Decizia civilă nr. 2325/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2325/R/2013
Ședința publică din data de 14 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 11641 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ privind și pe intimații reclamanta M. M. și pârâtul L. PENTRU D. DE V. C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentei, de judecată
în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11641 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, pentru perioada_ -_ .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâții L. PENTRU D. DE V. și C. J. C. .
A fost obligat pârâtul L. PENTRU D. DE V., în calitate de angajator pentru reclamantă, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 februarie 2009, până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul C. J. C. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
A fost respinsă cererea având ca obiect drepturile anterioare datei de_ ca fiind prescrisă și ulterioare datei de_, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că este prescris dreptul material la acțiune cu privire la diferențele salariale aferente perioadei_ -_
,
incidente fiind prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Legea 53/2003, raportat la data înregistrării cererii,_, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut, în esență, că re
clamanta are calitatea de cadru didactic în cadrul pârâtului de rând 1 începând cu data de_ .
Făcându-se o trecere în revistă a prevederilor legale incidente și a deciziilor Curții Constituționale a României asupra acestora (O.G. nr. 15/2008, Legea nr.221/2008, O.U.G. nr. 136/2008, decizia Curții Constituționale nr.1221/2008,
nr.151/2008, deciziile Curții Constituționale nr. nr.464/6 iulie_, O.U.G. nr.1/2009, O.U.G. nr.31/2009, O.U.G. nr. 41/2009, art.147 din Constituție și art.31 din Legea nr.47/1992, Legea-cadru nr. 330/2009, art.157 alin.2 și art.169 alin.1 din Codul muncii), prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate consacrat în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (Străin și alții împotriva României, nr.57.001/00, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, R. împotriva României, cauza Viașu împotriva României), ca și la decizia pronunțată în interesul legii în materie de Înalta Curte de Casație și Justiție, anume, nr.3/2011 s-a concluzionat că, în perioada supusă judecății, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite atât de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cât și de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, motiv pentru care a admis aceste pretenții conform dispozitivului. În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul a reținut că sumele datorate se impune a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
De asemenea, instanța a fost obligat pârâtul C. J. C. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. J. C.
, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia și respingerea în consecință a acțiunii îndreptată împotriva acestuia.
În motivare s-a arătat că în raport de prevederile art. 167 alin. 1-5, art.7 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995, în vigoare până la data de_ ("învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale";), art. 48 alin. 1-4 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, abrogat de art. 361 din Legea nr. 1/2011 la data de 9 februarie 2011, se conturează concluzia că fondurile salariale sunt asigurate din bugetul de stat, astfel încât instituția pârâtă nu poate fi chemată în judecată pentru a răspunde de modul în care suma distribuită prin bugetul de stat pentru salarizare este administrată, respectiv pentru modul în care sunt calculate salariile personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ.
Art. 170, alin. l din Legea nr.128/1997 prevede că "Finanțarea învățământului de stat se asigură din fonduri publice, în limita a cel puțin 4% din produsul intern brut";, iar alin. 3 stabilește că "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii:
venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice. Veniturile obținute din sursele menționa te se gestionează și se utilizează integral la nivelul instituțiilor și unităților respective, inclusiv pentru majorarea fondului de salarii, fără vărsăminte la bugetul de stat, la bugetele locale și fără a afecta alocațiile bugetare";.
Recurentul nu poate fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat provin de la bugetul de stat.
Sunt nelegale reținerile instanței de fond privind obligația recurentului privind plata salariului ca element principal al contractului individual de muncă.
Între C. J. C. și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă, acestea fiind stabilite între salariați și unitățile unde sunt încadrați, recurentul nefiind răspunzător de încadrarea în gradul de salarizare și calculul salariilor personalului didactic.
Unitățile de învățământ au personalitate juridică, sunt subordonate M. ui Educației, Cercetării și Inovării prin intermediul Inspectoratelor Școlare, așa cum prevedea Legea nr. 84/1995, în atribuțiile acestora intrând coordonarea, elaborarea și aplicarea politicii naționale în domeniul educației.
Atribuțiile privind stabilirea salariilor, cu respectarea normelor legale, revine unităților de învățământ.
Plata retroactivă a drepturilor nu se poate realiza deoarece în bugetul județului pentru 2009, nu au fost prevăzute sume ce să fie alocate în acest sens, neexistând solicitări și documente justificative din partea reclamantului care să fie depuse la recurent pentru a putea solicita includerea acestora în buget.
H.G. nr.2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, stabilește la art. 35 alin.3 și 4:
"(3) Conducerea unității de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își fundamenteze cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici care să reflecte în mod real necesarul de finanțare, aplicându-se măsuri pentru utilizarea cu maximă eficiență a bazei materiale existente și a fondurilor, în interesul procesului de învățământ și al elevilor.
(4) Proiectul de buget se întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului de stat, respectiva proiectului bugetului local, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat și se aprobă o dată cu aprobarea bugetelor locale";.
Potrivit legii bugetului, cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se acoperă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. C. J. nu dispune de alte sume pentru plata retroactivă a acestor drepturi solicitate și nici nu poate include în buget aceste cheltuieli neavând sursa de finanțare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Drepturile acordate prin sentință sunt aferente anului 2009, situație în care vor fi avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 167 alin. 19 din Legea nr. 84/1995 și art.17 alin.3 din H.G. nr. 2192/2004, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului București, și din bugetul de stat.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamantul este îndreptățit, pentru perioada_ și până la_, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care acesta a fost lipsit în mod nejustificat, astfel cum s-a argumentat în sentință.
Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuia să fie avute în vedere de către consiliile județene în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, fiind astfel, față de textele de lege mai sus
citate, fără relevanță faptul că finanțarea se face și de la bugetul de stat, în ce privește aceste unități de învățământ, în condițiile în care în egală măsură, acestea menționează și bugetul consiliului județean.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. ui Educației și Cercetării și a consiliilor județene și locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu. Astfel, nu se poate reține că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate
învățământului.
Conform lit. b) a aceluiași articol, la nivelul fiecărui județ și al municipiului București se constituie, prin hotărâre a C. ui, comisia județeană, respectiv a municipiului București, pentru finanțarea învățământului preuniversitar, având următoarea componență:
un vicepreședinte al consiliului județean, respectiv un viceprimar al municipiului București - președintele comisiei;
inspectorul școlar general - vicepreședinte;
președintele consiliului școlar județean - vicepreședinte;
directorul economic al consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București;
șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București;
trei reprezentanți ai consiliilor municipale, orășenești și comunale;
contabilul-șef al inspectoratului școlar;
doi directori de unități de învățământ preuniversitar de stat;
doi contabili-șefi ai unor unități de învățământ preuniversitar de stat;
câte un reprezentant al sindicatelor județene, desemnat de federațiile sindicale reprezentative din învățământ.
Pentru activitatea curentă, comisia dispune de un aparat tehnic format din personal de specialitate organizat în cadrul consiliului județean, respectiv al C. ui General al Municipiului București, sub formă de compartiment (birou, serviciu) de finanțare și administrare a învățământului preuniversitar de stat. Numărul de posturi și structura aparatului tehnic se stabilesc de către fiecare consiliu județean, respectiv C. General al Municipiului București, în cadrul volumului total de posturi aprobat.
Astfel, nu se poate reține că recurentul C. J. C. ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire (fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat această instituție la alocarea diferențelor de drepturi salariale la care este
îndreptățit reclamantul, pentru ca să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unităților de învățământ.
Din acest motiv, deși acestui recurent nu îi revin atribuții privind plata acestor drepturi salariale, ce cad în mod firesc doar în sarcina angajatorilor, în mod corect prima instanță a obligat recurentul la alocarea diferențelor de drepturi salariale, fiind în culpă procesuală în legătură cu neexecutarea atribuțiilor ce îi reveneau potrivit dispozițiilor legale enumerate mai sus, a căror necunoaștere nu poate fi invocată, atribuții care, astfel cum se poate observa cu ușurință, sunt de fapt într-o strânsă interdependență.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurentul își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât avea atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilor personalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008.
Neprevederea în bugetul Județului C., aprobat de C. J. C., a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamant/ă nu impietează asupra legalității solicitării de plată a acestor sume, atâta timp cât ordonatorii principali de credite, în elaborarea bugetelor instituțiilor din subordine, au obligația de a respecta inclusiv dispozițiile legale care reglementează drepturile salariale ale angajaților.
De altfel, acest aspect aparține etapei executării hotărârii, neputând fi invocat cu succes în soluționarea litigiului, în care se tranșează existența dreptului. Dreptul de natură salarială al reclamantei/ului are caracter pur și simplu, nedepinzând de o atare pretinsă condiție suspensivă. Nu se poate admite o apărare ce vizează forma actuală a bugetului, acesta putând suferi modificări în
funcție de solicitările legale ce apar pe parcursul derulării exercițiului bugetar, conform dispozițiilor legale pertinente. Or, hotărârile judecătorești irevocabile au putere de lege, făcând deci pertinentă solicitarea implicită de modificare a bugetului pentru a se putea cuprinde și achitarea drepturilor salariale recunoscute în instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. C. împotriva sentinței civile nr. 11641 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. M. N. I. T.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. R. -M. V.
