Decizia civilă nr. 1463/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1463/R/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1848/F din 25 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în dosar nr._, privind și pe pârâții Ș.
G. M. E. N., C. LOCAL AL O. N. și INSTITUȚIA PRIMARULUI O. N., având ca obiect drepturi salariale în temeiul Legii nr. 221/2008.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 martie 2013, pârâții-intimați C. LOCAL AL O. N. și INSTITUȚIA PRIMARULUI O. N. au depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Se constată că prin memoriul de recurs, reclamantul a solicitat judecarea cauzei in conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1848/F/_
a Tribunalului Bistrița-N. s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind plata drepturilor bănești solicitate pentru perioada 1 octombrie 2008 - 25 septembrie 2009 invocată din oficiu de instanță.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. Ș. ,
împotriva pârâților Ș. G. "M. E. "; N., Primarul orașului N. și
local al orașului N., și în consecință:
a fost obligată pârâta Ș. G. "M. E. "; N. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pe perioada 26 septembrie 2009 - 31 decembrie 2009, sume
actualizate cu indicele inflației începând cu data de 26 septembrie 2009 și până la data plății efective;
au fost obligați pârâții Primarul orașului N. și C. local al orașului N. să aloce pârâtei Ș. G. "M. E. "; N., fondurile necesare plății sumelor restante datorate de pârâta Ș. G. "M. E. ";
N. ;
- s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei Ș. G.
"M. E. "; N. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pe perioada 1 octombrie 2008 - 25 septembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației începând cu data de 1 octombrie 2008 și până la data plății efective, precum și cererea reclamantului de obligare a pârâților Primarul orașului N. și C. local al orașului N. să aloce pârâtei Ș. G. "M. E. "; N., fondurile necesare plății sumelor restante datorate de pârâta Ș. G. "M. E. ";
N. aferente perioadei 1 octombrie 2008 - 25 septembrie 2009, ca fiind prescris dreptul la acțiune;
- s-au respins ca neîntemeiate cererile reclamantului de obligare a pârâtei Ș. G. "M. E. "; N. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante, actualizate cu indicele inflației, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, pe perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009 și de obligare a pârâților Primarul orașului N. și C. local al orașului N. să aloce pârâtei Ș. G. "M. E. "; N., fondurile necesare plății sumelor restante datorate de pârâta Ș. G. "M. E. ";
N. aferente perioadei ulterioare datei de 31 decembrie 2009. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut:
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2008 - 25 septembrie 2009 invocată din oficiu de instanță la termenul de
judecată din data de 24 octombrie 2012, a fost unită cu fondul cauzei la același termen la care s-a invocat.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, conform art. 137 C.pr.civ., tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată.
Cererea de acordare a drepturilor salariale trebuie formulată în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, republicată, care curge de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dreptul la acțiunea în plata majorării salariale prevăzută de Legea nr. 221/2008, acordată cu începere din 1 octombrie 2008, a luat naștere din luna următoare celei de la care se acordă dreptul, din ziua plății salariului aferent lunii octombrie 2008, acesta fiind momentul la care reclamantul a cunoscut și putea obiectiv cunoaște că nu i s-a aplicat noua lege privitoare la salarizare.
Raportat la data promovării acțiunii - 26 septembrie 2012, rezultă că pentru intervalul 1 octombrie 2008 - 25 septembrie 2009 dreptul său la acțiune este prescris.
Analizând fondul dreptului pretins începând cu data de 26 septembrie 2009 prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut faptul
că reclamantul a fost angajatul pârâtei Ș. G. "M. E. "; N. pe postul de profesor, conform mențiunilor din carnetul de muncă și din adeverința nr. 858/_ depuse la dosar.
Așa cum se atestă de unitatea de învățământ prin adeverința nr. 858/_, reclamantul nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2008.
Având în vedere faptul că toate actele normative de după adoptarea Legii nr. 221/2008 și până la apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile Curții Constituționale nr. 1121/2008, nr. 842/2009, nr. 984/2009 și nr. 989/2009, dispozițiile Legii nr. 221/2008 sunt aplicabile pe perioada 1 octombrie 2008 - 1 aprilie 2009, moment de la care devin aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2009.
Ca atare, pentru această perioadă cadrele didactice sunt îndreptățite la acordarea drepturilor salariale stabilite ca diferență între salariul cuvenit prin aplicarea Legii nr. 221/2008 și cel efectiv încasat, acordarea acestor drepturi pe întreaga perioadă fiind desigur condiționată de promovarea acțiunii în justiție în termenul de prescripție de 3 ani.
La data de 1 aprilie 2009 s-a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009, iar la data de 1 mai 2009 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, act normativ care prin art. 3 a abrogat prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 s-a modificat art. 11alin. 1 lit. b din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și s-a introdus o nouă literă a1în cadrul aceluiași art. 11alin. 1.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 s-a abrogat art.
11alin. 1 lit. b și c din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 și anexele 1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11alin. 1 lit. a1.
Or, prin deciziile Curții Constituționale nr. 842/_ și nr. 989/2009 s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008, adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 a noului articol 11alin. 1.
Conform art. 147 alin. 1 din Constituție și dat fiind faptul că Parlamentul sau Guvernul nu au pus de acord prevederile declarate neconstituționale cu textul Constituției, dispozițiile art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 au încetat să mai existe.
Dat fiind faptul că art. 11a fost introdus prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008, constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, Ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 31/2009 și nr. 41/2009 prin care se modifică art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 declarat neconstituțional, nu mai pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
Având în vedere faptul că s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului, care a introdus art. 11, în forma existentă la data adoptării actului, practic aceste dispoziții nu mai există pentru întreg anul 2009.
Ca atare, nemaiexistând art. 11din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008, text ce reglementa cuantumul valorii coeficientului de multiplicare pentru tot anul 2009, dispozițiile art. 2 din Ordonanțele de urgență nr. 31/2009 și nr. 41/2009 ce prevăd modificarea unui articol ce nu mai este în ființă nu mai pot fi aplicate, cât timp textul legal de bază, pe care îl modifică sau îl completează nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care, legal, poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este Legea nr. 221/2008, în forma în vigoare la data publicării sale, aplicabilă până la data de 1 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, act normativ care a instituit principiul salarizării unice a personalului din sistemul bugetar, abrogând dispozițiile Legii nr. 221/2008.
Ca atare, pornind de la aceste texte legale, rezultă că drepturile salariale cuvenite reclamantului, calculate în baza Legii nr. 221/2008 se datorează în intervalul cuprins între 26 septembrie 2009 și 31 decembrie 2009, dreptul material la acțiune pe perioada anterioară 1 octombrie 2008 - 25 septembrie 2009 fiind prescris, așa cum s-a reținut mai sus.
În acest sens s-a statuat și prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, reținându-se că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Începând din 1 ianuarie 2010 drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt prevăzute expres de Legea nr. 330/2009, așa cum rezultă din art. 1 alin. 2 al actului normativ, lege care a abrogat dispozițiile Legii nr. 221/2008, astfel că ulterior datei de 31 decembrie 2009 nu mai există temei legal pentru acordarea drepturilor solicitate în prezentul cadru procesual, în baza Legii nr. 221/2008, astfel că pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009 se impun a fi respinse ca neîntemeiate.
Desigur, unitatea de învățământ va avea în vedere, începând din 1 ianuarie 2010, decizia în interesul legii nr. 11 din 8 octombrie 2012, conform căreia în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din
învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Întrucât primarul este ordonator de credite conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, republicată, iar consiliul local răspunde de
aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, pârâții primarul și consiliul local justifică legitimare procesuală pasivă, fiind obligați să aloce unității de învățământ sumele pe care aceasta le datorează în baza Legii nr. 221/2008 cu titlu de drepturi salariale. .
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de 26 septembrie 2009 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul
B. Ș., solicitând modificarea în sensul:
Obligării pârâtei Ș. G. "M. E. "; N. să calculeze și să îi plătească drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pe perioada _
-_ .
Obligă pârâților C. Local al O. N. și Primarul O. N. la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai susmenționate.
În motivarea recursului, reclamantul a invocat cele statuate prin decizia nr. 11/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, prin acre s-a stabilit că personalul didactic aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu OG nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008.
Analizând recursul declarat, curtea constată că este fondat.
Curtea reține că prin Decizia nr.11 din_, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 734 din_, pronunțată în Dosarul nr. 10/2012 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere prevederile evocate, Curtea apreciază că pentru anul2010
, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008.
Demersul judiciar întreprins de reclamant relevă intenția acestuia să își valorifice majorările salariale care au fost acordate prin Legea nr.
221/2009, în condițiile în care salarizarea în anul 2010 a fost stabilită prin prisma drepturilor salariale din luna decembrie 2009, când acest act normativ își producea efectele, aspect reținut și prin decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de casație și Justiție.
În temeiul art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001, art.16, 17, 33 din
H.G. nr.2192/2004, art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009 vor fi obligați pârâții C. Local al O. N. și Primarul O. N. la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai susmenționate.
Văzând și disp. art. 312. alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul B. Ș., împotriva sentinței civile nr. 1848/F din_ a Tribunalului Bistrița-N. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Ș. G. " M. E. "; N., C. Local al O. N. și Primarul O. N. și în consecință:
Obligă pârâta Ș. G. " M. E. "; N. la calcularea și plata către reclamant a diferenței dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada_ -_, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe pârâții C. Local al O. N. și Primarul O. N. la alocarea sumelor necesare pentru plata diferențelor mai susmenționate.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A.
-T. N. T.
D.
M.
C. V. M.
L.T.
Red. MV dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: G.C.F.
