Decizia civilă nr. 2839/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2839/R/2013
Ședința publică din 27 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. DE M. L.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 13728 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanții intimați A. S.
M. și P. -D. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent I. de M. L. C. -N., avocat R. Chendea, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care după care se constată că prezenta cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., din lipsa părților, la data de 18 februarie 2013.
De asemenea, se constată că la data de 09 mai 2013, pârâtul recurent I. de M. L. C. -N. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent susține recursul așa cum a fost formulat, solicită admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată pentru motivele expuse în scris în cuprinsul recursului. Nu solicită obligarea reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13728 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A. Ș.
M. și P. D. D. în contradictoriu cu pârâtul I. DE M. L. C. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului A. Ș. M. suma de 6950 lei cu titlu de drepturi salariale.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului P. D. D. suma de 8233 lei cu titlu de drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Din adresele nr. 8178/XII/1482 și nr. 8216/XII/1508 emise de IML rezultă că reclamanții au fost prejudiciați de către fosta angajată a IML Butnaru
A., după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, cu sumele indicate în cererea de chemare în judecată.
Pârâtul este obligat să plătească aceste sume reclamanților întrucât acestea reprezintă drepturi salariale la care aceștia erau îndreptățiți să le primească de la angajator. Pârâtul angajator IML este cel care este obligat la plata drepturilor salariale către reclamanți, indiferent cine a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Aceasta cu atât mai mult cu cât, după cum rezultă din decizia pronunțată în dos. nr._ de către Curtea de Apel C., fără ca pârâtul să conteste acest lucru, din prejudiciul total cauzat de numita Butnaru A., cea mai mare parte a fost recuperată de către pârât.
În consecință, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. DE M. L. C.
-N. , solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că a formulat o plângere penală împotriva d-nei Butnaru A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, delapidare, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
Întrucât intimații solicită repararea unui prejudiciu cauzat de către d-na Butnaru A. prin faptele sale personale, I. nu se face vinovat de diminuarea drepturilor salariale ale reclamanților, cu atât mai mult cu cât chiar I. a fost păgubit prin conduita infracțională a fostei sale angajate.
Ținând cont de faptul că prejudiciul a fost produs printr-o faptă penală, intimații nu au deschisă opțiunea intre răspunderea civilă delictuală și răspunderea civilă contractuală, ei putând sa își fundamenteze pretențiile exclusiv pe temeiul răspunderii civile delictuale deoarece normele referitoare la răspunderea materială prevăzute de Codul muncii nu sunt aplicabile.
Angajatorul nu se află în culpă pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, pentru care este cercetată inculpata Butnaru A. și nici nu avea cum să prevadă conduita acesteia. în primul rând, la data încheierii contractului de muncă, aceasta nu avea antecedente penale, iar de la acel moment pană la prejudicierea atât a I. ui, cat și a intimaților, angajata nu a mai săvârșit nici o abatere care să ne creeze suspiciuni, de natura a face cercetări suplimentare în acest sens. Astfel, angajatorul si-a îndeplinit obligația de diligenta și de prudență, de care acesta era ținut, iar fapta sus-numitei poate fi asimilată, în acest sens, cazului fortuit, neîncadrându-se în limitele normale de prevedere ale angajatorul.
În momentul în care inculpata Butnaru A. a acționat prejudiciind atât I. cât și pe intimați, aceasta a rupt în fapt orice raport de subordonare pe care l-ar fi avut cu angajatorul și nu a mai acționat în limitele contractului de muncă și nici în calitatea sa de angajată.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că intimații trebuie să se îndrepte împotriva persoanei care se face vinovată de săvârșirea faptelor prin care au fost prejudiciați și nu împotriva I. ui.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Reclamanții au formulat acțiunea care face obiectul prezentei cauze pentru respectarea drepturilor pe care aceștia le au în calitate de salariați, invocând faptul că li s-a cauzat un prejudiciu de către angajator, prin încălcarea de către acesta a drepturilor lor prevăzute de art.39 alin.1 lit.a, art.154 și 161 din Codul muncii, art.159 și 166 din Codul muncii republicat.
Aceștia au solicitat astfel constatarea întrunirii în cauză a condițiilor răspunderii civile contractuale a angajatorului, în temeiul dispozițiilor art. 165 din Codul muncii, art. 170 din Codul muncii republicat, potrivit cărora acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații, nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale, precum și a 161 alin.4 din Codul muncii, art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, care prevede că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
S-a invocat de către reclamanți faptul că au fost prejudiciați în cursul executării contractului de muncă prin încălcarea de către angajator atât a dispozițiilor art.40 alin.2 lit.c din Cod, ce prevăd că institutul are îndatorirea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele colective de muncă, dar și a dreptului și obligației corelative prevăzute la art.40 alin.1 lit.c și d din cod, în sensul că, în cadrul atribuțiilor de diriguire a activității angajaților și de organizare a activității instituției, acesta trebuia să supravegheze în mod permanent modul în care salariații săi cu atribuții în gestionarea patrimoniului său și în domeniul plății salariilor își îndeplinesc sarcinile care le-au fost trasate potrivit fișei postului.
Prin urmare, având în vedere tocmai scopul jurisdicției muncii reglementat prin art.281 din Codul muncii, art.266 din Codul muncii republicat, de soluționare a conflictelor de muncă cu privire la executarea contractelor individuale de muncă, respectiv faptul că în prezenta cauză se urmărește atragerea răspunderii civile a angajatorului, pentru fapte proprii ale acestuia, ce nu vor fi analizate în cadrul procesului penal în care s-a început urmărirea penală împotriva angajatei A. Butnaru, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 253 din Codul muncii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului.
Astfel, în cauză sunt dovedite faptele ilicite săvârșite de către angajator, menționate anterior, prejudiciul suferit de către recurenți prin recunoașterea drepturilor salariale restante de către recurent potrivit adreselor sale nr.8178/XII/1482 și nr. 8186/XII/1508 (filele 4 și 5 dosar fond) precum și raportul de cauzalitate între acestea, astfel încât culpa acestuia este prezumată în cauză.
De altfel, faptele institutului intimat săvârșite față de salariații săi sunt cu atât mai grave cu cât, deși art.156 din Codul muncii, art.161 din Codul muncii republicat, prevede că salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor, acesta, deși a reușit recuperarea de la angajata Butnaru A. a sumei de 1. lei din prejudiciul total suferit de 1. lei și cu toate că avea cunoștință despre prejudiciul salarial pe care recurenții l-au suferit, nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit acestor dispoziții legale, de a acoperi mai întâi aceste daune cauzate angajaților săi, ci, din contră, a reparat în parte doar prejudiciul constând în diminuarea patrimoniului instituției.
Angajatorul în mod eronat apreciază în cauză că drepturile salariale neachitate integral celor doi salariați reprezintă o problemă exclusivă a acestora din urmă, un prejudiciu personal al acestora cauzat de către o altă angajată, deși aceștia au de fapt, prin recunoașterea drepturilor salariale restante, un drept de creanță împotriva institutului angajator.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind nefondat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.
DE M.
L.
C.
-N. împotriva sentinței civile nr. 13728 din _
a Tribunalului
C.
pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
D. G.
L.
D.
DS
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ _
Jud.fond: B. G. Z.
