Decizia civilă nr. 2143/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2143/R/2013
Ședința publică din 26 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.
-A. P. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. - NĂSĂUD, în
numele și pentru membra de sindicat P. M., împotriva sentinței civile nr. 2602/F/_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar nr. _ , privind și pe pârâții intimați Ș. G. J. B., C. LOCAL AL COM. J.
și I. P. COM. J. B., având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. - Năsăud a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 285 din Legea nr. 53/2003 republicată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că prin memoriul de recurs (f. 7 din dosar), reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, invocă excepția tardivității recursului, având în vedere că decizia atacată a fost comunicată reclamantei la data de _ , conform dovezii de comunicare a hotărârii care se află la f. 32 din dosarul instanței de fond, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul B. -Năsăud în data de _ .
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2602/F/_ , pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar civil nr. _
, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților; s-a admis în parte acțiunea formulată de
reclamantul/a P. M. , în contradictoriu cu pârâții Ș. G. J.
, C. Local J. B. și Primarul J. B. și, în consecință pârâta de rândul 1 a fost obligată să plătească reclamantului/ei diferența dintre indemnizația de concediu aferentă zilelor de_ și_, nediminuată cu 25%, potrivit Legii nr. 112/2010, și cea efectivă plătită acesteia; au fost respinse restul pretențiilor; pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurile necesare pentru plata acestei diferențe de indemnizație; nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei soluții au fost avute în vedere următoarele:
În anul școlar 2009-2010 reclamantul/a a funcționat pe postul de profesor în cadrul pârâtei de rândul 1, și a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, respectiv la data de _ , iar potrivit adeverinței aflată la fila 24 din dosar, prevederile Legii nr. 118/2010 i s-au aplicat reclamantului/ei începând cu data de _ .
La pronunțarea soluției au fost avute în vedere și prevederile Deciziei în interesul legii, nr. 20/_ pronunțată în dosar nr. 20/2011, potrivit cărora dispozițiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv,_ .
Împotr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s recl aman ta Un iune a Județe an ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -Năsăud, în numele și pentru membra/membrul de sindicat P. M. ,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii ca întemeiată, cu obligarea pârâtului de rândul 1 la calcularea indemnizației de concediu aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de Legea nr. 118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu; obligarea pârâților la plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010; obligarea pârâților de rândul 2, 3 la asigurarea finanțării pentru plata acestor sume.
În motivarea recursului s-a arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediu de odihnă în temeiul prevederilor art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic acordarea concediului de odihnă este reglementată atât de prevederile art. 145 din Codul Muncii și ale Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ, cât și de cele ale art. 150 din Legea nr. 53/2003 și ale art. 7 din H.G. nr. 250/1992.
Reclamantul/a a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Arată recurenta că indemnizația de concediu cuvenită cadrelor didactice a fost diminuată cu un procent de 25%, aplicându-se în mod abuziv prevederile Legii nr. 118/2010.
Potrivit principiului consacrat în art.15 alin. (2) din Constituția României, republicata, "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
In același sens sunt și dispozițiile art. 1 din Codul civil, "legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactiva".
În acest sens consideră nelegal faptul că indemnizația, indiferent care ar fi fost modul de calcul, a fost diminuata cu 25%.
Prevederile art. 145 din Legea nr. 54/2003 - Codul Muncii stabilesc în mod imperativ că pentru perioada concediului de odihnă, salariații beneficiază de indemnizația de concediu "cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu." Același termen este stabilit și de prevederile Hotărârii de Guvern nr. 250/1992, republicată.
Mai mult decât atât, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ 2007 - 2008, înregistrat la M.M.F.E.S. cu nr. 596/_, aplicabil si in anul 2009 tuturor salariaților din țară, conține prevederi referitoare la termenul de plată a acestei indemnizații stipulând la art. 29 faptul ca: "(1) Dreptul la concediul de odihnă este garantat de lege (…). (2) Perioada de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare salariat se stabilește de către consiliul de administrație sau de către senatul universității împreună cu sindicatele reprezentative de la nivelul unităților/instituțiilor de învățământ prevăzute În anexa nr. 6 în funcție de interesul învățământului și al celui În cauză până la data de 15 octombrie. (3) Cadrele didactice beneficiază de un concediu de odihnă de ce! puțin 62 de zile lucrătoare, respectiv 78 de zile calendaristice. (4) Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă".
Pârâții au amânat în mod nejustificat plata indemnizației după momentul începerii efective a perioadei de concediu. Deși data plecării în concediul de odihnă este în fapt anterioară datei de 3 iulie 2010, plata indemnizației de concediu s-a făcut ulterior începerii efectuării concediului, cu nerespectarea termenului de cel puțin 10 zile anterior plecării în concediu negociat prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ. Mai mult, nu a fost respectat nici măcar termenul mai scurt de cel puțin 5 zile anterior plecării în concediu, stabilit de Codul Muncii și H.G. nr. 250/1992.
În consecință, ca urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și prin interpretarea greșită a legii, pârâții au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației, aplicând în mod nejustificat prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010.
Susține recurenta că diminuarea cu 25% a indemnizației a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
La momentul la care această indemnizație ar fi trebuit calculată în mod corect, respectiv cu 10 zile înaintea plecării în concediu, sau cel puțin cu 5 zile potrivit actelor normative in vigoare, salariile personalului din învățământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind "înghețate" la nivelul lunii decembrie 2009.
Mai mult, la data la care ar fi trebuit plătită indemnizația de concediu, respectiv înainte de plecarea în concediu, Legea nr. 118/2010 nici măcar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 441 abia în data de_ și intrând în vigoare abia de la data de_ .
Chiar dacă plățile au fost întârziate de lipsa de fonduri, statele de plată trebuiau întocmite cu respectarea termenului legal, în consecință nu exista posibilitatea legală de a invoca dispozițiile Legii nr. 118/2010, înainte de apariția ei în Monitorul Oficial.
Recurenta a mai arătat că art. 1 din Legea nr. 118/2010 dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010.
Or aceste două acte normative nu cuprind prevederi referitoare la indemnizațiile de concediu de odihnă sau la cuantumul acestora. În acest sens art. 48 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 stabilește expres că "prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare".
A mai susținut recurenta că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de "bun" îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică" (cauza Buchen contra Cehiei). Dreptul la indemnizație pentru concediul de odihnă al salariaților este afectat în mod grav de măsura diminuării cu 25% a veniturilor.
Întrucât dreptul la această indemnizație al salariaților constituie un drept de proprietate în sensul Convenției și a Protocoalelor adiționale, reducerea cuantumului acesteia prin diminuarea menționată mai sus. echivalează cu o expropriere. Practica exproprierii sau a anulării parțiale a dreptului la salariu cu efect definitiv, reprezintă violarea principiilor fundamentale și contravine măsurilor de acordare a asistentei financiare convenite cu Comisia Europeană.
Mai mult decât atât, a fost încălcată și "speranța legitimă" a celor menționați mai sus, întrucât prin măsura dispusă prin actul contestat dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica, păstra și apăra drepturile, devine iluzoriu.
Cu toate că dispozițiile Legii nr. 118/2010 nu erau incidente în chestiunea calculului și plății drepturilor privind indemnizația de concediu, totuși pârâții au procedat fără temei legal la amânarea acordării drepturilor corespunzătoare și, ulterior, la calcularea și plata diminuată cu un procent de 25% a indemnizației de concediu, plată care s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale referitoare atât la termenul de plată, cât și la cuantumul indemnizației pentru concediul de odihnă, reclamantul/a fiind în mod nelegal privat de un drept cuvenit în mod legal.
Recursul este tardiv
.
La termenul de judecată din data de_ Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția tardivității prezentului recurs, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă prin lege nu se prevede în mod expres altfel.
În speță, printr-o lege specială, s-a prevăzut un termen de recurs de 10 zile de la data comunicării hotărârii recurate.
Astfel, în conformitate cu art. 80 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată reclamantului recurent la data de _ (dovadă de comunicare - fila 32 dosar fond), iar recursul a fost înregistrat la data de _ , cu depășirea evidentă a termenului de recurs de 10 zile reglementat de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Așa fiind, Curtea urmează să respingă ca tardiv prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere din Învățământ B. Năsăud, în numele și pentru membrul/a de sindicat P. M. , împotriva sentinței civile numărul 2602/F/_ a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosar numărul _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C.
-M. CONȚ
I.
-D.
C.
A.
-A. P.
GREFIER
-A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: C.N.
