Decizia civilă nr. 193/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/A/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. -R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. împotriva sentinței civile nr. 1280 din 6 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S.
L. D. Î. M. și pe pârâții intimați C. LOCAL V. DE S. și G. CU P. P. NR. 1 V. DE S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a urmat procedura prevăzută de art. XV din Legea nr. 2/2013, s-a formulat întâmpinare din partea intimatei reclamante și s-a depus răspuns la întâmpinare din partea apelantului pârât.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de apel și prin întâmpinare s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1280 din_ a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de Instituția P. ui V. de S. și C. Local V. de S.
A fost admisă cererea formulată de reclamantul S. L. din Învăță- mânt M. în contradictoriu cu pârâții G. cu P. P. nr. 1 V. de S. ,
C. Local V. de S. și Instituția P. ui V. de S. și, în consecință a fost obligată pârâta unitate școlară să le plătească membrilor de sindicat Pascu Violeta, Hapca M., Vanjurec M., Galbin N. Liana, N. L., Năsui Ana, Huszak R., Iuscu (Coc) I., Mestic (Dolca) G., Mestic O. A., Sinatovici
M., A. ca M., Țiplea D., Mleșnițe Viorica, Vancea M., Tomoiaga Ilișca, Bersan M., N. Doru, Tomoiaga Ioana, Pădureanu M., Boicu M., P. (Pui)
A. A., Țicală Nița, Covaci I., Dobrin A., P. M. prima de vacanță aferentă anului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local V. de S. și P. orașului Vișeu de
S. să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a, c și d din Legea nr. 130/996 a contractelor co- lective de muncă, în vigoare în perioada de referință a prezentei cauze, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte "pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă";, respectiv "pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel - național";, iar potrivit art. 8 al. 2 din același act normativ "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului di- dactic prevede că sunt supuse negocierii unele drepturi salariale suplimentare și materiale, în afara salariului de bază și a sporului de vechime.
Prin art. 36 lit. g din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspec- toratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 s-a stipulat că "toți salariații din învățământ primesc o primă de vacanță, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului M. pentru anii 2008-2009 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului M. cu nr. 127 din_ și s-a prelungit până la data de_, nefiind denunțat de niciuna din părți.
Conform art. 43 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice "prevederile actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare";.
Reclamantul a dovedit prin adeverința depusă în probațiune că membrii de sindicat pe care-i reprezintă, au fost și în anul școlar 2009-2010 angajații pârâtei unități școlare, fiind îndreptățiți, în baza dispozițiilor contractului colectiv evocat, să beneficieze de primă de vacanță și, cu toate acestea, acest drept bănesc nu li s-a achitat.
Față de aceste considerente, în temeiul prevederilor 36 lit. g din Contrac- tul Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului Maramu- reș pentru anii 2008-2009, instanța a admis acțiunea
Instanța a obligat pârâții C. Local V. de S. și P. orașului V. de
S. să aloce sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, având în vedere dispozițiile art. 1 din HG nr. 538/2001, art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 art. 104 alin. 1 și 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 1 alin. 1, art. 4 și art. 6 din HG nr. 1274 din_ .
Totodată instanța a avut în vedere și prevederile art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 4 din OG nr. 22/2002, art. XI alin. 1 din OUG nr. 92/2012 și art. 4, art. 5, art. 52 din Legea nr. 5/2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul P. O. V. DE S.
, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a primarului și respingerea acțiunii față de acesta.
În motivarea recursului a arătat că prevederile HGR nr. 538/2001, Legea nr. 84/1995 și ale Legii nr. 215/2001 în temeiul cărora a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ui fac referire la unitățile administrativ- teritoriale, iar nu la calitatea de primar al orașului, chiar dacă potrivit Legii nr. 215/2001 acesta este cel care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în raport cu persoane fizice sau juridice și în fața instanțelor de judecată. Astfel, aceste prevederi au fost greșit aplicare de către instanța de fond atunci când a considerat că primarul este cel care trebuie să asigure drepturile bănești
solicitate în acțiune deoarece reglementările respective nu fac referire la primarul orașului.
Instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că potrivit HG nr. 538/2001 finanțarea instituțiilor de învățământ se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, așadar, nu din bugetul propriu al primarului orașului, cu atât mai mult cu cât aceeași reglementare arată că fiecare instituție de învățământ are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu, ceea ce înseamnă că nu primarul face bugetul unității de învățământ și nu acesta este responsabil de modul de finanțare al unității de învățământ, adică, este ordonator principal de credite al unităților de învățământ raportat la bugetul propriu al acestor unități, respectiv, la sumele ce sunt virate în bugetul orașului de la bugetul de stat pentru a fi alocate către aceste unități de învățământ și nu este ordonator de credite în sensul că din bugetul propriu al primarului se finanțează unitățile de învățământ. În situația apelantului, calitatea de ordonator principal de credite este echivalentă cu aceea de intermediar al repartizării sumelor de bani, iar nu de administrator al acestor sume.
P. nu poate asigura sumele necesare plătii drepturilor bănești solicitate de către membrii de sindicat din învățământ deoarece nu are un buget propriu, în calitate de primar, astfel încât nu poate să își asume obligații pecuniare, pe cale de consecință nici nu poate avea calitate procesuală pasivă. Bugetul local aparține orașului, iar nu primarului. P. doar reprezintă orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice, precum și în instanță.
S-a invocat art. 3 și din HGR nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 și HGR nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale orice cheltuieli publice se realizează prin asigurarea resurselor financiare, ori, în situația noastră, resursele financiare pentru plata sumelor prevăzute în acțiunea reclamantului se realizează de către consiliul județean cu asistența direcției generale a finanțelor publice din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, nu din bugetul local al orașului, cu atât mai puțin nu din "bugetul primarului orașului V. de S. ", care nici nu are un buget propriu din care să fie finanțate asemenea drepturi bănești, așa cum am precizat mai sus, bugetul aparține orașului, iar nu primarului.
Prin OUG nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare se arată că începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, dar aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 16 din HGR nr. 2192/2004, potrivit căruia unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate și de la bugetul de stat și din alte surse, respectiv, venituri proprii. Astfel, unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu sunt finanțate integral de către bugetul local, cu atât mai mult cu cât potrivit HGR nr. 1618/2009 finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură, nu din bugetul primarului, ci prin bugetele locale, ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sume ce pot fi repartizate doar prin intermediul Direcției Generale a finanțelor publice județene
M. și nu de către primarul orașului.
S. L. din Î. M. prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei
a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că apelul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Criticile formulate de pârât nu au vizat fondul pretențiilor deduse judecății, acesta înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive, în privința căreia Curtea apreciază că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepția nu poate fi primită.
Obligația pârâtului apelant de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale acordate prin hotărârea atacată derivă din calitatea sa legală de ordonator principal de credite al bugetului local, expres prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 273/2006.
Astfel, dispozițiile art. 167 alin. din Legea nr. 84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de
învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale "veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin hotărârea atacată rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, P. orașului V. de S. își justifică calitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului V. de S. conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din Legea administrației publice locale prevăzând expres că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Soluția subsidiară propusă de apelant, în sensul obligării sale la plata sumelor către cadrele didactice doar în momentul în care vor fi repartizate cu acest titlu de la bugetul de stat, vizează etapa executării hotărârii, și nu este de natură să înlăture obligațiile legale ale ordonatorului principal de credite.
În consecință, Curtea observă că pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator și nu a fost obligat la plata directă a unor sume de bani către salariații unității de învățământ, iar prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului în prezentul litigiu.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat apelul declarat, cu consecința păstrării sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. O. V. DE S. cu sediul în V. de S., str. 22 D., nr. 19, jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 1280 din_ a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o păstrează.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECATOR
C. M. I. -R. M.
G.
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: C. V.
