Decizia civilă nr. 1729/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1729/R/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta SC Î.
M. A C. F. SA împotriva deciziei civile nr. 365 din 6 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, privind și pe intimatul S.
"CĂI F. ";, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1, 2 C.pr.civ. este declarată și motivată în termenul legal.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cauză s-au formulat cereri de recuzare împotriva tuturor membrilor completului de judecată 8R, cereri care au fost soluționate prin încheierea camerei de consiliu din 1 aprilie 2013, în sensul respingerii acestora.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de revizuire s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Decizia civilă nr. 365/R din_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._, a fost admis în parte recursul declarat de S. L.
"CAI F. "; C. -N. în numele membrilor de sindicat: Mudură L., Macsim D.
și Costin Petru Augustin împotriva Sentinței civile nr. 11462 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, care a fost modificată în parte, în sensul că:
A fost obligată pârâta Societatea Comerciala "Întreținerea M. a C. F. "; S. B. să plătească reclamanților reprezentați în cauză de sindicat și prima de Crăciun pe anul 2009; salariul suplimentar, primele de Paște, de ziua Feroviarului și de Crăciun pe anul 2010; primele de Paște, de Ziua Feroviarului pe anul 2011.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
A fost respins recursul declarat de pârâta Societatea Comerciala
"Întreținerea M. a C. F. "; S. împotriva aceleiași sentințe civile.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele
:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a reținut următoarele:
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din C.muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită plata drepturilor,.
Prin urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din C. muncii, art. 268 în forma republicată, a reglementat distinct termene speciale de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din C. muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea a apreciat că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din C. muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din C.muncii.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din C.muncii, în forma în vigoare în perioada pentru care se solicită plata drepturilor, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor, și art. 236 din C.muncii, art. 229 alin. 4 în forma republicată, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Așa cum a reținut și prima instanță, Curtea a considerat că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 din CCM la nivel de unitate precizează că: "Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica atât caracterul facultativ al
dreptului pretins, cât și lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
În sensul caracterului necondiționat al dreptului la acordarea salariului suplimentar, pledează și art. 30 alin. 1 din CCM la Nivel de Grup de Unități.
Mai mult, contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune, nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestora ar fi una condiționată, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de aceste drepturi.
Prin urmare, criticile recurentei pârâte potrivit cărora obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de încadrarea în buget, sunt nefondate, în Contractul colectiv de muncă părțile neinserând nicio clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile de ajutor material cuvenite
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea atât pe prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cât și pe cele cuprinse la art. 71 din Contractul Colectiv de munca la Nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional nr. 370/_ pentru 48 luni, a cărui aplicabilitate se impune cu prioritate față de contractul colectiv de munca încheiat la nivelul paratei în condițiile prevăzute de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, fiind contract încheiat la nivel superior.
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități "cu ocazia sărbătorilor de Paste și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare,"- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin urmare reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de acordarea ajutorul material de Paște și Crăciun, pentru anul 2009 și 2010, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare și prima pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2009 și 2010 stabilită la nivelul clasei 1 de salarizare. Tot în aceleași condiții, reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de salariul suplimentar aferent anilor 2009 și 2010, CCM la nivel de grup de unități încetându-și aplicabilitatea la data de_ .
În privința drepturilor aferente anului 2011, Curtea a constatat că reclamanților li se cuvin ajutorul material de Paște și prima de ziua Feroviarului, în temeiul art. 65 din CCM la nivel de unitate 2010-2011, înregistrat sub nr. 1802/_, care, la alin. final, suspendă acordarea ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și de ziua Feroviarului pentru anul 2010 nu și pentru anul 2011. Acest contract și-a produs efectele până la data înregistrării unui nou CCM la nivel de unitate, valabil pentru perioada 2011-2012, înregistrat sub nr. 22264/_, care prin dispozițiile art. 65 precizează că pe durata valabilității sale nu se vor acorda ajutoarele menționate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, a fost admis în parte recursul declarat de S. L. "CAI F. "; C. -N. cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În baza acelorași considerente a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea Comerciala "Întreținerea M. a C. F. "; S. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire SC "INTREȚINEREA
M. A C. F. "; S.
, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii pretențiilor reclamanților referitoare la acordarea primei de Crăciun pe anul 2009, salariul suplimentar, primele de Paste, de Ziua Feroviarului și de Crăciun pe anul 2010, primele de Paste și de Ziua Feroviarului pe anul 2011.
În motivarea cererii revizuienta arată ca un prim motiv de revizuire, care se încadrează în prevederile art. 322 pct. l C.pr.civ., îl constituie faptul ca prin dispozitiv instanța de recurs a stabilit obligarea societății la plata primelor de Paste și Ziua Feroviarului pentru anul 2011, ignorând dispozițiile art. 65 alin. l din CCM la nivelul S.C. IMCF S. pe anii 2011-2012 care stipulează ca pe perioada valabilității acestuia, respectiv_ -_ nu se acorda aceste drepturi. În conformitate cu prevederile art.34 alin.1 din același CCM plata salariilor se face chenzinal la data de 15, respectiv 30 ale lunii.
Or, la momentul în care pârâta ar fi trebuit să achite aceste drepturi salariale, respectiv 30 ale lunii nu aveam nicio baze legala în acest sens deoarece CCM la nivel de grup de unități își încetase aplicabilitatea la data de_, CCM pe anii 2010-2011 al S.C. IMCF S. expirase în data de_, intrând în vigoare așa cum a arătat, CCM pe anii 2011- 2012 care interzicea acordarea acestor drepturi salariale. Rezulta în mod evident ca dispozitivul sentinței atacate conține dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, respectiv obligarea societății noastre la plata unor drepturi bănești al căror cuantum nu este identificat și pentru care nu exista nicio prevedere legala.
Al doilea motiv de revizuire, care se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 C.pr.civ., îl reprezintă pronunțarea de către Curtea de Apel asupra acordării ajutoarelor materiale pe anul 2011 în condițiile în care acestea nu au fost solicitate de către recurentul S. L. "Cai F. "; și omiterea pronunțării asupra excepției nulității recursului invocata de pârâtă prin întâmpinare. Astfel a înțeles să invoce aceasta excepție deoarece din recursul promovat de reclamant nu rezulta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
De asemenea recurentul nu a precizat sub ce aspecte solicita modificarea parțială a sentinței pronunțate de către instanța de fond, lăsând instanța de recurs sa le identifice, lucru nepermis insa de dispozițiile Codului de procedura civila. Formularea cererii de recurs este total ambiguă, în preambulul considerentelor solicitându-se acordarea anumitor ajutoare materiale și salarii suplimentare, printre acestea nefiind și cele pentru anul 2011.
Simpla enumerare a art. 304 pct. 8 și 9, fără a detalia insa în ce a constat interpretarea greșita a actului dedus judecații sau care text normativa fost aplicat greșit de către instanța de fond nu constituie o motivare a recursului, așa cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 3021alin.1 lit. c C.pr.civ. Pornind de la nemotivarea recursului reclamantului potrivit prevederilor legale s-a ajuns ca instanța de recurs să se pronunțe asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv ajutoarele materiale mai susmenționate.
În condițiile în care se apreciază că motivarea și pronunțarea s-au făcut raportat la admiterea tuturor capetelor de cerere respinse de către Tribunalul Cluj, atunci devine incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C.pr.civ. având în vedere ca instanța nu s-a pronunțat asupra capătului ce cerere referitor la acordarea tichetelor de masa solicitat de S. L. "Cai F. " în cererea de chemare în judecata, care în mod corect a fost respins de Tribunalul Cluj ca nelegal. Acesta a reținut motivația prezentata de subscrisa în întâmpinare potrivit căreia atâta timp cât nu a avut în buget sume prevăzute pentru acordarea tichetelor de masa, așa cum prevede art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 nu avea obligația legala de a acorda aceste drepturi.
Prin pronunțarea asupra unor motive de nelegalitate care nu au fost invocate de către recurent în cuprinsul cererii de recurs și prin omiterea pronunțării asupra excepției recursului invocata de pârâtă le-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare, drept garantat de Constituția României și de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Declarația Universala a Drepturilor
Omului și Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, la care România a aderat o data cu intrarea în Uniunea Europeana.
Al treilea motiv de revizuire, care se încadrează în prevederile art. 322 pct.2 C.pr.civ., îl constituie împrejurarea ca instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra inopozabilității CCM la nivel de grup de unități, invocata de revizuientă prin întâmpinarea formulata la recursul reclamantului, precum și prin concluziile scrise. Astfel a arătat ca acest CCM nu este opozabil S.C.IMCF S. deoarece nu este parte semnatara a acestui contract și niciun text de lege nu o obligă în mod expres sa respectam dispozițiile acestuia.
Societatea pârâtă nu poate fi obligata sa respecte un contract colectiv în care nu este parte contractanta, acestea fiind Patronatul Feroviar din care aceasta nu face parte, CFR Calatori și CFR Marfa și o serie de federații sindicale, printre acestea nefiind și Federația Naționala "Drum de Fier", semnatara a CCM la nivel de unitate. De asemenea obiectul principal de activitate al S.C. IMCF S. îl constituie cod CAEN 4212- Lucrări de construcție a cailor ferate de suprafața și subterane, care nu are nicio legătura cu transporturile (cod CAEN 4920, respectiv 4910), CCM la nivel de grup de unități transporturi așa cum îi spune numele, aplicându-se numai societăților care efectuează acest obiect de activitate.
Menționarea societății în Anexa nr.4 ca beneficiara a prevederilor acestuia s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor art. 11 lit. b din Legea nr.130/1996 (in vigoare la data încheierii CCM analizate în cauza), având în vedere ca nu face parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, neexistând nicio convenție scrisa în acest sens, precum și raportat la obiectul de activitate descris mai sus. Aceeași opinie este împărtășita de legiuitor și consfințita ca atare în prevederile art.128 alin.2 din Legea nr. 62/2011 care stipulează: "criteriul de apartenența la sectoarele de activitate, este cel al obiectului principal de activitate înregistrat la registrul comerțului, conform codului CAEN";, precum și art.128 alin.3 "Unitățile din același sector de activitate definite prin apartenența la aceeași diviziune, grupă sau clasă, conform codului CAEN, se pot constitui voluntar în grupuri de unități, în vederea negocierii contractelor colective la nivelul respectiv. Angajatorii care intenționează să negocieze contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități pot constitui în mod voluntar grupul de unități, atât prin hotărâre judecătorească de constituire, cât și prin proces-verbal sau orice altă convenție scrisă între părți";.
Asupra opozabilității CCM la nivel de grup de unități la nivelul S.C. IMCF
S., Curtea de Apel C. a omis sa se pronunțe, motiv pentru care apreciază ca se impune revizuirea sentinței atacate și schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii ajutoarelor materiale de Paste, Ziua Feroviarului și Crăciun, salariilor suplimenta re pentru anii 2009 și 2010 ca neîntemeiate.
În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulata, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pretențiilor
S. ui L. Cai F. C. cu privire la acordarea ajutoarelor materiale de Paste, Ziua Feroviarilor, Crăciun și a salariilor suplimenta re pentru anii 2009 și 2010, precum și a ajutoarelor materiale de Paste și Ziua Feroviarilor pentru anul 2011 ca nelegale și neîntemeiate.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Revizuirea a fost instituită de către legiuitor ca o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia se pot reforma hotărârile judecătorești prin care s-a rezolvat fondul pretenților deduse judecății, pentru motivele prevăzute expres și limitativ la art. 322 pct. 1-10 C.pr.civ..
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 1 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, poate fi cerută "dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire";.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 1 C.pr.civ., are în vedere situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu poate fi pus în executare deoarece dacă s-ar executa una dintre dispoziții, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte.
Prin urmare, imposibilitatea aducerii la îndeplinire trebuie să rezulte din însuși dispozitivul hotărârii judecătorești iar această imposibilitate este determinată de faptul că executarea unei dispoziții împiedică aducerea la îndeplinire a celorlalte, or, motivele invocate de revizuient, privind pretinsa imposibilitate de aducere la îndeplinire a dispozitivului deciziei instanței de recurs întrucât nu este precizat cuantumul sumei și nu există o bază legală pentru plata acestora, nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 1 C.pr.civ..
Prin dispozițiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ. este reglementată posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești în situația în care instanța a cărei hotărâre se atacă "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.";
Prin instituirea motivului menționat, legiuitorul a urmărit protejarea principiului disponibilității, principiu fundamental a cărui încălcare atrage sancțiunea desființării hotărârii și care, în cauza dedusă judecății, a fost respectat.
Motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 2 C.pr.civ., are în vedere pronunțarea instanței asupra a ceea ce nu s-a cerut sau nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut în sensul de pretenție dedusă judecății prin acțiunea introductivă de instanță.
În acest sens, Curtea constată că reclamantul a învestit instanța cu o cerere, prin care a solicitat obligarea pârâtei revizuiente la plata următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar aferent anilor_ ; ajutorul material acordat cu ocazia "Zilei Feroviarului";, Paște și Crăciun, pentru anii _
; c/v tichetelor de masă începând cu luna februarie 2009.
Prin considerentele Deciziei nr. 365/R/_, instanța de recurs a analizat punctual și exhaustiv pretențiile reclamantului, prin prisma motivelor de recurs invocate, concluzionând, în raport pretențiile deduse judecății prin cererea de chemare în judecată și de soluția pronunțată la fondul cauzei, în sensul că pretențiile membrilor de sindicat sunt întemeiate și în ceea ce privește acordarea primei de Crăciun pe anul 2009; salariului suplimentar, primelor de Paște, de ziua Feroviarului și de Crăciun pe anul 2010; primelor de Paște, de Ziua Feroviarului pe anul 2011, în plus față de pretențiile admise de prima instanță privind acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009, ajutorului material acordat cu ocazia Zilei Feroviarului și a sărbătorilor de Paști pentru anul 2009, rămânând respinse celelalte pretenții din acțiunea introductivă de instanță.
Prin urmare, Curtea constată că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C.pr.civ. nu este incident, instanța de recurs soluționând cauza în limitele în care aceasta a fost sesizată, prin acțiunea dedusă judecății, cu respectarea principiului disponibilității.
În ceea ce privește susținerile revizuientului privind nepronunțarea de către instanța de recurs asupra excepției nulității recursului și a inopozabilității CCM- ului la Nivel de Grup de Unități, acestea nu pot fi încadrate în prevederile art. 322 pct. 2 C.pr.civ., în sensul de nepronunțare asupra unui capăt de cerere.
În realitate revizuientul critică faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate, însă o asemenea critică nu se circumscrie
prevederilor art. 322 pct. 2 C.pr.civ., pentru aceasta existând o altă cale de atac reglementată prin dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În realitate revizuientul critică legalitatea și temeinicia deciziei pronunțată de instanța de recurs, or, nu este posibil ca, pe calea revizuirii, să se aducă critici modului în care instanța de recurs a apreciat materialul probator administrat în cauză sau a interpretat dispozițiile legale incidente, o interpretare contrară ar echivala cu transformarea revizuirii într-un recurs la recurs și încălcarea astfel a principiului securității raporturilor juridice, făcând posibilă reformarea unei hotărâri irevocabile, ceea ce nu poate fi primit.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C.pr.civ., Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 326 C.pr.civ., urmează a respinge cererea de revizuire formulată, cu consecința menținerii deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta SC IMCF SA împotriva Deciziei civile nr. 365/R din_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
