Decizia civilă nr. 2308/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2308/R/2013
Ședința publică din data de 14 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. B. 2. împotriva sentinței civile nr. 6271 din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ privind și pe intimata reclamantă S. L. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat Gavriș I. Darie din cadrul Baroului Sălaj.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că nu s-a răspuns solicitărilor instanței emise la termenul anterior de judecată, prin adresă, către pârâta recurentă.
Reprezentantul intimatei arată că sarcina probei revine angajatorului și că pârâta nu a înțeles să facă dovada susținerilor sale, nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de recurs, depune la dosar două chitanțe ce atestă contravaloarea unor servicii medicale de care a beneficiat reclamanta în urma unor accidente suferite, factura ce atestă plata onorariului avocațial și declară că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea, în urma deliberării, având în vedere că în mod explicit i s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar înscrisurile necesare dovedirii susținerilor sale și că recurenta nu s- a conformat, cu toate că față de prevederile Codului Muncii, sarcina probei îi revenea, apreciază că nu se mai impune revenirea cu adresă la aceasta, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, susține întâmpinarea formulată și solicită obligarea pârâtei la 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6271 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâta C.S.M. B. 2. .
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S. L. C. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. B., pe care l-a obligat la plata următoarelor sume: 16.800 lei salariu aferent pe lunile ianuarie - mai și 2000 lei reprezentând contravaloarea indemnizației.
A fost respinsă ca nedovedite capetele de cerere privind achitarea contravalorii chiriei restante, contravaloarea sumelor aferente recuperării după operație, precum și sumele avansate pentru memoriul formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Soluționând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, instanța a respins-o pentru următoarele motive:
Din cuprinsul contractului de pregătire sportivă încheiat între părți, reiese că acesta cuprinde clauze specifice unui contract de muncă în sensul dispozițiilor art. 17 Codul muncii.
Sunt stipulate durata contractului, salariul lunar, condițiile încetării contractului în cazul săvârșirii unor abateri etc.
De asemenea, prin contract sunt reglementate drepturile și obligațiile specifice raporturilor de muncă, respectiv obligația de a presta activități sportive de către angajat și obligația de plată de către angajator.
Fiind întrunite elementele esențiale ale unui contract de muncă instanța a constatat că este legal investită, competența revenind tribunalului, în temeiul art. 2 alin. 2 lit. c Cod procedură civilă.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că între părți a intervenit în cursul anului 2. un contract de pregătire sportivă a cărei durată urma să expire la_ . Salariul lunar al reclamantei era de 6.000 lei.
Începând cu luna ianuarie 2012 pârâta nu a mai achitat integral drepturile salariale cuvenite reclamantei, acumulând un debit în valoarea de 16.800 lei.
Conform art. 272 din Codul muncii "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare";.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative, care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, conform art. 168 (1).
Pârâta nu a dovedit prin înscrisuri efectuarea plății către reclamant, statele de plată și pontajele aferente lunii iulie 2012 solicitate de către instanță nefiind depuse de aceasta la dosarul cauzei.
Din același act normativ s-a reținut că "nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă, și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"; (art. 169).
Dreptul la un salariu este considerat corolarul dreptului la muncă, fiind afirmat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căreia "cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană"; (art. 23 alin. 3).
În același sens, art. 159 din Codul muncii precizează că "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală";.
Apărările formulate de pârâtă conform cărora jucătoarele au fost sancționate cu reducerea indemnizației cu 50% pe lună nu au putut fi reținute de instanță. Fiind vorba despre un contract de muncă și sancțiunile aplicate trebuie să îmbrace forma prevăzută de reglementările Codului muncii.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei și a cheltuielilor efectuate în urma operației suferite, reținându-se că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli și că art. 5 din contract menționează că pârâta se angajează să plătească contravaloarea asistenței medicale. Prin urmare reclamanta nu avea de ce să suporte aceste cheltuieli.
Nici sumele avansate pentru depunerea memoriului nu au fost dovedite. În schimb s-a acordat indemnizația de 2000 lei, prevăzută ca o clauză contractuală suplimentară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta,
solicitând anularea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că reclamanta a primit suma de 16.400 lei pentru perioada ianuarie - mai 2012 și dacă ar trebui să-i mai plătească încă o dată aceasta suma, aceasta ar constitui o îmbogățire fără justă cauză.
Nici această sumă de bani nu trebuia să o încaseze reclamanta atâta vreme cât nu și-a respectat obligațiile contractuale, încălcate în mod repetat.
Conform hotărârilor Consiliului de Administrație al C.S.M. B. 2., jucătoarele au fost sancționate cu reducerea indemnizației în cuantum de 50% pentru lunile februarie - mai 2012. Aceste hotărâri au fost aduse la cunoștința judecătoarelor și erau obligatorii.
Atât Regulamentul de Ordine interioară cât și contractul de pregătire sportive prevedeau respectarea clauzelor contractuale de către ambele părți. Dacă reclamanta a avut prestații slabe în diferite meciuri, prestații care s-au văzut în rezultatele obținute de echipă, a avut o atitudine ostilă si tendențioasă, a lipsit de la antrenamente, a făcut grevă, toate acestea conduc la neîndeplinirea obiectivului stabilit de conducerea clubului. Reclamanta nu și-a respectat clauzele contractuale, drept pentru care clubul a fost îndreptățit să o sancționeze.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivele de recurs constau din afirmarea unei alte stări de fapt decât cea reținută de prima instanță, recurentul susținând că în fapt, a achitat suma litigioasă, în condițiile în care tribunalul a reținut neprobarea acestei stări de fapt afirmată, prin înscrisuri pertinente.
Or, acest motiv de recurs nu este însoțit de probe, pentru a putea fi avut în vedere. Nici la fond și nici în recurs nu au fost depuse state de plată sau chitanțe, sau orice alt înscris prin care creditoarea obligației în litigiu, reclamanta, să fi confirmat primirea sumelor datorate acesteia în virtutea contractului dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civ. (varianta în vigoare la data încheierii contractului de pregătire sportivă), cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Tot astfel, pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, dispozițiile art. 1499 impun de asemenea dovedirea plății prin orice mijloace de probă, dacă legea nu prevede altfel, or sunt superflue orice alte precizări din acest punct de vedere, în condițiile în care la dosar nu se regăsește nici o probă sub aspectul achitării acestor sume reclamantei intimate.
Al doilea motiv de recurs, formulat în subsidiar, vizează caracterul nedatorat al acestor plăți, pe care totuși afirmă recurentul că le-a făcut, raportat la împrejurarea că au fost sancționate jucătoarele cu reducerea indemnizației în cuantum de 50% pentru lunile februarie - mai 2012, prin hotărâri ale Consiliului de Administrație al C.S.M. B. 2. .
Aceste hotărâri au fost depuse în copie la dosar, însă recurentul nu a depus, la solicitarea instanței de recurs, dovada comunicării acestora către jucătoare, nici regulamentul de organizare și funcționare al "CLUB SPORTIV MUNICIPAL B. 2.
";, anexă la H.C.L. nr. 441 din_, în temeiul căruia, se arată în aceste hotărâri, au fost aplicate sancțiuni pecuniare jucătoarelor.
Or, în lipsa acestor probe, solicitate în recurs, nu se poate da eficiență judiciară acestor hotărâri de sancționare: hotărârile în discuție, nr. 1/_, nr. 2/_ și nr. 3/_, emise de Consiliul local al mun. B. - Clubul sportiv municipal B., sunt acte unilaterale ale recurentului angajator, aplicate în temeiul unui regulament care nu a fost depus la dosar în ciuda solicitării exprese a instanței, și prin care se tinde la diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei intimate. În lipsa comunicării acestor hotărâri către jucătoare, ele nu pot produce efectele juridice scontate, întrucât atributul disciplinar recunoscut angajatorului trebuie exercitat în limite legale, prin urmarea procedurii disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare reglementate de lege, iar nu în mod nedistinct.
Chiar și la nivel de aparență, se constată, din cuprinsul hotărârii nr. 3/_
, că diminuarea indemnizației pe lunile aprilie și mai 2012 s-a datorat refuzului de a se antrena al acestora în datele de 2 și 3 mai 2012, deci pentru luna aprilie au fost avute în vedere fapte petrecute într-o altă lună decât cea pentru care s-a aplicat sancțiunea, în mod cu totul nejustificat. În plus, nu se dovedește nici o corelare între numărul de antrenamente lunare și proporția cu care s-a redus indemnizația, reținându-se lipsa la una sau două antrenamente lunare pentru a se diminua cu jumătate indemnizația lunară. Aceasta, în condițiile în care cea mai gravă sancțiune disciplinară reglementată de Codul muncii, cu efecte patrimoniale, dar cu menținerea în ființă a contractului, este reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10 %, deci în nici un caz reducerea cu 50 % a venitului lunar salarial.
Totodată, conform art. 252 alin. 3 Codul muncii, decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării.
Văzând aceste dispoziții legale, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art.
304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul, obligând recurentul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimatei reclamante, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.S.M. B. 2. împotriva sentinței civile nr. 6271 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei S. L. C. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. M. N. I. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. P. R. a M. lena
GREFIER,
N. N.
