Decizia civilă nr. 1780/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1780/R/2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții I. S., F. F., K. P., M. L., B. S. D., P. A. R., A. A., S. C.
, C. V., Ș. A., P. D., B. C. O., S. C. I., P. A.
, V. D., K. T., B. I., M. M., C. A., B. V., B.
M., A. I., B. C. I., D. D. G., P. S. C., D. V., M.
G., M. I. și de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "
S. B., S. "C. M. " S. - S. T. împotriva sentinței civile nr. 5167 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. _
, privind și pe reclamantele intimate M. M., R. V., C. I. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți și intimați, av. M. A., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor recurente și reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar note de ședință privind poziția procesuală față de aspectele învederate de pârâții recurenți prin notele de ședință depuse pentru termenul anterior, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului formulat de reclamanți și respingerea recursului formulat de pârâți pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, în întâmpinarea formulată și în notele de ședință depuse la termenul de astăzi, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5167 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâta S. N. de T. F. de M. "C.
M. " SA.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de M. "C. M. " SA S. T., excepție invocată de aceasta.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții I. S., F. F., K. P., M. L., B. S. D., P. A. R., A. A., S. C., C. V.
, Ș. A., P. D., B. C. O., S. C. I., P. A., V. D., K.
T., B. I., M. M., C. A., B. V., B. M., M. M., A. I.
, B. C. I., D. D. G., R. V., C. I. N., P. S. C., D. V.
, M. G., M. I. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA S.
T. .
Pârâtele au fost obligate în solidar să plătească: diferențele de salariu rezultate dintre salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 de lei și sumele efectiv primite pentru perioada iulie 2009 - martie 2010 și diferențele dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrată (vacanță, Crăciun, Paste, Ziua F. ului și salariul suplimentar) și sumele rezultate în urma recalculării salariului.
Pârâtele au fost obligate la actualizarea acestor sume în funcție de rata inflației.
Pârâtele au fost obligate la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de munca ale reclamanților.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților cu privire la obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre cele 6 salarii compensatorii la data concedierii și sumele rezultate în urma recalculării salariilor.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că obiectul acțiunii îl constituie plata unor pretinse diferențe drepturi salariale, ce trebuiau acordate conform susținerilor reclamanților pentru perioada 01 august 2009-31 decembrie 2010, iar acțiunea a fost depusă în data de_ . Termenul de prescripție de 3 ani nu era încă împlinit la momentul înregistrării acțiunii, astfel încât instanța a respins, ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T.
F. de M. "C. M. "; SA - S. T. a fost respinsă deoarece plata drepturilor solicitate de către reclamanți este efectuată de către această pârâtă, și în consecință aceasta are calitate procesuală pasivă.
Pe fond, s-a reținut că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_ nivelul clasei 1 de salarizare a fost de 600 lei brut.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta și că acest contract colectiv de muncă la nivel de ramură este aplicabil și în cazul pârâtelor ce funcționează în domeniul transporturi conform art. 3 din același CCM ce prevede neechivoc faptul că acesta produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora, însă pârâtele, după cum s-a reliefat anterior, nu au avut în vedere la calculul și plata drepturilor salariale ale reclamanților aceste prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel superior, angajatorul aplicând doar CCM la nivel de unitate.
Potrivit art. 236 Codul muncii contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, adică acestea trebuie să producă efecte juridice între părți întocmai ca prevederile legale edictate de
organele abilitate ale statului. De asemenea tribunalul a arătat că un contract colectiv de muncă la nivel superior produce efecte juridice și în cazul în care contractul colectiv de muncă la nivel inferior conține dispoziții mai puțin favorabile salariaților și că potrivit art. 241 lit. c Codul muncii, în forma în vigoare anterioară adoptării Legii nr. 40/2011 și aplicabilă în cauză pentru o perioadă din pretențiile deduse judecății, respectiv_ -_, clauzele unui contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Aserțiunea pârâtelor în sensul că reclamanții nu-și pot invoca propria culpă întrucât au semnat actele adiționale la contractele individuale de muncă, iar prin sindicat au negociat CCM la nivel de unitate, deci nu ar putea solicita recalcularea drepturilor salariale plătite, tribunalul nu a găsit-o întemeiată pentru că legea instituie expres în sarcina angajatorilor obligația de a respecta prevederile unui contract colectiv de muncă legal încheiat, caz în care în mod evident nu poate fi mutată culpa înspre salariați, atât timp cât angajatorul trebuia să calculeze și să plătească drepturile salariale cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, act juridic opozabil și obligatoriu pentru pârâte.
Nici apărarea pârâtelor în sensul că obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, pentru că după cum s-a reliefat anterior prevederile art. 241 lit. c Codul muncii sunt clare și neechivoce în ce privește efectele contractelor colective la nivel de ramură, fără a fi condiționate efectele acestor contracte de existența ori inexistența unor contracte colective la nivel de unitate. Lipsită de relevanță a fost și apărarea că au expirat contractele colective de muncă la nivel de unitate, situație în care nu mai pot fi găsite fondate pretențiile reclamanților, pentru că aplicarea de către pârâte a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură invocat de reclamanți ca temei al pretențiilor deduse judecății era independentă de existența ori de clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, dacă acestea erau nefavorabile salariaților comparativ cu cele din contractul colectiv la nivel de ramură.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat că pârâtele nu au respectat și nu au pus în aplicare prevederile art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură.
Având în vedere faptul că sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrată (vacanță, Crăciun, Paste, Ziua F. ului și salariul suplimentar) se calculează având ca bază de calcul salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 de lei, ca o consecință, instanța a admis cererea privind plata diferențelor dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrată (vacanță, Crăciun, Paște, Ziua F. ului și salariul suplimentar) și sumele rezultate în urma recalculării salariului.
Aceste sume vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective pentru a se asigura o despăgubire integrală a salariaților ca urmare a neexecutării, chiar la momentul plății drepturilor salariale, a prevederilor CCM la nivel de ramură aplicabil și obligatoriu pentru pârâtele angajator.
Prejudiciul suferit de către reclamanți fiind recuperat prin actualizarea cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective, instanța a respins cererea reclamanților privind obligarea paratelor la calculul dobânzii legale asupra acestor sume.
Cu privire la cererea privind acordarea diferenței dintre cele 6 salarii de baza brute negociate cu ocazia concedierii și sumele rezultate în urma recalculării salariilor, instanța a reținut că CCM la nivel de unitate pe anul 2010 nu prevede
acordarea a 6 salarii compensatorii în cazul concedierii colective, astfel că deciziile emise de S. C. M. SA nu au avut ca temei prevederile OUG nr. 9/2010.
Având în vedere faptul că la data cuvenirii acestor sume, Decretul nr. 92/1976 era în vigoare, instanța a obligat pârâtele la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de munca ale reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții I. S., F. F., K. P., M. L., B. S. D., P. A. R., A. A., S. C., C. V., Ș.
A., P. D., B. C. O., S. C. I., P. A., V. D., K. T.
, B. I., M. M., C. A., B. V., B. M., A. I., B. C. I., D.
D. G., P. S. C., D. V., M. G., M. I. și pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " S. B. și S. "C. M. " S. - S. T. .
Reclamanții recurenți
au solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și admiterea recurs astfel cum a fost formulat.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că în fapt, au fost angajați ai societății pârâte în baza unor contracte individuale de munca încheiate pe perioada nedeterminată, până în luna martie 2010 când au fost disponibilizați în urma aplicării Programului de Restructurare și Reorganizare a societății angajatoare, determinat de situația economico-financiara dificilă a acesteia.
În mod netemeinic instanța de fond le-a respins capătul de cerere referitor la acordarea diferenței dintre cele sase salarii de baza brute negociate cu ocazia concedierii și sumele rezultate în urma recalculării salariilor la valoarea de 700
lei și nu de la cea de 570 lei.
Instanța retine că în CCM la nivel de unitate pe anul 2010 nu este prevăzută acordarea a sase salarii compensatorii în cazul concedierii colective, astfel că deciziile emise nu au avut ca temei prevederile OUG nr. 9/2010. În mod eronat instanța de fond a statuat în acest mod, având în vedere că deciziile de concediere au fost motivate pe dispozițiile art. 58, 65 și 69 din Codul Muncii. Chiar în cuprinsul deciziilor de concediere ale fiecăruia dintre recurenți este prevăzut faptul că acestea au fost emise în baza OUG nr. 9/2010. În mod netemeinic instanța nu a dispus recalcularea acestor sume de bani reprezentând sase salarii compensatorii, motivând că în CCM la nivel de unitate nu se prevede la disponibilizare un asemenea drept angajaților supuși concedierilor colective.
Se menționează faptul că recurenții au beneficiat de plata celor sase salarii compensatorii, temeiul legal al acestora fiind art. 80 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramura a transporturilor pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_ . încheiat la_, conform art. 10 și art. 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_, în cap. VI, care prevede astfel: "părțile convin ca la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea
prestată, și o plată compensatorie în valoare de minim sase salarii de bază brute negociate".
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de A. C. în dosar nr._ . Având în vedere faptul că au beneficiat de cele sase salarii compensatorii, consideră că se impune în mod corect și recalcularea acestora și acordarea către recurenți a diferențelor între sumele efectiv primite, care au fost calculate prin raportare la un salariu de baza de 570 lei și sumele efectiv cuvenite, prin calcularea salariului de baza pornind de la valoarea de 700 lei.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. - M. " S. B. a
solicitat
admiterea recursului și respingerea cererii formulate de reclamanți ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul Muncii republicat, deși organizația sindicală prin cererea formulată solicită aplicarea tardivă a unei clauze prevăzute de art. 41 din CCM la nivel de Ramură
T. uri.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii republicat, are în vedere faptul că orice conflict colectiv "trebuie să-și găsească soluționarea într-un termen rezonabil", îndeplinindu-se astfel un principiu constituțional statuat de art. 21 din Constituție, CCM-urile produc efecte numai pe perioada pentru care au fost încheiate, astfel că, acestea fiind expirate, nu mai pot produce efecte juridice.
Având în vedere faptul că atât CCM la nivel de unitate, cât și CCM la nivel superior sunt expirate și că, în perioada de valabilitate a acestora nu s-a solicitat și nu s-a modificat Anexa l a CCM la nivel de unitate, instanța de fond nu poate obliga societatea recurentă la plata unor sume care nu au fost negociate și acceptate de părți.
A interpreta altfel ar însemna că prevederile art. 268 (1) lit. e - din Codul muncii republicat - sunt golite de conținut și inaplicabile dacă se admite că termenul de 3 ani ar fi aplicabil în toate situațiile, inclusiv atunci când se cere recalcularea unor drepturi bănești prin aplicarea retroactivă a unei clauze din CCM.
S. N. de T. F. de M. "C. M. " SA. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. În aplicarea acestor prevederi legale, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2009 -2010, aprobate prin hotărâri de guvern (HG nr. 28/2010, HG nr. 311/2010 și HG nr. 260/2011).
De asemenea, precizează faptul că HG nr. 1051/2008 stabilește salariul de bază minim brut pe țară garantat, pe anul 2009, la valoarea de 600 lei .
Actele normative cu putere de lege sunt și actele Guvernului României, respectiv Hotărârile de Guvern, care dispun de forță juridică superioară față de un Contract de Muncă, acesta din urmă neputând eluda actul normativ cu putere de lege, dat de Guvern.
Astfel, caracterul de normă convențională a contractului colectiv de muncă face ca acesta să devină inaplicabil în situația în care vine în contradicție cu un act normativ (Hotărâre de Guvern). Deci, fondul de salarii la C. M. este limitat la suma aprobată prin Hotărâre de Guvern.
Aceste argument sunt susținute și de art.2 (1) din HG nr. 28/2010, HG nr.
311/2010 și HG 260/2011.
În lipsa unei dispoziții legale care să acopere ipoteza acordării drepturilor bănești stabilite prin CCM Unic la nivel de Ramură T. uri, care nu sunt prevăzute în actul normativ de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli al S.
C. M. SA și pentru care nu au fost alocate fonduri, devine aplicabil textul art. 12 (l) din Legea 130/1996.
Și prin actul adițional al CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. pe anii 2006-2008 înregistrat sub numărul 370/_ la MMFES, prin care contractual s-a prelungit până în anul 2010, părțile au stabilit salariul de bază minim brut la valoarea de 570 lei.
Învederează că raporturile dintre părți cu privire la condițiile de muncă și salarizare sunt stabilite în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv
de muncă la nivel de unitate, iar factorii economici reprezintă fundalul obiectiv pe care se grefează, sub aspect juridic, negocierea colectivă sau individual.
Astfel, negocierea contractului colectiv de muncă, respectiv stabilirea claselor de salarizare prevăzute în anexa 1 din CCM la nivel de unitate 1 de salarizare, s-a făcut în limita fondului total destinat plății salariilor, stabilit în funcție de posibilitățile financiare reale, de comun acord cu sindicatele.
De altfel, prin art. 40 alin. 4 din CCM la nivel de ramură transporturi s-a precizat că "formele de organizare a muncii și de salarizare ce urmează să se aplice fiecărei activități specifice se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități sau unitate ori, după caz, instituție ".
Menționează că CCM la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. a stat la baza încheierii CCM nivel de unitate pe anul 2009, astfel că părțile de comun acord au folosit ca sistem de referință valoarea de 570 lei pentru salariul minim de bază.
Membrii de sindicat au beneficiat de sporuri acordate în conformitate cu anexa 5 din CCM la nivel de unitate (și care nu sunt prevăzute în CCM ramură transporturi), iar suma acestor sporuri este mai mare decât diferența drepturilor salariale calculate în funcție de salariul minim de 700 lei.
De asemenea, învederează că temeiul legal al acțiunii îl constituie art. 41 alin. 3 din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, deși la acea dată între părți exista în vigoare CCM la nivel de unitate pe anii 2009-2010 care se aplica cu prioritate.
Doar în cazul în care în care nu era încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate se aplica contractul de muncă la nivel superior. Aceasta își are considerentul în dispozițiile art. 247 din Codul Muncii vechi potrivit cărora "În cazul în care la nivel de angajator ... nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.";
Însă, în situația particulară în care contractul colectiv de muncă la nivel superior conține o clauză mai avantajoasă pentru salariat decât CCM la nivel de unitate, există posibilitatea modificării acestuia din urmă potrivit dispozițiilor art. 244 Codul muncii vechi, prin includerea clauzei respective în cuprinsul lui.
O astfel de modificare, presupune și refacerea contractului individual de muncă, or în speță nu a fost parcursă o procedură de modificare, nu există act adițional sau contract individual de muncă care să cuprindă drepturile pretinse prin acțiune.
Referindu-se la Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură T. uri pe care reclamanții îl indică ca și temei de drept, învederează că, așa cum a arătat și prin întâmpinare, Asociația Patronală la Nivel de Grup de Unități din T. ul F., al cărei membru fondator este și S. C. M. SA, nu a fost invitată la negocierea Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramură T. uri pe anii 2008-2010. Această susținere este confirmată de CCM unic la nivel de ramură transporturi în cuprinsul căruia nici Asociația Patronală la Nivel de Grup de Unități din T. ul F. și nici S. C. M. SA nu se regăsesc la Părțile contractante sau în lista semnatarilor .
Având în vedere consecințele economico financiare pe care le poate suporta societatea recurentă este nefiresc ca dispozițiile acestui contract să se aplice recurentei care nu aparține nici uneia din părțile contractante.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA - S. T.
a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că critică soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției ce privește lipsa calității procesuale pasive.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, ori, așa cum se observă din cele de mai sus, S. N. de T. F. de M. "C. M. " S. - S. T. nu a încheiat și nici nu a semnat nici un act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești către salariații membri de sindicat.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. - M. " S. B. a
formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea dispozițiilor hotărârii atacate, în ceea ce privește respingerea capătului de cerere referitor la obligarea societății intimate la plata unor diferențe dintre salariile compensatorii prevăzute de art. 80 din CCM Unic la Nivel de ramură de T. uri și sumele ce ar rezulta în urma recalculării acestora la valoarea de 700 lei.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat
respingerea recursurilor formulate de pârâte ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenții reclamanți se prevalează în cauză de dispozițiile art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi încheiat pe anii 2008-2010, înregistrat sub nr. 722/03/_, potrivit cărora
"salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
Conform prevederilor art. 41 alin. 3 lit. b din același contract colectiv de muncă, părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 41, pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41, pct. 1 din acest contract colectiv de muncă.
Conform dispozițiilor art. 157 alin. 1 din C.muncii, în vigoare la data negocierii drepturilor salariale solicitate în cauză, salariile se stabilesc prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 162 alin.1 din C.muncii republicat, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
În speță, verificând îndeplinirea de către angajator a obligației sale de a plăti reclamanților drepturile salariale, în integralitatea lor, cu respectarea dispozițiilor legale și contractuale aplicabile, pentru perioada iulie 2009 - martie 2010, Curtea reține că în mod greșit prima instanță a constatat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
În ceea ce privește perioada iulie 2009 - martie 2010, pentru a se verifica dacă art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv menționat anterior cuprinde o clauză suficient de clară și necondiționată, care prevede drepturi salariale la nivel superior celor prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2009, 2010, se impun a fi avute în vedere toate prevederile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, respectiv, iar nu doar cele menționate la alin.3, de care se prevalează reclamanții, ci și cele ale alin. 5 și 6.
Astfel, în cadrul aceluiași articol din contractul la nivel de ramură, partenerii sociali au prevăzut la alin. 5 că "Pe toată perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv, în fiecare an, începând cu luna octombrie, părțile
semnatare se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și a altor drepturi salariale ce vor fi aplicate cu începere de la 1 ianuarie a anului următor";.
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol stabilește că: "La nivel de unitate și în cadrul fiecărei negocieri anuale, părțile implicate în negocierile colective vor stabili, pentru anul respectiv, limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie";.
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1267 din Codul civil, interpretând sistematic această clauză prevăzută în art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, atribuindu-i înțelesul ce rezultă din conținutul întregului articol, rezultă că aceasta nu este suficient de clară și necondiționată încât să fie considerată o clauză mai favorabilă față de cele prevăzute în Anexa nr.1 la Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 și 2010.
Astfel, partenerii sociali au prevăzut, în cadrul aceluiași articol, că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie de fapt negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În consecință, și în aplicarea acestor prevederi, societatea angajatoare a negociat cu sindicatele și a stabilit, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate că nivelului clasei de salarizare 1 îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei, iar începând cu data de_ pentru clasa de salarizare 1 au stabilit un salariu de bază brut de 600 lei.
Art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiar-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrative-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
În acest sens, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Ca atare, chiar dacă ca și regulă generală, dificultățile financiare ale debitorului nu justifică prin ele însele neîndeplinirea obligațiilor contractuale, însă în speța de față referirea la limitele bugetare s-a făcut chiar în cuprinsul contractului, părțile agreând neechivoc aplicabilitatea acestui drept prin raportare la "limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat pe bază de contract individual de muncă, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie."; Este așadar în mod evident că nivelul minimal al salariului este negociat anual la nivel de unitate având ca și precondiție imperativă limitele bugetare, stabilite prin raportare la normele legale mai sus amintite, aplicabile și pârâților recurenți ca operatori economici în sensul legii.
În realitate, prin prezentul demers judiciar, reclamanții urmăresc aplicarea, în ceea ce privește stabilirea salariului, atât a prevederilor cuprinse la art. 41 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, pentru stabilirea salariului de bază cât și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, referitor la coeficienții de multiplicare, aceștia fiind superiori celor cuprinși la art. 41 menționat anterior, ceea ce nu poate fi primit.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării
reclamanților, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 - în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale - se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților, atât în ceea ce privește acordarea diferențelor de salariu de bază, cât și a celorlalte prime și adaosuri salariale.
Aceste din urmă drepturi au fost prevăzute în favoarea reclamanților salariați prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate și prin prevederile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Grup de Unități, a cărui aplicabilitate a încetat la data de_, potrivit cărora cuantumul ajutorul material de Paște și Crăciun, a primei Ziua F. ului, reprezintă echivalentul unui salariu de bază stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare iar a salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, constatându-se astfel, raportat la prevederile contractului colectiv de muncă și având în vedere considerentele expuse anterior, că acestea au fost corect stabilite.
În ceea ce privește cererea reclamanților de a le fi acordate și diferențele dintre sumele efectiv primite cu titlu de compensații la concediere și cele calculate pornind de la salariul de baza de 700 lei, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond.
Astfel, în prezentul cadru procesual instanța nu a fost investită cu stabilirea îndreptățirii reclamanților la acordarea a 6 salarii de bază la concediere, întrucât așa cum se arată chiar și prin recursul formulat, aceștia au beneficiat de aceste compensații, însă se susține că trebuiau a calculate pornind de la salariul de bază de 700 lei. Or, în condițiile în care, potrivit argumentelor mai sus arătate, nu se poate reține că angajatorul ar fi încălcat prevederile Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi, în ceea ce privește stabilirea salarizării reclamanților se constată a fi nefondate pretențiile reclamanților și în ceea ce privește acordarea diferențelor dintre cele 6 salarii brute negociate cu ocazia concedierii și sumele rezultate în urma recalculării salariilor.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va admite recursurile declarate de pârâte împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii și va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMLE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA B. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M.
" SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 5167 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea formulată de reclamanții I. S., F. F.
, K. P., M. L., B. S. D., P. A. R., A. A., S. C., C. V.
, Ș. A., P. D., B. C. O., S. C. I., P. A., V. D., K.
T., B. I., M. M., C. A., B. V., B. M., A. I., B. C.
I., D. D. G., P. S. C., D. V., M. G. și M. I. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA
B. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " SA - S. T.
.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de reclamanții I. S., F. F., K. P., M. L., B. S. D., P. A. R., A. A., S. C., C. V., Ș. A.
, P. D., B. C. O., S. C. I., P. A., V. D., K. T.
, B. I., M. M., C. A., B. V., B. M., A. I., B. C. I. ,
D. D. G., P. S. C., D. V., M. G. și M. I. împotriva aceleiași sentințe civile.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: C. N. C.
