Decizia civilă nr. 166/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/A/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul S. L. D. Î.
M. împotriva sentinței civile nr. 1334 din 13 septembrie 2013 a T. ui
M., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați Ș.
G. S. DE S., C. LOCAL S. DE S. și I. P. C. S. DE S., având ca obiect drepturi bănești.
Procedura de citare este completă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată :
Prin motivele de apel, reclamanta apelantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelul este declarat în termen legal.
Curtea de Apel C. este competentă să judece apelul, în temeiul art. 96 pct. 2 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. la art. 95 pct. 1 și art. 209, 210 din Legea nr. 62/2011.
Se constată că medierea nu era obligatorie.
Nu s-a depus întâmpinare, nu s-au solicitat probe, nu există incidente ori excepții.
Față de toate acestea, se apreciază că dezideratul judecării apelului într-un termen optim și rezonabil este respectat.
Curtea deschide dezbaterea apelului, constată închisă faza de cercetare a apelului și reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
asupra apelului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de_ reclamantul Sindica- tul Liber din Î. M., în numele membrilor săi de sindicat Chindris M.
, B. V., Mihalic F., Bizo Parasca, Chendes M., B. Zorica, P. V. ,
P. Nelu, C. C., N. Flavia, C. D., F. Tanasie, Cosciug Mariuta, P.
R., Cocis D. u Grigore, P. V., P. M. A., C. e V., Cosciug G. ,
P. Floare, P. D. a C., Burzo Olimpia, Lazăr V., C. e N., Burzo G.
S., B. I., P. D. u N., P. Aurica, Bizo R., Sima Gavril, Craciun V.
, F. D., Sitar I., Burzo Valerica i-a chemat în judecată pe pârâții, S. G.
S. de S., C. Local S. de S., Primarul comunei S. de S., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să oblige unitatea de învățământ să calculeze și să plătească prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară plecării în concediu (conform art.
36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul inspectoratului Școlar al Județului M. 2008-2009) aferentă anului școlar 2010( respectiv pentru anul școlar 2009/2010), actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, iar pe consiliile locale și primari la alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate conform petitului 1.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că salarizarea personalului didactic se făcea în principal în baza Legii 330/2009 potrivit căruia "personalul didactic beneficiază de dreptul la concediul de odihnă, potrivit art. 103 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.";Art. 103 lit.a din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare prevede faptul că"; cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediul de odihnă astfel: a)concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit art. 145 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii "pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă, că indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu și se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.";
Și art. 7 alin 1 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihna și alte concedii ale salariaților din administrația publica, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată"; Pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de baza, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihna";.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 prevede în art. 36 lit. g că toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. Acest Contract Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 a fost înregistrat la Direcția de muncă și Protecție Socială a județului M. cu nr. 127 din_ și a fost în vigoare până la data de_ .
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții consiliile locale și primării, datorită calității de finanțator al unității de învățământ, întrucât potrivit art. 104 alin.2 lit. a din Legea1/2011 finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, prin bugetele locale pentru cheltuielile cu salariile, iar primările datorită calității de ordonator principal de credite, conform art. 63 alin. 4 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
În drept acțiunea a fost fundamentată pe dispozițiile din Legea 53/2003, Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009, Legea nr. 128/1997, Legea nr.
330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010 și art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
În probațiune s-au depus extras din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009, adresa Agenției Județene pentru Prestații Sociale nr. 2459/_ .
Pârâtul Primarul comunei S. de S. a depus întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1334 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamanții invocă Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pe anul 2008-2009 pentru acordarea primei de vacantă pe anul 2010.
Ca și valabilitate al acestui contract se invocă art.9 alin.2: "Dacă contractul nu este denunțat de niciuna dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă niciuna dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an";.
În Contractul Colectiv de Muncă prima de vacanță este prevăzută ca adaos la salariu, însă nu ca drept, ci ca vocație.
Acordarea primei de vacanță se face din venituri proprii, în condițiile legii, iar plata acestora este condiționată de stabilirea cuantumului prin lege în sens larg și existența fondurilor bugetare. Potrivit art. 29 alin 1 din Legea 329/2009: "organele administrației publice centrale după caz, locale, care au în subordine coordonarea, sub autoritate în portofoliul operatori economici au obligația ca, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, să elaboreze documentația necesară aprobării în condițiile legii, a acestora";.
Potrivit art.30 din Legea 329/2009, Contractul Colectiv de Muncă se negociază, în condițiile legii după aprobarea bugetelor de venituri de cheltuieli și ale operatorilor economici, în limitele și condițiile stabilite prin bugete";.
Câtă vreme nu a fost stabilită prin lege sau negocieri cuantumul primei de vacanță și nu s-au alocat fonduri pentru plată, vocația nu poate fi realizată iar acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S. L. din Î.
M.
, solicitând modificarea în totalitate a sentinței civile atacate cu respingerea acțiunii.
În motivare arată că legislația aplicabilă în anul 2010 permite acordarea primei de vacanță prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009. Astfel, art. 43 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice dispune că
"prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacantă. la cheltuielile de transport, cheltuielile cu cazarea și locuința rămân în vigoare";. Conform art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";.
Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar "în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează
prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009". Astfel, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJ MM 2008-2009 a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data înregistrării lui, respectiv_ și prevederile lui trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor angajaților din învățământ.
În drept, invocă dispozițiile art. 96 punctul 2 și art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă, pe dispozițiile art. 9 alin. 2 și art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009, pe prevederile art. 43 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 și art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010, precum și pe dispozițiile art. 28 și 148 din Legea nr. 62/2011.
Nu s-a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a statuat principiul "luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";.
Prin urmare, principiile menționate își găsesc eficiența numai în măsura în care actele de negociere colective au fost legal încheiate.
Este adevărat că legiuitorul prin dispozițiile Legii nr. 330/2009 nu a prevăzut în mod expres această mențiune, însă Curtea apreciază că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
Că este așa, rezultă și din dispozițiile art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996 care guvernează contractul colectiv de muncă, prevederi care stabilesc că "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
Însă, dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, citate de reclamant, prin care se dispune în mod expres că "în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009";, nu sunt incidente în speță, în condițiile în care acestea se referă la stabilirea salariului de bază prin includerea unor sporuri, aspect care este străin de obiectul dedus judecății.
Ceea ce interesează în cauză este momentul până la care Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul ISJMM 2008-2009, a produs efecte, respectiv în ce măsură acesta poate constitui fundamentul legal al admiterii prezentei acțiunii ce vizează acordarea primei de vacanță aferente anului 2010.
Referitor la acest aspect, Curtea reține că dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii (în forma în vigoare pentru perioada în litigiu) au instituit principiul potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Una dintre excepțiile de la acest principiu era prevăzută de dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului
didactic, potrivit cărora personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Astfel, prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului M. la data de_ s-a stipulat că "toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Însă, norma cuprinsă în alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, care a prevăzut posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor prime în favoarea cadrelor didactice, a fost abrogată în mod expres începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin dispozițiile pct. 40 al alin. 1 al art. 48 din Legea - Cadru nr. 330/2009.
Prin urmare, de la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 48 pct. 40 al. 1 din Legea nr. 330/2009, respectiv_ nu mai subzistă baza legală pe care să se întemeieze acordarea prin contracte colective de muncă de drepturi salariale suplimentare față de cele legale.
Cu alte cuvinte, nu se poate admite ca printr-un contract colectiv de muncă, expresie a convențiilor părților, să se eludeze norme legale de salarizare, chiar dacă o asemenea convenție este anterioară modificării legii.
În fine, dispozițiile art. 48 al. 2 din Legea nr. 330/2009 potrivit cărora
"Prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare";, se impun a fi interpretate în ansamblul reglementării, în sensul că acestea privesc doar acele norme legale care nu au fost abrogate expres prin art. 48 al. 1, astfel că acestea nu profită membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Mai mult, în cazul cadrelor didactice nici nu a existat vreun act normativ care să reglementeze acordarea primei de vacanță, așa cum s-a arătat anterior, dispozițiile alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997 reglementând doar posibilitatea negocierii unor asemenea beneficii.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. L. din Î.
, cu sediul în localitatea B. M., str. P., nr. 46, județul M. ,
împotriva sentinței civile nr. 1334 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. I. T.
G. ,
N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. M. C.
