Decizia civilă nr. 1709/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1709/R/2013
Ședința publică din data de 2 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. N. S. B. împotriva sentinței civile nr. 10281 din_ pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._ privind și pe intimata reclamantă C. R. C., precum și pe intimatul pârât C. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reclamanta intimată personal și asistată de avocat Culda S. din cadrul Baroului C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurenta a transmis la dosar un răspuns la întâmpinare, care i se înmânează reprezentantei recurentei.
Reprezentanta reclamantei prezintă spre vedere instanței originalul actului intitulat "Angajament";, aflat la fila 7 din dosarul instanței de fond în copie certificată. Se constată că pe originalul acestui act apare mențiunea "Încheiat azi_ "; iar la alin. 3 apare mențiunea "prin prezentul mă angajez ca până la data de_ să achit suma de 4.500 Euro...";. I se restituie reprezentantei reclamantei originalul actului arătat iar reprezentanta reclamantei restituie la dosar exemplarul răspunsului la întâmpinare formulat de recurentă și transmis prin fax la instanță într-un singur exemplar.
Reprezentanta intimatei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei susține întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței atașate întâmpinării și depuse la dosar la termenul anterior de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10281 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta C. R.
C. în contradictoriu cu pârâții S.C. N. S.R.L și C. M. și în consecință: Pârâta S.C. N. S.R.L a fost obligată să elibereze reclamantei un document, în condițiile art. 34 alin. 5 din Codul muncii, prin care să comunice
reclamantei situația contractului de muncă nr. 48/_ .
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 7000 Euro, în echivalent în lei la data plății efective, reprezentând drepturi salariale restante.
Pârâta S.C. N. S.R.L a fost obligată să plătească pentru reclamantă sumele către bugetul de stat aferente calității de angajat.
Pârâții au fost obligați la plata sumei de 1000 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în fapt, între pârâtă în calitate de angajator și reclamantă în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual înregistrat la ITM Satu Mare sub nr. 192699/_ (f. 5-6), în calitate de director general și având salariul de bază brut lunar în sumă de 4000 lei.
Astfel cum reiese din angajamentul depus la dosar la fila 7, numitul C.
G., reprezentat de C. Gheorghiță-M., s-a obligat, în numele societății, să achite reclamantei suma totală de 7000 de Euro, contravaloarea salariului restant până la data încheierii angajamentului, respectiv_ .
Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului (f. 50), în cadrul societății pârâte SC NARDCOM S. calitatea de administrator o are numitul C. G. .
Instanța mai reține, în ceea ce privește starea de fapt, că martorul Bompa
P. I., care a avut de asemenea calitatea de angajat al societății pârâte și a semnat în calitate de martor angajamentul mai sus menționat, a arătat că știa la momentul semnării că C. M. nu are calitatea de reprezentant al societății pârâte, acesta fiind fiul administratorului societății. A mai arătat în cursul activității sale a observat că pârâtul C. M. participa la fiecare ședință organizată la nivelul municipiului C., lua decizii cu privire la organizarea activității pe raza acestui municipiu, cu privire la plățile care urmau să fie executate de societatea pârâtă.
Martorul a mai precizat că aceeași persoană i-a remis suma datorată cu titlu de salariu și că întotdeauna a pus în aplicare deciziile domnului C. M. cu privire la activitatea pe care o desfășura, iar în câteva rânduri a fost prezent la ședințe și administratorul societății, C. G., acesta fiind de acord cu deciziile luate de fiul său în cadrul ședințelor cu privire la organizarea societății.
În drept, potrivit art. 159 din Codul muncii actual, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 168 alin. 1 din același act normativ, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
În conformitate cu prevederile art. 71 alin. 1 și 3 din Legea nr. 31/1990, administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres, iar administratorul care, fără drept, își substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății.
Instanța a constatat, din analiza acestor dispoziții legale, care reglementează răspunderea administratorului de drept, dar și a celui de fapt față de societate, că, în măsura în care societatea poate trage la răspundere atât administratorul de drept, cât și pe cel de fapt, în raporturile cu terții aceasta răspunde pentru actele și faptele ale ambilor administratori.
Prin urmare, întrucât în cauza de față, din declarațiile martorului audiat, a reieșit împrejurarea că pârâtul C. Gheorghiță M. a îndeplinit calitatea de administrator de fapt al societății pârâte, având acordul administratorului de drept, numitul C. G., instanța a constatat că societatea pârâtă poate fi chemată în judecată pentru faptele acestuia.
În cauză, cu privire la alegațiile reclamantei privitoare la neplata drepturilor salariale, alegații dovedite de aceasta cu angajamentul de plată semnat de pârâtul C. Gheorghiță-M., societatea reclamantă nu a făcut dovada achitării acestora, astfel cum îi revenea obligația potrivit art. 272 din Codul Muncii, care statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, care trebuie să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
De asemenea, cu privire la situația contractului de muncă încheiat cu reclamanta, încheiere pe care pârâta a recunoscut-o prin întâmpinarea depusă în cauză, aceasta a susținut că raportul de muncă s-a încheiat în luna aprilie 2010, însă nu a depus la dosar și nu a comunicat reclamantei nici un document din care să reiasă împrejurarea că raporturile de muncă au încetat în vreo modalitate prevăzută de lege.
Instanța a mai reținut că la dosar au fost depuse (f. 10-11) de către reclamantă notificările adresate pârâtei în sensul plății sumelor solicitate, comunicării situației contractului de muncă al acesteia și a dovezilor de plată a sumelor către bugetul de asigurări sociale pentru reclamantă, aferente perioadei lucrate, notificări cărora societatea pârâtă nu le-a dat curs.
Referitor la capătul de cerere formulat de reclamantă privitoare la achitarea de către pârâtă a obligațiilor către bugetul de stat aferente calității de angajat a reclamantei, tribunalul a reținut că angajatorul nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia din obligațiile sale legale asupra acestui aspect, provocând reclamantei, care și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în raporturile de muncă cu angajatorul său, o vătămarea a drepturilor și intereselor sale care nu poate fi acoperită decât prin obligarea pârâtei la îndeplinirea obligațiilor sale legale și contractuale.
Ori, în raport de cele mai sus menționate, instanța a constatat că acțiunea reclamantei a fost întemeiată, astfel că a admis acțiunea formulată de către reclamanta C. R. C. în contradictoriu cu pârâții S.C. N. S.R.L și C.
M. și, pe cale de consecință, a obligat pârâta S.C. N. S.R.L să elibereze reclamantei un document, în condițiile art. 34 alin. 5 din Codul muncii, prin care să comunice acesteia situația contractului de muncă nr. 48/_, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 7000 Euro, în echivalent în lei la data plății efective, reprezentând drepturi salariale restante și a obligat pârâta S.C. N.
S.R.L să plătească pentru reclamantă sumele către bugetul de stat aferente calității de angajat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ, instanța a obligat pârâții la plata sumei de 1000 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată, dovedite prin chitanța nr. 26/_ (f.85).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. N. S.
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt reclamanta C. R.
C. a avut calitatea de angajat al societății recurente începând cu data de _
, conform contractului de muncă încheiat între părți și înregistrat la ITM Satu Mare.
Reclamanta a fost încadrată în muncă cu un salariu de 4.000 lei pe lună, salariu care i-a fost și achitat în fiecare lună până la data desfacerii contractului individual de muncă. De asemenea precizează și faptul că obligațiile bugetare aferente drepturilor salariale au fost achitate bugetului de stat, fapt pe care înțelege să îl dovedească cu certificatul fiscal emis de DGFP Satu Mare din care reiese faptul că nu aveau de plată nici o sumă de bani.
Raporturile de muncă dintre societate și pârâta C. R. C. au încetat începând din data de_ . Reclamanta a fost notificată în cursul lunii ianuarie 2010, prin fax, că urmează îi fie desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de_, reclamanta a primit notificarea, a semnat de primire și a făcut mențiunea pe aceasta că a luat la cunoștință despre cele comunicate.
La data de_ a fost emisă Decizia de desfacere a contractului individual de muncă, de asemenea decizia i-a fost comunicată reclamantei prin fax, a semnat de primire și a făcut mențiunea pe aceasta că a luat la cunoștință.
Cu privire la pretențiile reclamantei, având la bază așa zisul angajament încheiat la data de_ cu dl C. Gheorghiță M., consideră că acesta nu atrage răspunderea patrimonială a societății având în vedere următoarele:
dl. C. Gheorghiță M. nu a fost angajat al societății; nu a fost împuternicit de societate să încheie acte sau alte înscrisuri în numele și pe seama acesteia; nu era reprezentant al acesteia;
Așa-zisul angajament a fost încheiat la data de_, dată la care reclamanta nu avea calitatea de angajata a societății. Reclamanta a devenit angajat al societății începând cu data de_ .
Angajamentul a fost încheiat între C. R. C. și C. Gheorghiță M. și nu cu societate.
Reclamanta nu a contestat faptul că pe perioada_ -_ și-ar fi încasat drepturile salariale, ci a solicitat suma de 7.000 EURO la care s-a obligat la plata dl. C. Gheorghiță M. .
Consideră că reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva d-lui C. Gheorghiță M. și nu împotriva societății.
Intimata reclamantă C. R. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de
judecată reprezentând onorariu avocațial.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la motivele de recurs referitoare la achitarea de către recurentă a tuturor drepturilor salariale către reclamanta intimată, Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru motivele ce succed.
În primul rând, analizând conținutul cererii de chemare în judecată a reclamantei, Curtea constată că nu se confirmă susținerea societății recurente potrivit căreia îndeplinirea obligației de plată a salariului nu ar fi contestată de către intimată. Astfel, în cuprinsul cererii reclamanta arată explicit că ultimul salariu i-a fost achitat în luna august 2009, în condițiile în care a continuat să își desfășoare activitatea până la finele acestui an.
Ca atare, fiind contestat acest fapt, revenea societății pârâte obligația de a dovedi achitarea drepturilor salariale pretinse, în conformitate cu prevederile art.
272 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 159 și 168 alin.1 Codul muncii, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond.
Or, deși recurenta susține că a dovedit plata acestuia, din analiza probatoriul administrat în cauză rezultă contrariul: recurenta nu a depus nici state de plată semnate de reclamanta intimată, nici alte documente justificative care să demonstreze efectuarea plății, conform exigențelor art. 168 alin.1 citat de instanța de fond.
Recurenta nu a dovedit nici achitarea obligațiilor către bugetul de stat aferente calității de angajat a reclamantei, înscrisul anexat memoriului de recurs fiind o adeverință emisă tocmai de societatea recurentă, deci un act unilateral al acesteia, inopozabil intimatei.
Raportat la cuantumul sumei datorate reclamantei intimate cu acest titlu, Curtea reține că în mod corect instanța de fond s-a raportat la înscrisul intitulat
"angajament"; semnat de numitul C. Gheorghiță M. în numele și pe seama societății recurente.
În ceea ce privește data acestuia, Curtea reține că, deși recurenta a susținut că acesta ar fi fost încheiat în 2008, dată la care intimata nu ar fi fost angajata sa, Curtea, examinând originalul acestui înscris, a constat în cuprinsul acestui act apare mențiunea "Încheiat azi_ ";, ca atare și aceste susțineri apar ca nefondate.
Este adevărat că, în momentul încheierii acestui act, numitul C. Gheorghiță M. nu avea calitatea de administrator de drept, această calitate având-o tatăl său, însă, așa cum rezultă atât din declarațiile martorului audiat în cauză, cât și din înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri semnate de acesta în numele societății, rezultă în mod indubitabil că acesta s-a comportat în raporturile cu societatea ca un administrator de fapt.
Acționând în acest mod, numitul C. Gheorghiță M. s-a comportat ca un veritabil mandatar aparent în relațiile cu terții, inclusiv în ceea ce privește înscrisul numit "angajament"; invocat de reclamanta intimată în contra recurentei. Astfel, așa cum rezultă din declarațiile martorului Bompa P. I., aceiași persoana, C. Gheorghiță M., i-a remis și lui suma datorată cu titlu de salariu și că întotdeauna a pus în aplicare deciziile domnului C. M. cu privire la activitatea pe care o desfășura, iar în câteva rânduri a fost prezent la ședințe și administratorul societății, C. G., acesta fiind de acord cu deciziile luate de fiul său în cadrul ședințelor cu privire la organizarea societății. Această din urmă situație confirmă faptul că societatea recurentă avea cunoștință de acest mod de acțiune și confirma, cel puțin tacit, actele încheiate de acesta în numele societății. În ceea ce o privește pe reclamantă, aceiași persoana a semnat în numele societății procesele verbale de predare primire și listele de inventar. Ca atare, această conduită i-a creat recurentei credința legitimă că încheie angajamentul cu o persoana care acționează în numele și pe seama societății.
Or, efectele mandatului aparent sunt identice cu cele ale mandatului obișnuit: mandantul - recurenta în cauză - răspunde față de terți pentru obligațiile asumate de mandatarul aparent pe seama sa.
Față de cele de mai sus, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea recurentei pârâte la suma pretinsă de reclamantă, și acest motiv de recurs apărând așadar ca nefondat.
În ceea ce privește petitul privind obligarea recurentei să elibereze reclamantei un document, în condițiile art. 34 alin. 5 din Codul muncii, prin care să comunice acesteia situația contractului de muncă nr. 48/_, Curtea reține că, în ciuda susținerilor din recurs, nici îndeplinirea acestei obligații nu a fost probată în cauză.
Ca atare, și sub acest aspect soluția instanței de fond apare ca legală și temeinică.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. N. S. împotriva sentinței civile nr. 10281 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr.
_ pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei C. R. C. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
G.
-L. T.
I.
T.
D. C.
G.
transferată la Curtea de Apel Galați, semnează V. M. ,
președinte Curtea de Apel C.
GREFIER
N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./_
Jud. fond: A. M. I.
