Decizia civilă nr. 1687/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1687/R/2013
Ședința publică din data de 29 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. L. AL P. S. V. D. JUDEȚUL C., în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 13271 din 10 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă DS V. PENTRU SA C. și pe intimata chemată în garanție A. N. S. V. ȘI PENTRU SA, având ca obiect drepturi bănești - tichete de masă.
Concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 26 martie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de_ reclamantul S. L. AL P.
S. V. D. J. C., în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâta DS V. PENTRU SA C. și a solicitat obligarea acesteia să acorde fiecărui membru de sindicat 20 tichete de masă lunar pentru perioada_ -_ și să actualizeze sumele reprezentând contravaloarea acestor tichete cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul invocă dispozițiile Legii nr. 435/2006, potrivit cărora personalul încadrat în unitățile sanitar veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă și că instanța de judecată a acordat tichete de masă pentru perioada_ -_ .
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, motivând că aplicarea prevederilor Legii nr. 435/2009 nu a fost posibilă datorită unor dispozițiile legal apărute ulterior, care au interzis anual acordarea tichetelor de masă.
Prin sentința civilă nr. 13271 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost respinsă acțiunea.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva chematei în garanție A. N. Ă S. Ă V. ȘI PENTRU S.
A. B. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Pârâta a chemat în garanție A. N. S. V. și pentru S.
A. și a solicitat obligarea acesteia să aloce în buget sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada solicitată de către reclamant.
Cererea reclamantului a fost respinsă, întrucât pentru perioada_ - _
, prin art.8 din O.U.G. nr.226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare nu s-au acordat tichete de masă pentru anul 2009 personalului din cadrul instituțiilor publice, pentru perioada 01.10. -_, prin art. I din O.U.G. nr.114/2009 nu s-au acordat tichete de masă pentru anul 2010 personalului din cadrul instituțiilor publice, pentru perioada 01.01.-_ prin art. 12 din Legea nr. 285/2010 nu s-au acordat tichete de masă pentru anul 2011 personalului din cadrul instituțiilor publice și pentru perioada_ -_ prin art. 15 din
O.U.G. nr.80/2010 nu s-au acordat tichete de masă pentru anul 2012 personalului din cadrul instituțiilor publice, pe de o parte, iar pe de altă parte potrivit deciziei nr.14/_ a I. beneficiul tichetelor de masă nu reprezintă un drept ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.
Având în vedere aspectele care preced, respectiv neacordarea tichetelor de masă și vocația angajatorului de a plătii respectivele tichete dacă sunt îndeplinite cele două condiții, cererea de chemare în garanție a fost lipsită de obiect și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții
, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii formulată
.
În motivare se arată că sentința este nelegală și s-a aplicat greșit legea, fiind incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ..
Art. 23 din Legea nr. 435/2006 prevede ca începând cu data intrării în vigoare a legii, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor.
D. probele administrate în cauza - răspuns la interogator - rezulta ca reclamanții sunt angajați cu contract individual de munca la DS V. și pentru SA C. . Dispozițiile legale enumerate de pârâta în întâmpinare și reținute de instanță, care ar fi făcut imposibila aplicarea art.23 din Legea nr. 435/2006 nu sunt incidente în cauză.
Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa reprezintă o norma legala cu caracter general și nu legea cadru în materie.
Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii cu privire la aplicarea art. 1 al.1 și 2 din Legea nr.142/1998, și cu privire la alte categorii de personal din sectorul bugetar, prin decizia nr. 14/_ s-a pronunțat în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul
instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Decizia nr. 14/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție nu s-a pronunțat cu privire la aplicarea art.23 din Legea nr. 435/2006 drept urmare aplicarea acesteia nu este obligatorie în cauza.
Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar este o lege speciala.
Tichetele de masa la care face referire art. 23 din Legea nr. 435/2006 reprezintă un drept recunoscut de legea de salarizare și nu o vocație. Art. 23 din lege a rămas în vigoare și după apariția Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Conform art. 48 al. 1 pct.11 din L.330/2009 la data intrării în vigoare legii se abrogă: Legea nr. 435/2006, cu excepția art. 23, 26, 27, 28, 29, 35 și 36.
Rezultă că în ce-i privește pe reclamanți dreptul la tichete de masa a fost recunoscut prin lege fără a fi condiționat de opțiunea angajatorului, de bugetul aprobat sau de negocierea acestui drept prin contractul colectiv de munca. (Nu este lipsit de relevanta însă ca în contractul colectiv de munca unic nr. 22/01 din 4 februarie 2009 la nivel de grup de unități al Autorității N. e S. e V. e și pentru SA pe anii 2009-2010 -art.54, este prevăzut dreptul la tichete de masa).
Dispozițiile legale invocate de pârâta și reținute de instanța au caracter general și sunt incidente în acele situații în care se aplica art. 1 din legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa și nu în situațiile reglementate prin legi speciale cum este cazul în prezenta cauza.
Invocă și practica judiciara depusa la dosarul primei instanțe, a Tribunalului B., a Curții de Apel Galați, a Curții de Apel Alba.
Prin întâmpinări, chemata în garanție A. N. ă V. și pentru S.
A. și pârâta DS ă V. și pentru SA C.
au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare sunt reiterate apărările formulate la fond, în esență, faptul că dispozițiile legale incidente soluționării pretențiilor reclamantului recurent au un caracter imperativ, fiind aplicabile tuturor angajatorilor, care au un statut special, legal stabilit, respectiv sunt "instituții și autorități publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare";.
Aceste dispoziții interzic acordarea tichetelor de masa personalului din cadrul instituțiilor publice, iar când stabilesc interdicția acordării tichetelor de masa, actele normative citate nu prevăd și nu stabilesc nici o excepție pentru personalul contractual, nici măcar în sensul invocat de recurent.
În drept se invocă prevederile art. 118 C. pr. civ, art. 8 din O.U.G. 226/2008, art. 1 din O.U.G. 114/2009, art. 12 din Legea 285/2010, Legea 283/2011 privind aprobarea O.U.G. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG. nr. 37/2008, Legea 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, OG. 42/2004 aprobata cu Legea 215/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Ceea ce invocă recurentul S. L. al P. S. V. din Județul
în numele membrilor de sindicat reprezentați este inaplicabilitatea în cazul acestora a dispozițiilor art. 8 din O.U.G. nr.226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare, a celor ale art. I din O.U.G. nr.114/2009, a celor ale art. 12 din Legea nr. 285/2010 și a celor ale art. 15 din O.U.G. nr.80/2010, considerate
norme cu caracter general în comparație cu norma pe care se întemeiază în acțiune, anume, art. 23 din Legea nr. 435/2006.
Aceste dispoziții legale, redate cronologic, statuează:
art. 23 din Legea nr. 435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar-veterinar:
"începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor";.
art. 8 din O.U.G. nr.226/2008 privind unele măsuri financiar-bugetare:
"Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora";.
art. I din O.U.G. nr.114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare:
"(1) Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare,
inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.
(2) În bugetele pe anul 2010 ale instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile
finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora";.
art. 12 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice stipulează întru totul similar, cu singura deosebire în ce privește anul pentru care sunt dispuse aceste măsuri, anume, 2011.
art. 15 din O.U.G. nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar stipulează întru totul similar, cu singura deosebire în ce privește anul pentru care sunt dispuse aceste măsuri, anume, 2012.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că aceste ultime prevederi legale ar fi inaplicabile salariaților pe care îi reprezintă, întrucât nu se verifică susținerea recurentului cum că aceste norme ar avea un caracter general comparativ cu norma prin care s-a instituit în anul 2006 dreptul acestora la acordarea tichetelor de masă.
Dimpotrivă, atât art. 23 din Legea nr. 435/2006, cât și dispozițiile legale citate subsecvent acesteia în cele ce preced, reglementează problema acordării tichetelor de masă, astfel încât sunt în mod egal aplicabile membrilor de sindicat reprezentați, prima normă reglementând inițial dreptul la plata acestora, pentru ca prin normele subsecvente să se interzică acordarea acestor tichete pentru salariații instituțiilor publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și prin Legea
nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii.
Nefiind invocată de către recurent incidența cazului de excepție prevăzut de aceste texte de lege (anume, că instituția pârâtă ar fi una finanțată integral din venituri proprii), nu se justifică înlăturarea de la aplicare a unor dispoziții legale imperative, emise de legiuitor în considerarea unor interese generale ale statului, în condiții de criză economică.
Legea nr. 435/2006 este o lege specială, iar în mod cert, art. 23 din cuprinsul acesteia are caracter de normă specială, reglementând dreptul la acordarea de tichete de masă pentru un segment al angajaților din sistemul bugetar (art. 3 din Legea nr. 435/2006 stipula: "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului din instituțiile publice din sistemul sanitar-veterinar finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat";.).
Se constată însă că și prevederile art. 8 din O.U.G. nr.226/2008 privind unele măsuri financiar bugetare, ale art. I din O.U.G. nr.114/2009, ale art. 12 din Legea nr. 285/2010 și ale art. 15 din O.U.G. nr.80/2010, citate în cele de mai sus, au în egală măsură un caracter de norme speciale, reglementând la nivelul întregului sistem bugetar situația acordării tichetelor de masă, cu referire implicită clară la fiecare categorie bugetară vizată, astfel încât nu se verifică afirmația că aceste dispoziții ar avea caracter de normă generală și astfel ar fi inaplicabile în înlăturarea unor dispoziții speciale.
Față de aceste dispoziții, văzând prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art.
304 pct. 9 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. L. AL P.
S. V. D. JUDEȚUL C. în numele membrilor de sindicat N. P. V., S. M., C. B. C., G. I. C., A. L. I., C. I. R., B. A.
, P. D. FLOR., B. S A. F., M. B. D., D. A. R., F. C. P.
, F. ANA D., S. CA., C. L. M., COS. TEA V., R. C. V.
, P. D., U. M. S., M. I. M., C. A. ANA, P. S., D. L.
A., L. C. T., R. T. I., H. L. C., D. V. D., O. ANA M., G. L. D., P. F. V., R. I., C. G. F., DS ANA, K. C. M., S. F. A., F. A., K. A. Z., C. F. ,
R. I., M. U D. R., G. A., B. SS împotriva sentinței civile nr. 13271 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. G. -L. T. I. T.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
J. fond. P. U.
