Decizia civilă nr. 202/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.202/R
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. | C. | G. |
JUDECĂTOR: G. | -L. | T. |
GREFIER: N. | N. |
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. V. -P. împotriva sentinței civile nr. 1610/F din_ pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._ privind și pe intimata pârâtă S.C. G. R. A. -R. SA, având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 15 ianuarie 2013, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la numărul de mai sus, reclamantul M. V. -P. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "G. R. A. R. "; S.A. B., solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei reprezentând diferența dintre sporul de vechime acordat (5 %) și cel cuvenit în cuantum de 25 %, începând cu data de 1 iulie 2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-au dispozițiile art. 41 alin. 1, 2, 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, art. 241 alin. 1 lit. d și 238 alin. 2 din vechiul Cod al muncii și art. 11 alin. 1 lit. d, din Legea 130/1996, cu specificarea că se încadrează la nivel maxim, având vechimea în muncă de peste 20 de ani.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada iulie 2009-decembrie 2011, raportat la prevederile art.268 alin.1 lit.e Codul muncii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu specificarea că prin art. 41 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 s-au prevăzut limite maxime și minime ale sporurilor, fără însă a se detalia modalitatea aplicării lor, legiuitorul lăsând la latitudinea părților ca prin negocieri, să stabilească sporul de vechime care trebuie acordat salariaților, fără ca acesta să fie sub limita minimă de 5% și peste limita maximă de 25%.
Prin sentința civilă nr. 1610/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud,
a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele
: Examinând în prealabil, în condițiile art. 137 C.proc.civ., excepția invocată,
tribunalul a apreciat că drepturile solicitate au natura juridică a unor drepturi salariale, caz în care termenul de introducere a acțiunii este de 3 ani conform art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat (art.283 alin.1 lit.c vechiul cod).
Ori de câte ori obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii (art.283 alin.1 lit.c vechiul cod), prevederile art. 268 alin. 1 lit. e (art.283 alin.1 lit.e vechiul cod) fiind incidente numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate, termen care nu era încă împlinit la momentul înregistrării acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei S.C. A. R. ARDAF S.A. B.
- Sucursala Transilvania - Agenția B., începând cu data de 15 ianuarie 1996, societate care urmare reorganizării s-a transformat prin fuziune în S.C. "G. R.
R. "; S.A și la care a funcționat până la data concedierii colective, în calitate de inspector asigurări, sef birou și coordonator daune și, în perioada 01 iulie 2008 - 31 ianuarie 2012, a beneficiat de un spor de vechime în procent de 5% pentru o vechime în muncă mai mare de 20 de ani. Începând cu data de 1 februarie 2012, reclamantul nu a mai beneficiat de sporul de vechime în cuantum de 5 % din salariul de bază, acesta fiind inclus în sporul de fidelitate.
Acordarea sporului de vechime este prevăzută în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anii 2009-2011 și înregistrat la DMPS B. la nr. 3941/_, contract care fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, în conformitate cu art.229 C.muncii republicat (art.236 alin.4 vechiul cod al muncii).
Prin articolul 29 alin. 1 lit. m din contractul colectiv de muncă anterior evocat se prevede că salariații beneficiază de un spor de vechime de 5 % pentru o vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, iar prin articolul 41 alin. 3 lit.";d"; din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, sporurile minime ce se acordă sunt: "lit. d pentru vechime în muncă se acordă următoarele sporuri minime: minimum 5 % pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază";.
Sub aspectul modului de reglementare a sporului de vechime, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate respectă contractul colectiv de muncă la nivel național, prevederea evocată neexcluzând posibilitatea ca pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani să se acorde sporul de vechime în cuantumul minim prevăzut de 5 % și stabilit de contractul colectiv de muncă unic.
Chiar dacă prin articolul 238 alin.1 din Codul muncii s-a stabilit că contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare adaptându-se contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse, așa cum prevede articolul 3 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, tribunalul a reținut că limita minimă obligatorie impusă de acesta este de 5 %, context în care reclamantul este îndreptățit doar la plata acestuia, de 5 % din salariul de bază și pe care pârâta i l-a acordat în perioada de 1 iulie 2009-31 ianuarie 2012.
La data de 16 ianuarie 2012, pârâta a înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B. contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2012-2014 nr.3/_, în care s-a prevăzut la articolul 54 că "societatea va acorda
salariaților pentru vechimea în cadrul societății un spor de fidelitate aplicat la salariul de bază, conform grilei de fidelizare, prezentată în Anexa 2, parte integrantă a contractului colectiv de muncă";, sporul de vechime nemaifiind prevăzut.
Față de prevederile art. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și raportat la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv 29 ianuarie 2007, tribunalul a constatat că valabilitatea acestuia a încetat la data de 29 ianuarie 2011. Anterior împlinirii termenului de valabilitate, la data de_, contractul colectiv de muncă unic la nivel național a fost denunțat de către unul dintre partenerii sociali, astfel că valabilitatea acestuia nu a mai fost prelungită și alt contract colectiv de muncă la nivel național nu a fost înregistrat, astfel că nu mai există niciun text de lege care să impună limita minimă și maximă a sporului de vechime, în baza căruia să solicite sporul de vechime.
Cheltuieli de judecată nu au mai fost solicitate.
În baza art.55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul,
solicitând modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferența dintre sporul de vechime acordat (5%) și cel cuvenit (25%) de la data de_ până la data intrării în vigoare a dispoziției contractului colectiv de muncă 2012-2014 la nivel de angajator.
În motivare s-au invocat dispozițiile art. 238 alin.2, art. 241 alin. l lit. "d"; din Codul Muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. "d"; din Legea 130/1996.
Coroborând cuprinsul contractului individual de muncă al recurentului cu conținutul celorlalte acte ale dosarului rezultă că sporul de vechime cuvenit acestuia potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel național nu a fost acordat pe de o parte, iar, pe de altă parte nici nu a fost inclus în salariul negociat de parți.
Cu toate că în contractul colectiv de muncă la nivel național se precizează doar limita minimă și cea maximă a sporului de vechime ce poate fi stabilit, consideră că în cauză este indiscutabilă incidența prevederilor sale și cuantificarea pretențiilor la nivelul său maxim.
Apreciază că prevederile art. 41 alin.3 lit. "d"; din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010 justifică acordarea beneficiului sporului de vechime în procent de 25%, având o vechime în muncă mai mare de 20 de ani în caz contrar subzistând ipoteza înfrângerii voinței legiuitorului de către angajator, care ar avea posibilitatea de a acorda angajatului un spor de vechime mai mic.
Consideră că până la data încheierii contractului de muncă la nivel de angajator după apariția Legii nr. 62/2012, cea a dialogului social, respectiv cel pe anii 2012-2014 (16 ianuarie 2012) era îndreptățit a i se acorda sporul de vechime în procent de 25%.
Prin întâmpinare, pârâta
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecata pe cale separată, arătând în esență că sunt corecte cele reținute de tribunal în soluționarea cauzei la fond, cu sublinierea că la nivelul G. s-au purtat negocieri între Patronat și reprezentanții salariaților, care s-au finalizat prin încheierea CCM - unitate - pe anii 2008-2009, înregistrat la DMPS
sub nr. 3941, și care a început să-și producă efectele din data de_, dată de la care acesta se aplica cu prioritate față de CCM - național, în măsura în care nu reglementează drepturi contrare, sau sub limita celor stabilite prin CCM - național.
Întrucât dispozițiile CCM - național nu reglementează în mod concret modul de acordare a sporului de vechime, în funcție de anii de încadrare în muncă, ci stabilește numai limita minimă și maximă, de 5% și, respectiv, 25%, rămâne la latitudinea părților să stabilească, prin dialog social, cuantumul sporului de vechime ce trebuie acordat fiecărui salariat, însă nu mai puțin de 5% pentru o vechime în munca de 3 ani și nu mai mult de 25% pentru o vechime de 20 ani.
Stabilirea în mod concret a sporului de vechime acordat fiecărui salariat se face în cadrul negocierilor care se finalizează prin încheierea unor contracte colective la nivel de unitate sau nivel de ramura, condiția esențiala în ceea ce privește legalitatea clauzelor negociate vizând numai respectarea limitelor minime stabilite prin CCM - național (de 5% pentru sporul de vechime).
Legislația muncii prevede ca în raporturile de munca se aplica cu prioritate CCM - unitate, în măsura în care acesta este adoptat, acesta reprezentând voința părților, astfel încât instanța nu poate cenzura prevederile acestui contract, care se încadrează în rigorile dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996.
Reprezentanții sindicatelor, în calitate de reprezentanți ai salariaților au semnat CCM - unitate, achiesând la prevederile referitoare la procentul de 5% reprezentând sporul de vechime, ce se calculează la vechimea în munca de 3 ani sau mai mare.
Instanța de judecata nu poate sa stabilească un procent de 25% pentru o vechime mai mare de 20 de ani de munca, atâta timp cât dispozițiile art. 41 alin.
(3) lit. d) din CCM - național prevăd ca procentajul de 25% reprezintă doar un maximum ce poate fi acordat. CCM- național stabilește un interval în care părțile trebuie sa se încadreze, nicicum nu se prevăd limite fixe pe care părțile sa le aplice ca atare ci, la dialogul social, se va negocia procentul aplicabil, ceea ce s-a și întâmplat, iar părțile au negociat nivelul minim pentru acest spor, având în vedere ca salariații, tocmai pentru ca au acceptat un cuantum mic al acestui spor, au primit alte beneficii (mai multe zile libere, tichete cadou, salarii compensatorii în caz de concediere, etc.).
Dacă părțile au stabilit un echilibru la nivelul unității între beneficii și obligații, acesta trebuie respectat de instanța, care nu se poate interpune și modifica voința reala a părților si, deci, nu poate modifica procentul unui spor, atât timp cât el este între limitele pe care legea le permitea.
În ce privește solicitarea acordării diferenței de spor de vechime după data de_, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, la_ contractul colectiv de nivel național 2007-2010 a fost denunțat de confederațiile patronale (conform adresei de la M. Muncii depusa la dosarul cauzei), iar începând cu acea data nu mai exista nici un temei legal în baza căruia să poată fi solicitata diferența de spor de vechime, iar singurele prevederi care se aplica sunt cele prevăzute de CCM la nivel de unitate, așa cum s-a și acordat.
La nivel de unitate, G. a încheiat un nou CCM pe anii 2012-2014 (depus la dosarul cauzei), opozabil recurentului începând din data de_ (data înregistrării acestuia la ITM B. ), care prin art. 54 desființează sporul de vechime, care urmează sa fie inclus în sporul de fidelitate.
Cu titlu de practica judiciara favorabila, s-a depus la dosarul de fond mai multe decizii ale Curții de Apel C. în sensul ca sporul de vechime de 5% a fost acordat în mod corect de către intimată. Tot astfel, s-a depus jurisprudența favorabilă de la Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel lași.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii pentru perioada_ -_ .
Se reține, în acest sens, caracterul nefondat al susținerii pârâtei, confirmată prin sentința pronunțată în cauză, în sensul că sporul de vechime de 5 % prevăzut ca minim de art. 41 alin. 3 lit.";d"; din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 ar putea reprezenta totodată și maximul acestui spor, inclusiv pentru persoanele cu o vechime în muncă de peste 20 de ani.
Textul supus interpretării stipulează: "(3) Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: (…) d) pentru vechime în muncă se acordă următoarele sporuri minime: minimum 5 % pentru 3 ani vechime și maximum 25% pentru vechime de peste 20 de ani din salariul de bază";.
În mod evident, acest text nu permite interpretarea acestui spor ca permițând aplicarea unui procent fix de 5 %, indiferent de vechimea în muncă acumulată, în intervalul de peste 3 ani și nelimitat în sus, întrucât sensul dispoziției este tocmai acela de a se face o diferențiere în remunerarea salariaților în funcție de vechimea în muncă, prin acordarea unui spor de vechime progresiv, în funcție de vechimea acumulată.
Vechimea în muncă reprezintă, sub auspiciile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, un atu al angajatului, care cu cât dobândește o mai mare vechime în muncă, se presupune că dobândește un plus de experiență, câștigând astfel o mai bună calificare, fiind reglementată ca o consecință obligația de remunerare suplimentară, în funcție de această vechime, prin acest contract colectiv de muncă unic la nivel național.
Nu trebuie omisă, în interpretarea textului, precizarea făcută în partea introductivă a alineatului din care face parte textul propriu-zis relevant pentru acest spor, unde se instituie caracterul minimal al sporurilor reglementate în continuare.
Prin urmare, dacă în partea introductivă a alineatului se face precizarea caracterului minimal al drepturilor reglementate în cuprinsul său, chiar dacă la litera d) se reglementează ca un maxim sporul de vechime de 25 % peste 20 de ani, acest din urmă fapt nu poate fi privit ca o anulare a primei determinări. Suprapunându-se, așadar, caracterul minim al dreptului cu cel maxim stabilit prin dispozițiile următoare, se deduce de aici intenția părților contractante de a stabili un spor de vechime fluctuant, ce pornește de la procentul minim de 5 % pentru 3 ani vechime în muncă și merge până la 25 % pentru o vechime de peste 20 de ani, acest din urmă procent fiind exact, nesupus negocierii.
Cu alte cuvinte, întrucât matematic, o valoare ce nu poate fi nici mai mică, nici mai mare decât alta, trebuie să fie egală cu aceasta, aplicând această logică textului de interpretat, rezultă că pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani, sporul de vechime nu poate fi nici mai mic, dar nici mai mare decât 25 %, rămânând deci a fi egal cu acest procent.
Față de această interpretare a dispozițiilor aplicabile din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, apare cu evidență că cele referitoare la sporul de vechime din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul angajatorului pentru anii 2009-2011 sunt mai defavorabile pentru reclamant, situație în care, față de dispozițiile art. 238-241 Codul muncii, varianta în vigoare în acea perioadă, se impune aplicarea dispozițiilor mai favorabile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, național.
Este considerentul pentru care urmează a fi admis recursul și admisă acțiunea pentru perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010, adică până la_ (data când expiră
termenul de 4 ani reglementat de art. 4 din acest contract, raportat la data publicării acestuia în Monitorul Oficial).
Ulterior acestei perioade este temeinică soluția tribunalului de respingere a acțiunii, nemaiexistând un temei juridic contractual pentru acordarea altor drepturi decât cele achitate de angajator reclamantului, pe care de altminteri, acesta le recunoaște prin chiar petitul acțiunii, prin care solicită obligare angajatorului la plata diferenței dintre sporul de vechime acordat de 5 % și cel cuvenit în cuantum de 25 %.
Aplicabile sunt prevederile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul M. V. -P. împotriva sentinței civile nr. 1610/F din_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. V. -P. în contradictoriu cu pârâta S.C. G.
R. A. -R. SA și în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei reprezentând diferența dintre sporul de vechime cuvenit de 25 % și cel acordat de 5%, începând cu data de_ până la_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu corespund prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
I. T. D. C. | G. | G. | -L. | T. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. C. I.
