Decizia civilă nr. 1723/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1723/R/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 5832 din 26 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ *, privind și pe pârâta intimată SC AC P. S. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 martie 2013, prin fax, iar la data de 29 martie 2913, prin serviciul de registratură al instanței, în ceea ce privește motivul de recurs invocat de către recurent privind încălcarea principiului continuității completului de judecată la judecarea cauzei în primă instanță, Tribunalul Sălaj a comunicat procesul-verbal încheiat la data de_ prin care în temeiul dispozițiilor art. 98 alin. 7 din Hotărârea C. nr. 387/2005, d-nul judecător C. N. a fost înlocuit cu d-na judecător P. R. a M. lena.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea sa înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr.4369/84/_
, precizată ulterior, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C.";AC
P. ";S.R.L. N., solicitând instanței obligarea pârâtei la modificarea deciziei nr.364/_ emisă de pârâtă, la plata orelor lucrate în zilele de sâmbătă, a tichetelor de masă aferente lunilor iunie 2010 și august 2011 și a daunelor morale în cuantum de 3.000 lei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății pârâte în perioada_ -_, iar angajatorul nu i-a plătit toate drepturile bănești ce i se cuveneau în calitate de salariat
Prin întâmpinarea formulată, societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că reclamantul a fost angajatul acesteia, având funcția de muncitor necalificat, fiindu-i achitate toate drepturile salariale ce decurg din contract.
Pârâta a mai arătat că, în perioada în care reclamantul a fost angajat, acesta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile de serviciu, chiar a sustras din bunurile societății, fapte recunoscute de către reclamant.
În dovedirea cererii, părțile au depus, la judecarea fondului cauzei, înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6447 din 5 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj,
s-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului S. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. "AC P. "; S.R.L. N. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. I.
, iar Curtea de A. C., prin decizia civilă nr.1517/R/_, a casat sentința și a trimis caza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea a reținut în acest sens următoarele:
"Așa cum a rezultat din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, precizată ulterior la prima zi de înfățișare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata: drepturilor salariale aferente zilelor de sâmbătă lucrate în perioada 17 iulie 2010 - 9 august 2011, salariului aferent lunilor iunie, iulie 2011, tichetelor de masă pentru lunile iulie 2010 și august 2011 și daunelor morale, dar în același timp a contestat și decizia nr. 364/_ prin care pârâta a dispus desfacerea contractului individual de muncă.
Cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond nu a analizat toate pretențiile reclamantului, și anume nu s-a pronunțat cu privire la cererea obligare a angajatorului la plata salariului aferent lunilor iunie, iulie 2011, dar nici cu privire la cererea de modificare a deciziei privind desfacerea contractului individual de muncă, deși reclamantul nu a formulat o cerere de renunțare la judecată cu privire la aceste petite.";
De asemenea, s-a mai constatat că: "…în fața instanței de fond s-au depus xerocopii ale unor foi de prezență întocmite pe document netipizat - f. 27 - 34, și cu privire la care instanța nu s-a pronunțat, ci doar s-a făcut mențiunea în cuprinsul încheierii de la termenul din data de 17 octombrie 2011, în sensul că
"instanța îi învederează reclamantului că actele depuse fără semnătură și ștampilă oficială nu pot fi luate în considerare";, or instanța era datoare să solicite părții care le-a depus lămuriri cu privire la modul de întocmire a acestor foi de prezență și eventual să solicite prezentarea înscrisurilor în original, iar apoi să se pronunțe asupra utilității și concludenței acestora, prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.
În ce privește soluția cu privire la cererea de acordare a tichetelor de masă, s-a constatat că prima instanță nu a avut în vedere tabelul depus de societate la fila 66, din care reiese că reclamantul a beneficiat de aceste drepturi pe întreaga perioadă în care a fost angajat, cu excepția perioadei în litigiu (luna iulie 2010 și august 2011) și nu a verificat care a fost înțelegea dintre părți cu privire la acordarea acestor drepturi, ci doar s-a limitat a arăta că Legea nr. 142/1998 nu instituie o obligație pentru angajator.";
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr.4369/84/_ *.
În rejudecare, s-a administrat proba cu înscrisuri și cea testimonială.
Prin sentința civilă nr. 5832 din_ a Tribunalului Sălaj,
s-a respins ca nefondată cererea precizată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta S.C.";AC P. S.R.L."; N., reclamantul fiind obligat și la plata către pârâtă a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele Reclamantul a fost angajatul societății pârâte conform contractului
individual de muncă nr.7449/_, încheiat pe perioadă determinată de 3 luni, de la_ până în data de_ (fila nr.10 dosar de fond), având funcția de muncitor necalificat.
Prin actul adițional nr.1 din_, i-a fost modificat contractul individual de muncă în sensul încheierii acestuia pe perioadă nedeterminată (fila nr. 11 dosar fond).
Prin decizia nr.364/_ (fila nr.12 dosar de fond), i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în baza art. 55 lit. b din Codul muncii, ca urmare a demisiei depuse de către reclamant la sediul societății pârâte (fila nr.13 dosar de fond).
S-a mai reținut că, potrivit art.55 lit. b din Legea nr. 53/2003 ,,contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea";.
Prima instanță mai arată că, în baza rolului său activ, a solicitat unității pârâte să comunice la dosarul cauzei statele de plată și pontajele pe lunile iunie- decembrie 2010, ianuarie-mai 2011, precum și evidenta bonurilor de masa acordate pe lunile iunie 2010-august 2011.
Conform art. 287 din Codul Muncii ,,sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare";.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, conform art. 163 (1).
Din același act normativ s-a reținut că "nici o reținere din salariu nu poate fi operata, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"; (art. 164).
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la munca, fiind afirmat în Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit căreia "cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana (art. 23 alin. 3).
În același sens, art. 154 din Codul Muncii precizează ca "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârstă, apartenență naționala, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine sociala, handicap, situație sau responsabilitate familiala, apartenență ori activitate sindicală";.
S-a mai reținut că, atât contractul individual de munca al reclamantului, cât și actul adițional conțin toate elementele prevăzute expres de Codul muncii.
În privința foilor de prezență întocmite pe document netipizat depuse de către reclamant, instanța a apreciat ca acestea nu au relevanță în cauză deoarece din declarația martorilor a rezultat faptul că societatea a respectat timpul de lucru săptămânal, iar reclamantul a semnat statele de plată în care sunt înscrise orele lucrate de către acesta, nefiind evidențiate orele lucrate suplimentar.
Prima instanță, coroborând statele de plată și pontajele întocmite cu privire la activitatea reclamantului, a constatat că acesta a fost plătit pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă, și nici nu a făcut dovada niciunei rețineri din salariu, astfel încât a respins ca nefondată acțiunea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la plata zilelor de sâmbătă lucrate și neachitate, reclamantul semnând pentru acestea.
Ca urmare a îndrumarului Curții de A. C., instanța a procedat la audierea în cauză a doi martori.
Din declarația martorului B. Geza Istvan, care a fost șef de echipă al reclamantului, s-a reținut că acesta își respecta obligațiile de serviciu. S-a mai reținut din aceeași depoziție că salariile se plăteau uneori cu întârziere și că reclamantul nu a lipsit de la programul de muncă.
Martorul a mai declarat că nu știe ca reclamantul să fi sustras motorină.
Martorul Ambrus Tibor a declarat că nu cunoaște dacă reclamantului i-au fost achitate zilele de sâmbătă și duminică lucrate și nici faptul că reclamantul ar fi sustras motorină. Același martor a arătat că în societate s-a lucrat în mod corect.
Cu privire la cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata salariului pentru lunile iunie și iulie 2011, conform statelor de plată de la filele 20, 21 dosar rejudecare, prima instanță a reținut că reclamantul a semnat pentru încasarea salariului aferent acestei perioade, și în consecință, conform art. 163 alin. 1 din Codul Muncii, acest capăt de cerere este nefondat.
S-a mai reținut că în data de_ reclamantul și-a depus la sediul societății cererea de demisie, aceasta producându-și efectul fără acordul angajatorului, astfel că cererea reclamantului privind modificarea deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 364/_ emisă de pârâtă apare ca fiind nefondată.
Conform art. 81 alin. 7 din Codul Muncii, ,,Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv,";.
Cu privire la capătul de cerere al reclamantului privind obligarea pârâtei la plata tichetelor de masă, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr.142/_, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, devenite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca atare, tribunalul a constatat că dispozițiile Legii nr. 142/1998 instituie doar o posibilitate pentru anumite categorii profesionale de a beneficia de alocație
individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă.
Așadar, s-a reținut că ceea ce legea stipulează, este o posibilitate care trebuie exploatată ca atare, un eventual acord încheiat în acest sens, reprezentând fără dubiu legea părților, adică a celor doi parteneri sociali, ori în lipsa unui astfel de acord, nu se poate pronunța o soluție favorabilă.
Instanța a constatat că textul de lege din Legea nr.142/1998 este o normă legală permisivă și nu imperativă pentru angajator, în acest sens fiind și dispozițiile art.1 alin. 2 din aceeași lege.
Chiar și prin decizia nr. 14 a Înaltei Curți de C. și Justiție din data de 18 februarie 2008 s-a arătat că acordarea tichetelor de masă ,,nu reprezintă un drept, ci o vocație";.
Prin decizia nr.6 din_, conducerea societății a stabilit că acordarea tichetelor de masă are loc doar dacă situația economică a societății o permite și nu se acordă tichete de masă în prima și ultima lună de valabilitate a contractului de muncă.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă.
Referitor la petitul prin care reclamantul a solicitat daune morale, instanța a reținut că, având în vedere faptul că celelalte capete de cerere au fost respinse ca fiind nefondate, iar acest ultim capăt de cerere trebuie apreciat ca o consecință a acestora, și acesta din urmă este nefondat.
S-a susținut de către reclamant că prin atitudinea culpabilă a pârâtei, acesta a suferit moral datorită diminuării veniturilor, aspecte care însă nu au fost dovedite.
Astfel, s-a reținut că nu s-a făcut dovada lezării imaginii reclamantului, nefiind dovedit un prejudiciu real și concret suferit de reclamant, dincolo de aprecierile personale cu privire la sine și la familie, fiind astfel nefondată cererea acestuia privind obligarea societății pârâte la plata daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. I., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurentul susține că hotărârea primei instanțe s-a pronunțat cu încălcarea principiului continuității completului de judecată, fiind înlocuit președintele acestuia la ultimul termen de judecată.
S-a mai invocat faptul că în mod greșit prima instanță a soluționat cererile reclamantului privind obligarea intimatei la plata sâmbetelor lucrate.
Astfel, se susține că afirmațiile intimatei privind plata tuturor drepturilor ce i s-au cuvenit în calitate de salariat sunt nereale având în vedere faptul că din declarațiile martorilor a rezultat că a lucrat aproape în fiecare sâmbătă.
Recurentul a mai arătat că a fost acuzat pe nedrept că nu și-ar îndeplinit datoria la locul de muncă și că ar fi sustras motorină.
De asemenea, se mai invocă greșita soluționare a petitelor privind obligarea intimatei-pârâte la plata tichetelor de masă pentru două luni și a daunelor morale.
Intimata S.C.";AC P. "; S.R.L. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție, constatarea nulității recursului
formulat de recurentul
S. I., deoarece acesta nu conține indicarea hotărârii care se atacă, conform art.302 alin.1 lit.b Cod.proc.civilă și criticile dezvoltate de recurent nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de arte 304 pct.1-9 Cod.proc.civilă, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.
În recurs s-au solicitat Tribunalului Sălaj lămuriri privind primul motiv de recurs invocat de către recurent, fiind comunicate în acest sens înscrisuri la data de_ .
Prin încheierea de ședință din data de_, s-a respins excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinarea formulată, constatându-se că, prin cererea de recurs, a fost indicat numărul de dosar, astfel încât este posibilă identificarea sentinței recurate și că în cauză este vorba de un litigiu căruia îi sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 3041Cod.proc.civilă, nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.1-9 Cod.proc.civilă.
Analizând recursul formulat de reclamantul S. I., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se rețin următoarele:
Se constată că la judecarea fondului cauzei a fost respectat principiul continuității completului de judecată, întrucât din procesul-verbal încheiat la data de 26 noiembrie 2012 (fila nr.28 dosar recurs) rezultă că, în situația incapacității temporare de muncă a judecătorului C. N. C., probată cu certificatul de concediu medical seria CCMAE nr.2562615/_ (fila nr.36 dosar de fond), în compunerea completului de judecată a intrat, în conformitate cu disp.art.98 alin.6 din Hotărârea C. nr.387/2005, judecătorul P. R. a M. lena.
Curtea mai constată că angajatorul a probat în cauză, cu pontajele depuse în dosarele de fond, că a ținut evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat, în temeiul disp.art.119 și 272 din Codul muncii republicat.
Din aceste evidențe ținute lunar de către angajator nu rezultă că salariatul recurent ar fi lucrat și în zilele de sâmbătă.
Din anexa la procesul-verbal de control nr.1390/_ a Inspectoratului Teritorial de Muncă Sălaj (fila nr.26 dosar de fond) rezultă că, în urma controlului efectuat la societatea intimată la data de_, s-a constatat că: "-se conduce evidența zilnică a orelor de munca prestate de către angajați, prin foi de pontaj respectându-se prevederile art.119 din Codul Muncii.";
Pe de altă parte, reclamantul nu a reușit, în contradovadă, să probeze că a lucrat și în zilele de repaus săptămânal, pentru a beneficia de dispozițiile legale ce reglementează regimul muncii prestate în aceste condiții.
Astfel, martorul B. Geza Istvan, șeful de echipă al reclamantului, a declarat că pontajele au fost ținute în mod legal, iar martorul Ambrus Tibor, în depoziția sa, a arătat că: "Nu cunosc nici pt mine dacă a fost plătit sâmbetele…";.
Chiar dacă această parte din declarația martorului Ambrus Tibor ar putea fi apreciată ca un indiciu în sensul că în cadrul societății s-ar fi lucrat și în zilele de sâmbătă, nu rezultă dacă toți salariații, prin urmare și reclamantul, ar fi prestat muncă și în zilele de sâmbătă, respectiv, dacă în mod constant angajații lucrau și în zilele de repaus săptămânal, iar depoziția nu se coroborează cu nicio altă probă adminstrată în cauză.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de către reclamant la filele nr.27-34 dosar de fond, Curtea constată că acestea nu pot avea forță probantă în cauză, în condițiile în care nu s-a dovedit în speță persoana care le-a întocmit, atribuțiile ce-i reveneau în acest sens, scopul pentru care au fost ținute asemenea evidențe, neputânu-se verifica autenticitatea datelor menționate în aceste acte.
În ceea ce privește tichetele de masă pentru prima și ultima lună de activitate în cadrul societății intimate, respectiv, iulie 2010 și august 2011, în mod corect prima instanță a reținut că acestea nu au fost acordate de către angajator, conform celor menționate la art.2 din decizia nr.6/_, depusă la fila nr.39 din dosarul de rejudecare.
Se mai reține că, nefiind probate în cauză fapte ilicite ale angajatorului de natură a cauza reclamantului un prejudiciu nepatrimonial, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.253 alin.1 Codul muncii, pentru obligarea intimatei la plata de daune morale recurentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 5832 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.: C.M./V.R.
2ex./_
Jud.fond: P. R. a M. lena
