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului recurentul critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că motivarea instanței raportat la obiectul cauzei este
insuficienta, contradictorie si superficiala, ceea ce practic echivalează cu nemotivarea hotărârii, instanța făcând o interpretare si aplicare greșita a legii.
Recurentul reiterează motivele expuse în cererea introductivă, arătând că începând cu data de_ a fost angajat ca strungar, iar din data 15 dec.1981 s-a angajat ca maistru instructor la Ș. Generala nr.14 C. N. . Mai apoi, începând cu data de_, ca urmare a absolvirii Institutului de învățământ superior de 3 ani i s-a schimbat funcția în prof. Ip 3 gr. I transa de vechime in
învățământ 35-40 ani poz.95 din carnetul de munca), iar mai apoi prin Decizia nr.37/8 septembrie 2010 si conform mențiunilor de la poz.107 a fost încadrat ca profesor S gr I, urmare a absolvirii Facultății de Inginerie Electrica si Tehnologia Informației, insa de aceasta data a fost trecut la o transa de salarizare inferioara prin aceea ca nu i s-a mai recunoscut vechimea in învățământ de peste 40 de ani, fiind încadrat la o vechime in învățământ de 25 -30 de ani.
La data la care reclamantul a intrat in învățământ, respectiv 15 decembrie 1981 dispozițiile legale care reglementau acest domeniu era Legea nr.6/1969 privind Statutul Personalului Didactic din RSR si Ordinul nr. 954/1969.
Potrivit dispozițiilor art. 5 sin Legea 6/1969 funcția de maistru instructor era o funcție didactica, iar potrivit art. 175 din Legea 6/1969 - era considerata vechime in învățământ pe lângă timpul servit in unități școlare sau in funcții de îndrumare si control al învățământului si timpul lucrat in alte sectoare de munca, daca activitatea desfășurata a avut legătura cu specialitatea predata in
învățământ. Deci conform acestei legi la încadrarea ca si maistru instructor i s-a recunoscut ca vechime in învățământ si timpul lucrat in alte sectoare de activitate începând cu anul 1969.
Conform art. 4 din Ordinul 954/1969 - si Normelor privind stabilirea vechimii in învățământ a personalului didactic "pentru profesorii si maiștri instructori care predau obiecte de cultura generala si instruire practica ( in care se încadra si reclamantul ca maistru instructor) la stabilirea vechimii in învățământ se ia in considerare timpul lucrat in producție in specialitatea disciplinei pe care o preda - respectiv pentru maiștri instructori (funcție deținuta de reclamantul) timpul in care au desfășurat direct munca productiva muncitor calificat, tehnician, maistru, inginer etc.
Reclamantului i s-a recunoscut in baza actelor normative la care a făcut referire mai sus, vechimea in învățământ începând cu anul 1969 conf. prevederilor Ordinului nr.954/1969, (chiar daca in intervalul 1969 -1981 a lucrat in alt sector de activitate). Aceasta vechime in învățământ fiind un drept câștigat i-a fost recunoscut in continuare.
In anul 2006 a absolvit Institutul de învățământ de 3 ani, in baza dreptului câștigat prin aceste acte normative a beneficiat in continuare si de la aceasta data așa cum rezulta din cartea de munca - de trecerea in transele de vechime de 22-25 ani, mai apoi 30-35 ani 35-40 ani, respectiv peste 40 ani fiind salarizat in tot acest interval pana la emiterea Deciziei nr.37 din 8 septembrie 2010 cu salariul corespunzător acestor transe de vechime in învățământ.
In acest sens, face trimitere la mențiunile din carnetul de munca (poz.73, 80 - 90) arătând că i s-a recunoscut si a beneficiat la salarizare de vechimea în învățământ de 30-35 de ani, iar conform mențiunii făcută în carnetul de munca la poz. 95 la data de_, când i s-a schimbat funcția din maistru instructor in aceea de profesor IP 3 gr. I, i s-a recunoscut in continuare vechimea in învățământ in condițiile Ordinului nr.954/1969, salarizarea reclamantului raportându-se la transa 35-40 de ani corespunzătoare vechimii in învățământ de 37 ani.
Raportat la cele de mai sus reclamantul subliniază că in tot acest interval de timp a beneficiat de aceste dispoziții favorabile privind vechimea in
învățământ, iar faptul ca legislația in domeniu a fost modificata prin apariția legii nr.128/1997, care nu mai prevedea aceste dispoziții favorabile, nu este de natură sa afecteze dreptul reclamantului câștigat ope legis, in virtutea legii.
Dispozițiile Legii nr.128/1997 menționate de instanță ca argument al respingerii acțiunii sale urmau sa fie aplicate persoanelor care intrau in
învățământ după intrarea in vigoare a acestei legi, ea neputând aduce atingere drepturilor câștigate de reclamant, care a fost încadrat si a beneficiat de prevederile Legii 6/1969.
O alta interpretare ar fi de natura sa duca la încălcarea principiului neretroactivității legii, regula juridica potrivit căreia o lege se aplica numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu si situațiilor anterioare.
Legea nr.128/1997 nu prevede expres ca ea se aplica si situațiilor anterioare, motiv pentru care soluția instanței care îi "taie" vechimea in învățământ câștigata in intervalul 1969 pana la 1981 când i s-a recunoscut aceasta vechime in virtutea actelor normative de la acel moment, pe motiv ca Legea 128/1997 nu mai prevede o atare situație, este abuziva si dovedește necunoașterea legii, precum si aplicarea legii in timp.
Prin art.30 alin 3 din Legea nr.330/2009 s-a stabilit ca "reîncadrarea personalului se face corespunzător transelor de vechime in munca si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute in luna decembrie 2009, iar salariul pe anul 2010 va fi cel avut in luna decembrie 2010.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010, urmare a aplicării Legii 330/2009, la reîncadrarea sa trebuia sa se respecte atât vechimea in munca in învățământ recunoscuta in baza actelor normative mai sus amintite, respectiv vechime in învățământ de peste 40 de ani, cat si salariul avut la data de 31 dec.2009 corespunzător transei de salarizare de peste 40 de ani vechime in învățământ.
Prin Decizia nr.4/2010 (necomunicata reclamantului) si conform mențiunilor din carnetul de munca poz.105, la reîncadrarea sa conform Legii 330/2009 i s-a stabilit un salariu de baza de 2369 lei.
Întrucât parata intimata nu a prezentat Decizia nr.4/2010, din Statul de personal depus in instanța de parata rezulta ca la data de 1 ianuarie 2010, ca urmare a aplicării prev. art. 30 din Legea 330 reîncadrarea reclamantului s-a făcut corect la transa de vechime in învățământ de peste 40 de ani la care i-a fost stabilit si salariul.
Referitor la nelegalitatea Deciziei nr.37/2010 recurentul arată că potrivit acestei decizii, începând cu data de 1 august 2010 a fost ca prof. S grad I - transa de salarizare 25 -30 ani cu un salariu de încadrare de 1892 lei, iar conf.
mențiunii din carnetul de munca - poz. 107 salariul de încadrare este de 1656 lei, diminuându-i-se substanțial salariul ca urmare a faptului ca din acest moment nu i se mai recunoaște vechimea in învățământ de peste 40 de ani.
Se menționează in aceasta decizie ca încadrarea s-a făcut în temeiul OUG 15/2008 și a art.45 alin. 1 din Legea 128/1997.
OUG 15/2008 - ca temei a stabilirii salariului reclamantului nu mai exista, la acel moment aceasta ordonanța fiind abrogata o data cu intrarea in vigoare a Legii 330/2009.
Subliniază că a contestat aceasta decizie deoarece parata în mod nelegal si abuziv i-a modificat vechimea in învățământ avuta si recunoscuta pana la acel moment de peste 40 de ani, drept câștigat in baza actelor normative, dar i-a modificat si salariul prin diminuarea lui .
Parata nu avea temei legal si nu putea sa îi modifice transa de vechime in învățământ de peste 40 de ani recunoscuta nu numai prin actele normative anterioare, dar recunoscuta chiar de parata pana la data de 31 dec. 2009 si ulterior acestei date - in baza cărora chiar parata a stabilit salariul.
Justificarea pârâtei intimate că prin schimbarea încadrării de la funcția de maistru instructor la cea de profesor, nu mai poate beneficia de vechimea în învățământ asimilată pentru perioada 1969 -1981 când a fost angajat al unei unități industriale in meseria de strungar, justificare reținuta ca argument si de instanța de fond, este nu numai neavenita, dar si nelegala deoarece nesocotește si îi anulează un drept câștigat ope legis - în baza prevederilor Legii nr.6/1969 si a Ordinului 954/1969, astfel ca parata nu poate să îi anuleze acest drept.
Raportat la această justificare recurentul subliniază că pârâta nu a procedat la anularea vechimii sale în învățământ pentru intervalul 1969 -1981 in anul 2006 când a fost încadrat ca profesor urmare a absolvirii Institutului de învățământ de 3 ani, cu toate că si atunci erau în vigoare prevederile art.139 din Legea 128/1997.
Dispozițiile art. 139 din Legea nr.128/1997 menționate atât de pârâta intimată, cat si de instanța ca argument urmau sa fie aplicate persoanelor care intrau in învățământ după intrarea in vigoare a acestei legi, ea neputând aduce atingere drepturilor câștigate de reclamant, care a fost încadrat si a beneficiat de prevederile Legii nr.6/1969.
Art.139 nu i se putea aplica reclamantului, deoarece acesta era deja în învățământ, astfel că pârâta procedând la anularea vechimii sale in învățământ prin aplicarea acestui art. a săvârșit un abuz încălcând principiul neretroactivității legii, anulându-i un drept câștigat.
Recurentul mai arată că Decizia nr.2/31 ianuarie 2011 este nelegala, întrucât stabilirea salariului reclamantului pe anul 2011 in conformitate cu prev. art. 1 din Legea 285/2010, respectiv la nivelul salariului avut in luna octombrie 2010 s-a făcut raportat la salariul stabilit reclamantului prin Decizia nr.37/8 sept 2010 a cărui anulare a solicitat-o pentru motivele expuse la punctul 1.
Întrucât prin emiterea Deciziei nr.37/8 sept 2010, parata a procedat nelegal si abuziv, in situația in care se va dispune anularea Deciziei nr.37/2010, parata urmează sa emită o noua decizie si sa îi stabilească salariul de încadrare pentru funcția de profesor S grad I, începând cu data de 1 august 2010 ținând cont de vechimea de peste 40 de ani in învățământ, si de prevederile Legii 330/2009 situație in care, si salariul pentru anul 2011 urmează sa fie stabilit printr-o noua decizie de încadrare ținând cont de prevederile art.1 din Legea 285/2010.
În ceea ce privește reîncadrarea reclamantului, conform prevederilor art. 33 din Legea 284/2010, conform transelor de vechime in munca (in învățământ)
avute in luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare si coeficientul de ierarhizare parata a procedat din nou nelegal contrar prevederilor legii.
Greșeala a pornit tot de la Decizia nr.37/2010, unde pârâta, prin încadrarea nelegala într-o alta transa de vechime în învățământ, l-a reîncadrat greșit la clasa de salarizare 63.
Ori conform Legii 284/2010, anexa privind încadrarea personalului didactic, daca parata nu i-ar fi anulat vechimea in învățământ de peste 40 de ani, trebuia sa îl încadreze la clasa de salarizare 69, căreia ii corespunde un coeficient de ierarhizare de 5,36, astfel ca si in aceasta situație ca urmare a anularii Deciziei nr.37/2010, o data cu emiterea unei noi decizii prin care sa i se recunoască vechimea în învățământ de peste 40 de ani și salariul aferent acestei vechimi, parata urmează să îl încadreze la clasa de salarizare corectă.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 cod proc. civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de Apel reține următoarele:
Din înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că în perioada_ -_ acesta a exercitat profesia de strungar.
Începând cu data de 15 decembrie 1981 reclamantul a fost angajat ca maistru instructor la Ș. Generala nr.14 C. -N. (poz.23 si urm. din carnetul de muncă).
Art. 175 din Legea nr. 6/1969 privind Statutul personalului didactic din Republica Socialista România (act normativ în vigoare la data angajării reclamantului pe funcția de maistru instructor) prevedea că "Se consideră vechime în învățământ, pe lângă timpul servit în unități școlare sau în funcții de
îndrumare și control al învățământului, și timpul servit în alte sectoare de munca, dacă activitatea desfășurată a avut legătură cu specialitatea predată în
învățământ sau, în general, cu învățământul, precum și timpul cât personalul didactic de predare s-a aflat într-una din situațiile prevăzute la art. 59 și 60.";
Reclamantul a susținut că în temeiul acestei prevederi legale i-a fost recunoscută ca vechime în învățământ perioada_ -_ cât a desfășurat activitate ca strungar.
Chiar dacă acest aspect nu rezultă în mod expres din înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține că din înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997 reclamantului i-a fost recunoscută perioada respectivă ca vechime în învățământ.
Astfel, din înscrierile efectuate în carnetul de muncă la poziția 73 rezultă că la data de_ reclamantului îi era recunoscută perioada respectivă ca vechime în învățământ, fiind încadrat la tranșa de salarizare 30-35 ani.
De asemenea, din înscrierea efectuată la poziția 91 rezultă că începând cu data de_ reclamantul a fost trecut la tranșa de salarizare 35-40 ani.
Începând cu data de 0_, ca urmare a absolvirii Institutului de învățământ superior de 3 ani, reclamantul a fost încadrat în funcția de profesor IP 3 gr. I transa de vechime în învățământ 35 - 40 ani, astfel cum rezultă din mențiunea înscrisă la poziția 95 din carnetul de muncă.
Faptul că i s-a recunoscut, și ulterior absolvirii acestei forme de învățământ superior, ca vechime în învățământ, perioada în care a activat ca și strungar, rezultă tocmai din tranșa de vechime în învățământ 35 - 40 ani aferentă acestei perioade, astfel trecută în cartea de muncă.
De asemenea, se mai reține că prin Decizia nr.4 din 26 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, s-a dispus reîncadrarea personalului unității conform prevederilor Legii nr. 330/2009 începând cu data de 1 ianuarie 2010, iar potrivit
mențiunii de la poziția 106 din carnetul de muncă, prin decizia nr. 12/2010, începând cu data de_, reclamantul a fost trecut la tranșa superioară de salarizare, fiindu-i stabilit un salariu de bază de 2495 lei, respectiv un salariu brut de 3191 lei.
Pe toată această perioadă, reclamantului i s-a recunoscut ca vechime în învățământ durata în care a activat ca și strungar.
Prin Decizia nr. 37 din 8 septembrie 2010 emisă de unitatea de învățământ pârâtă (fila 55 dosar fond), având în vedere absolvirea de către reclamant a Facultății de Inginerie Electrica si Tehnologia Informației, cu durata de 4 ani, în temeiul art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 și OUG nr. 15/2008, reclamantul a fost încadrat începând cu data de_, ca profesor S grad I, tranșa de salarizare 25-30 ani, cu un salariu de încadrare de 1892 lei.
Practic, din acest moment, s-a refuzat recunoașterea în continuare ca vechime în învățământ a duratei în care reclamantul a activat ca și strungar.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a justificat că prin schimbarea încadrării de la funcția de maistru instructor la cea de profesor, reclamantul nu mai poate beneficia de vechimea în învățământ asimilată și pentru perioada 1969-1981, când a fost angajatul unor unități industriale în meseria de strungar, invocând în acest sens faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 din Legea nr. 128/1997, precum și îndrumările primite de la Inspectoratul Școlar Județean C. .
Potrivit prevederilor art. 139 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 "Persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada ca au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupă un post didactic în aceasta specialitate, beneficiază de vechimea în muncă, ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale.";
În adresa nr. 12177/_ emisă de Inspectoratul Școlar Județean C. (fila 47 dosar fond) se menționează că reclamantul nu poate beneficia, pentru funcția de profesor, de recunoașterea perioadei 1969-1981 ca vechime în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale, având în vedere faptul că în această perioadă nu a profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii.
Or, se constată că nu a existat o schimbare a specialității didactice în care activa reclamantul la data de_, dimpotrivă, prin adresa nr. 1176/_ pârâta Ș. H. a comunicat faptul că atât în perioada_ -_, cât și în perioada_ -_, precum și în perioada ulterioară datei de_ materia predată de reclamant a fost educația tehnologică, materie care face parte din domeniul de specialitate tehnologic.
De asemenea, s-a precizat de către pârâtă că în toată această perioadă curricula școlară nu a fost modificată.
Pe de altă parte, Institutul de învățământ superior de 3 ani (Colegiul Universitar Tehnic, Economic și de Administrație) a fost absolvit tot în specializarea electronică aplicată, așa cum atestă chiar angajatorul, Ș. H. din C. -N., specializare similară cu cea urmată în cadrul Universității Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică si Tehnologia Informației, unde a dobândit titlul de inginer în domeniul inginerie electronică și telecomunicații, specializarea
"Electronică aplicată";.
Or, în măsura în care, la momentul absolvirii studiilor superioare de scurtă durată, specializarea în care și-a făcut studiile reclamantul a corespuns celei căreia îi aparține materia predată de reclamant, în aceeași măsură există menționata corespondență și în raport de studiile universitare de lungă durată.
O a doua condiție indicată de angajator și de Inspectoratul Școlar Județean C., prin raportare la dispozițiile art. 139 din Legea nr. 128/1997, este aceea ca persoana să fi profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii.
Și sub acest aspect se impune raționamentul de mai sus, în sensul că în măsura în care, la momentul absolvirii studiilor superioare de scurtă durată, specializarea în care și-a făcut studiile reclamantul a fost considerată ca fiind cea în care a profesat reclamantul în perioada 1969-1981, în aceeași măsură există menționata corespondență și în raport de studiile universitare de lungă durată.
Textul art. 139 din Legea nr. 128/1997 induce la o primă vedere ideea că ar trebui să existe o strictă dublă congruență între:
specialitatea în care a profesat anterior persoana angajată în învățământ provenită din alte sectoare de activitate și cea înscrisă în diploma de studii;
specialitatea în care a profesat anterior persoana angajată în învățământ provenită din alte sectoare de activitate și cea a postului didactic.
Se constată însă, în cadrul interpretării logice și teleologice a acestui text de lege, că în Ordinul nr. 6052/2009 al M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, este acceptată ca și corespunzând ariei curriculare
"tehnologii"; atât specializarea în mecanică (domeniu de care aparține profesia de strungar), cât și specializarea în electronică aplicată.
Ca atare, este nerezonabilă înlăturarea beneficiului recunoașterii vechimii în învățământ pentru perioada cât reclamantul a activat ca și strungar, în contrapartida recunoașterii specializării făcute de acesta în domeniul electronică aplicată.
Chiar dacă profesia de strungar se încadrează în domeniul mecanicii, un domeniu în mod evident diferit de cel al electronicii, sensul legii este de a da recunoaștere ca vechime în învățământ unei perioade în care cadrul didactic a activat într-un domeniu de specializare specific materiei pe care o predă, neexistând argumente logice de a înlătura acest beneficiu, necontestat de angajator cât timp reclamantul nu s-a prevalat de studiile superioare de lungă durată, chiar la momentul în care acesta a dovedit o mai bună calificare într-un alt domeniu de specialitate corespunzător disciplinei predate.
Practic, se conturează ideea că reclamantului i s-a recunoscut ca vechime în învățământ perioada în care a profesat ca strungar, ca și corespunzătoare specialității didactice predate, și că singurul impediment constatat ulterior de angajator și de forul tutelar al acestuia, Inspectoratul Școlar Județean C., a fost acela că a făcut studii superioare într-un alt domeniu decât cel de care aparține profesia de strungar, deși și acest secund domeniu este compatibil cu specialitatea materiei predate. Prin urmare, se acceptă că dacă nu s-ar fi prevalat reclamantul de diploma de studii de lungă durată, recunoașterea vechimii sale în învățământ aferent perioadei în care a lucrat ca și strungar nu ar fi fost afectată.
Or, ipoteza în care se regăsește reclamantul, deși diferită în parte de cea propusă în textul de lege citat, se impune a fi soluționată prin aplicarea aceleiași norme, prin asimilare, în condițiile în care rațiunea este aceeași (ubi eadem est ratio, ibi idem jus).
Cu alte cuvinte, în aplicarea textului art. 139 din Legea nr. 128/1997, pornind totodată de la scopul și sensul legii, acela de a recunoaște ca vechime în învățământ o perioadă în care cadrul didactic a activat într-o altă profesie ce aparține aceleiași specialități căreia îi aparține și materia predată, trebuie interpretată noțiunea de specialitate în sensul larg, ca incluzând acele domenii pe care chiar legiuitorul, prin ordinul nr. 6052/2009 al M. ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, le include în aria curriculară de care aparține disciplina reclamantului.
Ca atare, chiar în condițiile în care, în sens strict, profesia de strungar aparține specialității mecanică, iar studiile superioare de lungă durată aparțin specialității electronică, întrucât materia predată este educație tehnologică, implicând în egală măsură cunoștințe din ambele specialități menționate, se impune considerarea că în fapt, specialitatea la care face referire textul art. 139 din Legea nr. 128/1997 trebuie privită în sens larg, ca acoperind aria curriculară în care se includ toate aceste specialități, tocmai pentru a nu fi omis sensul legii în activitatea de punere în aplicare a acesteia și raportat la faptul că practic, nu există o unică meserie care să se identifice ca specialitate cu educația tehnologică, această materie presupunând transmiterea unor cunoștințe de bază tehnice, din mai multe specialități (privite în sens restrâns).
În consecință, Curtea reține că în mod legal se impunea recunoașterea perioadei în discuție ca vechime în învățământ și ulterior încadrării reclamantului pe funcția de profesor cu studii superioare, astfel că se apreciază ca fiind întemeiată contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 37/_ emisă de unitatea de învățământ pârâtă.
Drept urmare, Curtea va dispune anularea în parte a acestei decizii, respectiv în ceea ce privește tranșa de salarizare și salariul de încadrare, urmând a fi obligată pârâta să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantului în tranșa de vechime în învățământ de peste 40 de ani și stabilirea salariului de încadrare corespunzător.
Prin Decizia nr. 2/31 ianuarie 2011 emisă în temeiul prevederilor Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și Ordinului nr. 77/2011, reclamantul a fost reîncadrat în funcția de profesor gradul didactic I, tranșa de vechime în învățământ 25-30, gradația V, clasa de salarizare 63, fiindu-i stabilit un salariu de bază de 2233 lei.
Având în vedere considerentele de mai sus privind temeinicia solicitării reclamantului de a fi încadrat în funcția de profesor cu studii superioare în tranșa de vechime în învățământ de peste 40 de ani, Curtea constată că în mod corespunzător se impune anularea în parte și a Deciziei nr.2/31 ianuarie 2011 emisă în temeiul prevederilor Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și Ordinului nr. 77/2011, urmând a obliga pârâta să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantului în tranșa de vechime în învățământ de peste 40 de ani și stabilirea salariului de încadrare corespunzător.
Cum drepturile salariale cuvenite reclamantului ca urmare a încadrării în tranșa de vechime în învățământ de peste 40 de ani sunt mai mari decât cele acordate acestuia începând cu data de_ în baza deciziilor contestate, în baza art. 253 raportat la art. 166 din codul muncii, curtea va obliga pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite conform celor de mai sus și drepturile salariale efectiv plătite.
În temeiul dispozițiilor art. 34 din Codul muncii republicat și ale HG nr. 500/2011 cu modificările și completările ulterioare, pârâta va fi obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni registrul general de evidență a salariaților.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 cod proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în tot sentința atacată, urmând a fi admisă acțiunea formulată de reclamant conform dispozitivului prezentei.
În baza dispozițiilor art. 274 cod proc. civ. pârâta, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant aferente judecății în primă instanță, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța depusă la fila 72 dosar fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 9851 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în tot și în consecință admite acțiunea formulată de reclamantul
S. I. în contradictoriu cu pârâta Ș. H. C. -N. .
Dispune anularea în parte a deciziei nr. 37 din_ emisă de către pârâtă, în ceea ce privește tranșa de salarizare și salariul de încadrare.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantului în tranșa de vechime în învățământ de peste 40 de ani și stabilirea salariului de încadrare corespunzător.
Dispune anularea în parte a deciziei nr. 2 din_ emisă de pârâtă, în ceea ce privește tranșa de vechime în învățământ și clasa de salarizare.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantului în tranșa de vechime în învățământ de peste 40 de ani și stabilirea salariului de încadrare corespunzător.
Obligă pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite conform celor de mai sus și drepturile salariale efectiv plătite.
Obligă pârâta la efectuarea cuvenitelor mențiuni în sistemul REVISAL.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată aferente judecății în primă instanță, în cuantum de 1000 lei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
G. | -L. T. I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: E.B.
