Decizia civilă nr. 168/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/A/2013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta D. E. G. împotriva sentinței civile nr. 1377 din 17 septembrie 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată L. DE A. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată :
Prin motivele de apel, reclamanta apelantă a solicitat judecarea cauzei în
lipsă.
Apelul este declarat în termen legal.
Curtea de Apel C. este competentă să judece apelul, în temeiul art. 96 pct.
2 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 209, 210 din Legea nr. 62/2011.
Se constată că medierea nu era obligatorie.
Nu s-a depus întâmpinare, nu s-au solicitat probe, nu există incidente ori excepții.
Față de toate acestea, se apreciază că dezideratul judecării apelului într-un termen optim și rezonabil este respectat.
Curtea deschide dezbaterea apelului, constată închisă faza de cercetare a apelului și reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1377 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta D. E. G. împotriva pârâtei Școala L. de Arte B. M., având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2009-2010 prevăzut de art. 36 lit. a din CCM Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008- 2009 și de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în anul școlar 2009-2010 reclamanta a fost angajata pârâtei Școala L. de Arte B. M. .
Aceste dispoziții au fost abrogate de art. 39 pct. W din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877/28 decembrie 2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285/28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878/28 decembrie 2010, s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Legiuitorul a stabilit așadar expres faptul că în anul 2011 nu se acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea acordării majorării salariale de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011.
Astfel, sumele de bani destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, însă sub altă formă, respectiv cea a majorărilor aplicate la salariile de bază/indemnizații, în cuantum de 15%.
În acest sens a fost și expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pe luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar.
Instanța a reținut că nu sunt incidente nici prevederile art. 36 lit. a din CCM Unic la Nivel de I.S.J. MM 2008 - 2009, prelungit și pentru anul 2010, deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996 republicată, în vigoare în perioada de referință din speță, contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, or câtă vreme modalitatea de acordare a premiului anual a fost și este reglementată prin lege sau prin acte normative cu forță juridică inferioară legii, după cum a arătat și reclamanta (amănunțit și documentat) în cererea de chemare în judecată, ea nu poate fi supusă negocierii.
Față de aceste considerente, instanța, raportat la prevederile legale invocate, a respins cererea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulata.
În motivare s-au invocat prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, lege ce a intrat în vigoare la_, iar faptul că ulterior aceasta a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/_ trebuie privit prin prisma faptului că dreptul său de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, Legea nr. 284/2010 intrând în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă.
Se mai subliniază că dreptul la premiul anual este UN DREPT DE NATURĂ SALARIALĂ care se acordă "pentru activitatea desfășurată";, proporțional cu perioada lucrată în anul 2010.
Premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la_, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la_, dreptul la acordarea premiului anual fiind UN DREPT CÂȘTIGAT, care recompensează activitatea prestată în anul 2010 indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
În practică nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de
"premiu anual"; aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 întrucât natura
juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate și în raport de perioada de timp lucrată din anul 2010, iar salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar.
Nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu premiul anual.
Conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii TOTAL DIFERITE de cele avute în vedere la acordarea premiului anual.
Un alt aspect neavut în vedere de Tribunalul Maramureș, este faptul ca la data la care i se cuvenea premiul anual aferent anului școlar 2009-2010, respectiv la data pensionării sale, Legea nr. 330/2009 era în vigoare. Reclamanta s-a pensionat la data de_, iar Legea nr. 285/2010 nu era încă publicata în Monitorul Oficial, deci nu era în vigoare. Având în vedere acest fapt, nu avea cum să beneficieze de premiul anual aferent anului școlar 2009-2010 în cursul anului 2011, deoarece în anul 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 285/2010, reclamanta era deja pensionată și nu mai realiza venituri salariale, în cuantumul cărora să fie inclus și acest premiu anual aferent anului 2010.
În mod neîntemeiat a considerat Tribunalul Maramureș că prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivelul inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008-2009 nu sunt incidente în cauză, fiind citate prevederile art. 1, art. 4 alin. 1 și ale art. 9 din acest contract colectiv de muncă, în sensul că acest contract a fost încheiat cu Inspectoratul Școlar Maramureș, părțile recunoscându-și egalitatea și libertatea în negociere, obligându-se să respecte în totalitate prevederile acestuia și să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă. totodată, durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă prelungindu-se până la data de _
.
Constituția României garantează drepturile conferite prin contractele colective de munca, la articolul 41 alin. 5.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1, 2,3 din H.G.829/1994, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevederile art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 36 lit.a) din Contractul Colectiv De Munca Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Jud. Maramureș pe 2008-2009.
Nu s-a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele
:
Apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, fiind întemeiate considerentele pentru care prima instanță a înlăturat argumentele expuse de reclamantă în solicitarea dreptului litigios, argumente reluate prin motivele de apel.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres Legea nr. 330/2009.
Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010.
Motivele de apel invocate sunt următoarele: desconsiderarea principiului neretroactivității legii, încălcarea art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, prin invocarea dreptului câștigat; inexistența compensării reglementate de art. 8 din Legea nr. 285/2010, între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, încălcarea obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratul Școlar Județean Maramureș și în final, situația specifică a reclamantei, pensionată în cursul anului 2010, situație în care nu mai putea beneficia de majorările salariale acordate în cursul anului 2011.
Față de situația specifică a reclamantei apelante, care nu a mai fost salariată în cursul anului 2011, când legiuitorul a acordat premiul anual inclus în majorările salariale, apare ca superfluu a se mai cerceta motivul de apel prin care se contestă realitatea acestei compensări.
Cât privește primul motiv de apel, Curtea constată că în cauză nu se poate reține retroactivitatea legii pentru aceleași considerente pentru care nu se poate constata nici o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Nu poate fi reținută o încălcare a principiului neretroactivității, cum de altfel s-a reținut și de Curtea Constituțională a României prin mai multe decizii, ca de pildă decizia nr. 257/2012.
Este adevărat că nu s-a cercetat această excepție din perspectiva angajaților care au fost pensionați și deci nu au mai beneficiat de majorările salariale acordate în cursul anului 2011.
Totuși, văzând omisiunea Curții Constituționale a României și a Înaltei Curți de C. și Justiție - care prin decizia nr. 21/2013 pronunțată în interesul legii a tranșat în sensul netemeiniciei acțiunilor de genul celei în cauză - de a constata o încălcare a principiilor de drept invocate, Curtea de apel reține că nu se poate constata o atare încălcare.
În doctrină, chestiunea neretroactivității legii civile a fost descrisă ca impunând aplicarea legii în vigoare la data producerii situației juridice asupra căreia se poartă judecata.
În situații similare celei în cauză, de decelat între aplicabilitatea legii vechi și a celei noi, s-a apelat la anumite criterii, dintre care utile în cauză se dovedesc următoarele: drepturi câștigate versus simple expectative; fapte trecute, fapte în curs de a-și produce efectele și fapte viitoare. În mod evident, dreptul invocat de reclamantă, anume, dreptul la acordarea premiului anual pentru anul 2010, nu putea fi catalogat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010 (31 decembrie 2010), ca un drept câștigat, ci ca o simplă expectativă.
Este adevărat că munca prestată în anul 2010 se încheiase la sfârșitul anului 2010, astfel încât din punctul de vedere al angajatului, prestațiile pentru
care aștepta acordarea premiului erau efectuate. Totuși, ansamblul factual în baza căruia reclamanta pretinde dreptul litigios nu era finalizat la sfârșitul acestui an, altfel spus, scadența dreptului nu era atinsă, pentru a se putea vorbi despre fapte trecute, care prin ipoteză, nu pot fi atinse de o lege nouă.
În mod evident, dacă scadența dreptului ar fi fost atinsă, dreptul ar fi devenit intangibil în raport de noi dispoziții legale.
Nefiind acesta cazul, dreptul practic nu a apucat să fie câștigat. Distincția ce trebuie făcută în interpretarea acestor sintagme (drept câștigat versus simple expectative) este delicată și trimite la instituția modalităților actului juridic civil.
Dreptul la plata unui premiu anual, așa cum era reglementat prin dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, era afectat atât de condiție cât și de un termen. Condiția era ca beneficiarul eventual să fi desfășurat activitate în cadrul unei unități bugetare în cursul anului pentru care se solicită premiul. Termenul era reglementat prin precizarea datei plății, anume, "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul";.
Fiind îndeplinită condiția pentru acordarea dreptului, termenul nu era îndeplinit la data la care s-a adoptat dispoziția legală abrogatoare.
Este acceptat în doctrină și reiese din dispozițiile art. 1022 din Codul civil din 1864 faptul că termenul nu afectează existența dreptului, ci doar executarea lui. Totuși, dreptul încă nu este câștigat înainte de termen, cu alte cuvinte nu este încă în patrimoniul beneficiarului, pentru a se putea spune că a devenit intangibil prin modificări legislative. Altfel spus, situația este în curs de a-și produce efectele, neputându-se vorbi despre fapte trecute (facta praeterita).
În aceste fel se conturează a fi nu doar interpretarea făcută pe marginea acestei probleme juridice de către Curtea Constituțională a României și Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Kechko împotriva Ucrainei statuează la paragraful 23 că statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătore, însă atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate au fost respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. per a contrario, rezultă că în măsura în care nu mai sunt în vigoare dispozițiile ce reglementau beneficiul unor drepturi din bugetul de stat, plata acestora nu mai poate fi cerută.
Până la data scadenței dreptului, se putuse contura doar speranța că toate premisele pentru acordare acelui drept vor fi întrunite, inclusiv aceea ca legea care îl prevedea să rămână în vigoare, ceea ce nu s-a întâmplat.
Raportat la contractul colectiv de muncă, pe lângă argumentele aduse de prima instanță, Curtea reține că în cursul anului 2010, pentru care este solicitat premiul anual, era în vigoare Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, unde la art. 12 se stipula:
"(1) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Or, în mod evident, dreptul la premiul anual este reglementat de dispozițiile legale invocate prin acțiune, astfel încât reclamanta, aparținând categoriei salariaților bugetari, nu se poate prevala de alte drepturi salariale, cu același titlu, izvorâte din contractul colectiv de muncă, decât cele reglementate prin lege, și în limitele legale.
Această interpretare nu contrazice forța juridică a contractului colectiv de muncă, acesta trebuind a fi încheiat în limitele legii pentru a-și produce efectele
juridice firești și a se bucura de protecția constituțională pe care o invocă reclamanta.
Văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta D. E. G. domiciliată în B. M., B-dul I., nr. 4A, ap.15, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1377 din_ a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. I. T.
G. ,
N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. G. Brîndușa
